A doua zi,după weekend-ul petrecut cu familia sa,Rosè se afla la volanul mașinii sale arginti,îndreptându-se către apartamentul său din New York.Îi prinsese foarte bine timpul petrecut acasă și se simțea pregătită pentru a-și începe săptămâna în forță.

După două ore,ajunse în apartamentul ei comod și își petrecu seara pregătindu-se pentru a doua zi.
Chiar înainte de a se pune în pat,primi un mesaj de la un număr pe care nu-l cunoștea.

"Hei.Deranjez?
P.S: sunt Dylan"

Rosè zâmbi.

"Hei,Dylan.Nu:)"

"Mă bucur atunci.Ce faci?"

"Stau în pat.Tu?"

"Și eu.Mă gândeam...mâine ai putea și ai vrea să ieșim la o cafea?"

"Sigur.Pe la ce oră?"

"Când poți tu"

"Înainte de a pleca la facultate sau după ce ies de la cursuri?"

"După ce ieși de la cursuri,cred.Am avea mai mult timp."

"Sigur.Am cursuri pana la ora 16:00."

"E perfect"

"Unde ne întalnim?"

"Vin eu să te iau la ora 17:00.Să-mi trimiți adresa"

După ce acesta îi ceru adresa,Rosè se gândi prima dată să refuze.Dar,gândindu-se mai bine,acceptă.Îi trimise adresa,după care mai vorbiră puțin și fata adormi.

A doua zi dimineață,Rosè își începu ziua cu obișnuita rutină de dimineață,după care se îmbrăcă,își lua geanta,cheile și coborî în parcarea complexului unde se afla apartamentul ei.

Dupa treizeci de minute,fata parcă mașina în fața universității și se îndreptă către intrarea în facultate unde o zări pe prietena ei,cea cu care se înțelegea cel mai bine,Estèr.

-Bună,Rosè,spuse fata luându-și prietena în brațe.

-Hei,Estèr,îi răspunse îmbrățișării.

-Pe unde ai umblat?Te-am sunat tot weekend-ul,dar zău dacă am dat de tine!

-Eh...am fost în vizită la părinții mei,n-am mai dat de mult pe acasă și am simțit nevoia de a-i vedea.Dar tu?

-Eu am rămas în oraș,nu am avut chef să plec.Am fost weekend-ul trecut,iar weekend-ul ăsta l-am petrecut cu Iacob.

Estèr era logodită,spre deosebire de Rosè, care ținea la distanță aproximativ orice bărbat care încerca să se apropie de ea.Cu excepția băiatului cu ochii verzi.

-Îmi pare rău,dar nici nu am prea avut timp de telefon.Am fost nevoită să merg  la un bal de caritate,organizat de prietena mamei mele,deoarece părinții mei n-au putut.Apoi am petrecut timp cu familia,am avut o cină mai specială...

-Deci,ca să înțeleg mai pe scurt,ai avut un weekend încărcat?spuse Estèr,râzând.

-Cam așa ceva,spuse fata și prinzându-și prietena de braț,plecară împreună către primul curs.

Orele trecură repede,iar la 16:30 Rosè parcă mașina în fața blocului său.Locuia într-o zonă sigură,plină de oameni înstăriți.La intrarea în bloc,era un gardian destul de în vârstă.
De când fata locuia aici,doar gardianul acesta era pe timp de zi,iar pe timp de noapte se schimbau între ei.

Ajunsă în apartamentul ei,aceasta realiză că mai avea treizeci de minute până ajungea Dylan.Se schimbă repede în ceva mai drăguț și  așteptă ca acesta sa o sune.

După încă zece minute,Dylan își făcu apariția în fața complexului de apartamente unde locuia Rosè și,scoțându-și telefonul din buzunar,o apelă.

După două tonuri de apel,fata îi respinse apelul și o văzu ieșind din clădire.Era îmbrăcată într-o pereche de blugi negri mulați,o bluziță albă ușor transparentă care îi scotea în evidență formele voluptoase,pe deasupra o vestă pufoasă de culoare albă,iar în picioare avea o pereche de balerini de culoare neagră.Arăta bine,iar orice bărbat s-ar simți norocos să o aibă lângă el.

Când o văzu că se apropie,Dylan ieși să-i deschidă portiera,gest care o făcu pe Rosè să se îmbujoreze.

-Bună,spuse aceasta,după ce intră și el în mașină.

-Bună,îi răspunse băiatul zâmbind.

-Încotro mergem?îl întrebă,uitându-se curioasă la el.

-E o surpriză! îi răspunse acesta,pe un ton jucăuș.

Aprobând cu un gest scurt ,Rosè își întoarse capul spre geam,admirând natura.Era martie,era frumos.Soarele îi mângâia chipul ușor bronzat cu razele sale blânde.

În acest timp,Dylan își permise să o analizeze atent.Avea ochii căprui,nasul micuț,buze pline și roșii,niște gene lungi,sprâncene atent pensate...pur și simplu,nu putea să-i găsească vreun defect.Era frumoasă.

Rosè,sesizând că băiatul o analiza atent,nu îi spuse nimic,dar roși.Era obișnuită ca oamenii să o analizeze,dar nici chiar atât de atent.

În timp ce fata se uită în continuare atentă pe geam,Dylan dădu drumul la melodia sa preferată,care,după părerea lui,părea să-i placă și fetei.Își dădu seama după reacția ei...când începu melodia,fata se întoarse cu fața spre el,luminându-se la față.Dar cu toate astea,nu zise nimic.

După înca jumătate de oră parcursă ascultând muzică,cei doi ajunseră pe marginea unui lac.Dylan coborî primul,urmând să-i deschidă portiera Rosèi,dându-i mâna.Fata îi acceptă gestul,după care spuse:

-Ce frumos este aici!Nu pot să cred,Dylan,e superb!

-Îți place?spuse băiatul,zâmbind.

-Dacă îmi place?Ador locul ăsta!E atât de frumos și de liniștit,departe de toată agitația aceea a orașului.

-Mda...aici obișnuiesc să vin când sunt trist,mă relaxează.

-Acum ești trist?îl întrebă fata,cu o ușoară urmă de tristețe.

-Nu,Rosè.îi răspunse băiatul,surâzând.Voiam doar să împărtășesc acest lucru cu tine.

-Ah...,răspunse fata,rușinată.

-Hai să ne așezăm,spuse băiatul îndreptându-se către o bancă.

Urmându-l,aceasta se așeză lângă el.Îi plăcea că băiatul alesese să împărtășească acest lucru cu ea.O făcea să se simtă bine,dintr-un oarecare motiv.

-Și,Rosè...spune-mi ceva despre tine,începu Dylan.

-Ăm...ce ai vrea să știi?

-Pentru început...câți ani ai?

-Douăzeci,răspunse fata.Tu?

-Douăzeci și șapte,răspunse.Studiezi medicina?

-Da,sunt anul II la medicină.

-Știi...de când te-am văzut prima oară atunci,când ne-am ciocnit,nu mi te-am mai putut scoate din minte.

-Ah,da..furtuna aia.Îmi pare rău,n-am fost atentă.

-Unde te grăbeai așa?

-Acasă.Numai ce ieșisem de la cursuri și avusesem o zi grea,tot ce voiam era să ajung acasă,dar era mai mult decât evident că vremea nu ținea cu mine,spuse fata,începând să râdă.

Auzindu-i râsul melodios,Dylan zâmbi.Îi plăcea să o vadă fericită,râzând,chiar dacă nu știa mai nimic despre ea.

-Dar tu?reluă fata.

-Dar eu,ce?întrebă acesta,ieșind din gândurile sale despre această zână.

-Unde te grăbeai?

-Nicăieri.Ba din contră,ieșisem la o plimbare.

-Pe furtuna aceea?spuse fata,simțind cum o bufnește dinnou râsul.

-Da,pare greu de crezut,dar îmi place să ma plimb prin ploaie când sunt supărat,răspunse băiatul,zâmbindu-i.

Rosèi îi plăcea să-l vadă zâmbind.O bucura să-l vadă așa.

Apropiindu-se ușor de ea,acesta îi dădu o șuviță după ureche.Rosè,simțindu-l atât de aproape,își mușcă buza inferioară,fapt ce-l făcu pe băiat să-și piardă și ultima fărâmă de control și să-și lipească gura de buzele ei moi,într-un sărut tandru și romantic.

După ce îi luă puțin timp să-și revină din șoc,Rosè îi răspunse la sărut,formându-se o bulă de romantism în jurul lor.

Amândoi începeau procesul de a-și vindeca inimile.Amândoi erau fericiți.

La media,melodia preferată a celor doi ^-^ ♡