În noaptea aceea,portul era liniștit. Toate evenimentele din ultima vreme îl marcaseră pe Dylan atât de tare,încât bărbatul simți nevoia de a se elibera,iar singurul mod pentru a face acest lucru era să fie singur pentru puțin timp. Puțin mai mult.
  Rosè era o persoană impulsivă și destul de dificilă,astfel încât i-a fost destul de greu să se acomodeze cu acest comportament al fetei.

Rosè ajunse destul de repede la port. Nu era sigură că logodnicul ei se află acolo,dar undeva,în adâncul sufletului,simțea că acesta se află acolo. Parcă fix înainte de pod,iar lumina puternica a farurilor îl izbise pe bărbat,dar acesta rămase neclintit.
Fata se apropie cu pași mărunți de locul în care îl zărise și se așeză în liniște lângă el.

- Îmi pare rău! spuse aceasta,în șoaptă. Nu ar fi trebuit să reacționăm așa.

- Rosè,când ai să înțelegi să nu-mi mai ascunzi lucruri? Știi că am încredere în tine și te înțeleg,nu vreau să simți că-ți iau libertatea,dar îmi doresc să comunici. Să comunicăm.

- Știu și-mi pare rău! Dylan,nu sunt obișnuită să spun nimănui nimic,m-am învățat să fiu foarte independentă și stăpână pe mine. Orice problemă am,încerc s-o rezolv singură.

- Și dacă nu reușești? întrebă acesta,încruntat.

- De cele mai multe ori reușesc. În cel mai rău caz,vorbesc cu mama. 

Acesta își strâmbă ușor colțul gurii și expiră zgomotos,dar își luă privirea de la ea,îndreptându-și-o către râu. Era atât de liniște în seara aceea,încât își puteau auzi fiecare bătaie a inimii. 

  - Dylan..spuse fata,încercând să se apropie mai tare de el,însă acesta o opri.

  - Rosè,eu te rog să te hotărăști. Poate îți par sărit de pe fix pentru că-ți cer asta și pentru faptul că îmi doresc să-mi fi soție,dar asta e ceea ce simt și ceea ce vreau. Știu că ai o facultate de terminat,știu că poate ți se pare prea devreme,dar aș vrea ca și tu să știi că nu te oblig și nu-ți cer să faci nimic din ceea ce nu vrei.

  - Dar nu e vorba despre asta,Dylan,eu doar...

  - Tu doar ce? Chiar te rog să-mi explici,să-mi spui tot ceea ce te macină. Rosè,sunt și voi fi aici pentru totdeauna numai și numai pentru tine. 

  - Dylan,mi-e greu. Știu,am greșit că nu ți-am spus despre Dery. Știu că nu ți-am spus nici despre schimbul de experiență cu facultatea. Dar îmi pare al dracului de rău și aș vrea să pot să repar chestiile astea. Dylan,vreau să fiu soția ta. Vreau să fim mereu împreună,vreau să-mi fii alături toata viața,atât în momentele fericite,cât și în cele triste!

Bărbatul o ascultă cu atenție. O iubea pe fata asta cum n-a iubit pe nimeni și ar fi riscat orice pentru ea. Pe lângă frumusețea ei orbitoare ce l-a atras,sufletul și felul său de a fi l-au cucerit cu totul.

  - Îmi promiți că vei încerca să nu-mi mai ascunzi nimic?

- Promit! aprobă aceasta,iar ochii i se luminară.

Dylan îi zâmbi drăgăstos și se ridică în picioare,trăgând-o pe fată în brațele lui puternice. O strânse cu toată dragostea lui,astfel încât să-i poată transmite cât de mult înseamnă ea pentru el.

- Te iubesc! spuse acesta,sărutând-o pe frunte. Și-mi cer iertare pentru reacția pe care am avut-o legată de mesajul acela.

- Înțeleg..spuse fata,continuând să-l țină strâns în brațe.

- Nu,Rosè,nu sunt sigur că mă înțelegi,spuse acesta depărtând-o puțin,încât s-o poată privi în ochi. Îmi pare sincer rău,dar am orbit. Vezi tu,niciodată nu ți-am vorbit despre trecutul meu și cred că ar fi cazul să știi.

- Nu ai vrea să ne așezăm? Sau să mergem acasă? îl întrebă fata,începând să simtă o ușoara panică în adâncul sufletului.

- Nu,hai să ne așezăm,vreau să-ți povestesc. Totul a început acum câțiva ani în urmă,pe vremea când aveam doar vreo douăzeci de ani,cam de vârsta ta. Eram in anul II la universitate când am cunoscut-o pe ea, fosta mea,Milly. Eram în aceeași universitate,dar în ani și facultați diferite. Ne-am cunoscut la o petrecere dată în cinstea facultații,ea era cu doi ani mai mare decât mine.

- Deci îți plac fetele mai mari,nu? întrebă Rosè,simțind cum gelozia pune stăpânire pe sufletul ei.

- Rosè,nu-mi pasă de vârsta,cum nu-mi pasă nici de faptul că ești cu șapte ani mai mică decât mine. Nu despre asta e vorba.

- Bine,scuze,continuă,spuse fata strâmbându-și nasul.

- Ne-am cunoscut,ne-am plăcut și am început să ne tot vedem pe la unele cursuri pe care le aveam împreună. Apoi,întâlnindu-ne tot mai des,am început să ieșim. Prima dată am început să ieșim cu un grup de prieteni comuni,după care am decis să ieșim numai noi,la o întâlnire. Ne-am plăcut,astfel încât dupa vreo două luni,am început să avem o relație.

- Și cum de v-ați despărțit? întrebă Rosè,încruntată.

- Am fost împreună aproape cinci ani. În toți acești ani,am absolvit facultatea,m-am angajat la firma părinților mei și mi-am cumpărat casa. Ei bine,ea s-a angajat și ea și ne-am mutat împreună după ce mi-am terminat și eu facultatea. La început,am stat într-un apartament,deoarece casa încă nu o aveam cumpărată.

- Este și casa ei? întrebă fata.

  - Nu,este doar a mea,deoarece nu am fost căsătoriți și nici nu am cumpărat-o împreună. Ea nu a știut când am cumpărat casa,deoarece începuserăm să nu ne mai înțelegem așa de bine. Eu eram plecat mai mereu la firmă,ea la fel,iar seara când ajungeam ori o găseam dormind,ori nu era acasă.

- Obișnuia să stea până târziu la munca?

- Nu chiar,eu eram cel care stătea până târziu,uneori ajungând acasă chiar și la unu noaptea. Într-o seară,voiam să-i fac o surpriză și i-am spus că ajung târziu acasă și să nu se grăbească,deoarece acesta era planul. Eu trebuia să ajung mai devreme acasă și ea mai tarziu,ca eu să am timp să îi pregătesc surpriza. Urma să luăm o cină romantică și să-i dau vestea că reușisem să cumpăr o casă,dar se pare că ea a avut alte planuri. Știam ora la care trebuia să ajunga,așa că am așteptat-o,însă ea n-a venit singură,ci a venit cu un bărbat mai tânăr ca mine.

- Doamne,cât de proastă a putut să fie?! Exclamă Rosè,clocotind.

- Mă înșela. A fost șocată când m-a vazut acasă,dar nu a încercat să nege sau să se scuze. Ba chiar nu părea deloc deranjată sau rușinată. Fusesem dispus s-o iert,țineam mult la ea,dar ea nu mai avea aceleași sentimente pentru mine. Ne-am despărțit civilizat,însă la scurt timp dupa despărțire,a venit la mine la ușa spunându-mi că este însărcinată.

  - Ai un copil cu ea? întrebă Rosè,șocată.

  - Nu,nu avea cum să fie al meu. Nu o mai atinsesem de aproape două luni înainte de despărțire,iar ea a venit la mine cand avea o lună de sarcină. Concluzia era că noi eram despărțiți de două luni,cu cele două luni în care nu mai făcuserăm nimic,copilul nu era al meu,am făcut chiar și un test de paternitate.

  - Doamne Ajută! răsuflă aceasta,ușurată.

- Rosè,am avut parte de experiențe nu tocmai plăcute,însă am reușit să trec peste. Mi-a fost greu,dar mă bucur că nu am ajuns să mă casătoresc cu ea sau,mai rău,să am un copil cu ea. Însă cu tine totul e diferit. Tot ce simt cu tine,n-am mai simțit cu nimeni,nici măcar cu ea. Mă faci să vibrez,să simt totul mult mai intens,mă faci să-mi doresc să nu mai trăiesc nicio clipă fară tine. Îmi e de ajuns doar să te țin în brațe și simt că am totul.

Rosè zâmbi. Îl credea pe cuvânt. Abia acum realiză că nu era singura care suferise,ci bărbatul care stătea fix în fața ei avusese parte de mult mai multe răutăți. Nu era capabilă să-i spună ceea ce simțea,însă îl cuprinse strâns în brățe,transmițându-i toată iubirea.

- Nu-ți pot promite că nu te voi răni niciodată,dar îți pot promite că voi fi întotdeauna lângă tine și te voi iubi necondiționat. Te iubesc enorm,Dylan Merynson,si vreau să-mi petrec restul vieții alături de tine!

Bărbătul o strânse cu putere la pieptul său,inhalându-i mirosul parfumat. Putea spune că erau un singur suflet în două trupuri diferite. Iar în acel moment,când stăteau atât de îmbrățișați și lipiți unul de altul,Dylan și Rosè își dădură seamă că asta este tot ceea ce au nevoie. Iubirea lor plutea în aer,iar dragostea ce-i leagă era mai puternică și unită ca niciodată.

Heiiiiii!!!! Îmi cer mii și mii de scuze pentru întârziere! Stiu ca v-am promis ca ma voi revansa,insa am avut parte de o multime de evenimente neprevazute si o pana de neinspiratie. Sper sa va placa noul capitol si tin sa va anunt ca se apropie de final,dar dupa ce o voi termina,o voi retrage in schite si voi (re)corecta fiecare capitol in parte! Pana atunci,va invit cu drag sa urmariti continuarea!
Enjoy! ♡♡♡