Dimineață,spre surprinderea lui,Dylan fu cel care se trezi primul.
Deschise ochii și o zări pe Rosè în dreapta lui,stând cu capul pe pieptul lui. Dormea liniștită,având brațele în jurul abdomenului iubitului său și buzele ușor întredeschise. Părul lung și moale îi era răvășit pe pernă.

Dylan zâmbi,după care îi dădu la o parte mâinile micuțe înconjurate pe abdomenul lui,după care se întoarse cu fața deasupra ei.
Îi analiză frumoasele trăsături ale feței. Era frumoasă.
Își apropie degetele lungi de fața ei,mângâind-o. Avea pielea fină.

O simți foindu-se sub el,așa că se opri din mângâiat. Fata deschise ochi,iar atunci Dylan își lipi buzele de buzele ei moi,dându-i un sărut care exprima mai mult decât ar fi putut exprima folosind cuvintele.

Se dezlipi de buzele ei,ridicându-se puțin pentru a o putea privi.

-Cum te simți? întrebă acesta,zâmbind.

-Ma simt bine. Ustură puțin,vreau să fac un duș,răspunse fata,punându-și palmele micuțe pe fața lui.

-Facem duș?întrebă acesta,mijindu-și ochii verzi către ea.

-Dylan..,răspunse fata roșie ca racul.

-Glumeam,iubito. Știu,nu ești pregătită,aștept și pentru asta,indiferent cât e nevoie.

-Nu e vorba că nu sunt pregătită,dar am nevoie să mă spăl. Știi că te iubesc și am încredere în tine,spuse apropiindu-se de el.

Acesta o săruta,apoi se dădu la o parte pentru a putea să se ducă la baie.
Rosè se dădu jos din pat,iar Dylan rămăsese întins,privind-o cât de frumoasă putea fi.
Zâmbi,după care coborî la bucătărie pentru a face cafeaua și clătite.

Rosè era fericită. Fiind pudică,nu-i trecuse prin minte că ar putea vreodată să se simtă atât de bine în preajma lui.
Cu cearșaful pe ea,intră în baie și lăsă bucata fină de material să cadă pe jos,ea intrând în duș. Dădu drumul la apa caldă,iar în scurt timp,aburii începură să umple încăperea.

Jos,Dylan făcuse deja cafeaua,mai rămăsese să termine de făcut clătitele. Era o dimineață obișnuită de marți,în mod normal. Numai că pentru ei era una mai specială.

Rosè ieși de la baie,îmbrăcată doar într-un tricou alb de-al iubitului său,cu părul înfășurat într-un prosop de aceeași culoare precum tricoul,apoi coborî la bucătărie,adulmecând cu pofta mirosul ce plutea în toată partea de jos a casei.

-Bună dimineața!spuse fata,cuprinzând-ul cu mâinile sale micuțe de talie,înconjurându-i abdomenul.

-Bună dimineața,iubita mea frumoasă!spuse și acesta la rându-i,întorcându-se cu fața către fată.

-Mhmm...ai făcut cafea?întrebă aceasta.

-Și clătite. Nu știam dacă-ți plac cu sau fără sirop,așa că m-am gândit să...

-Shh,iubire! spuse Rosè,lingându-se pe degete de siropul ce tocmai îl gustase.

Dylan zâmbi. I se părea că această ființă care stătea fix în fața lui,era ireală.

Rosè luă o clătită,mușcând suav din ea,uitându-se către bărbatul din fața ei.

-Iubito,dacă vei continua așa,cred că nu mai plecăm la muncă,ci înapoi în pat!spuse Dylan făcându-i cu ochiul și începând să râdă când îi văzu expresia rușinată de pe fața ei.

Rosè râse în sinea ei. Dacă era să fie sinceră,nici ea nu avea chef de facultate sau de muncă. Voia doar să stea cu el,să-l simtă aproape. Dar știa și că realitatea e alta.

Cei doi îndrăgostiți își terminară liniștiți micul dejun,după care se îmbracară și plecară împreună,fiecare unde avea treabă.

-Iubire,te las la facultate? întrebă Dylan ținându-și mâna pe coapsa iubitei sale.

-Da,spuse Rosè zâmbind.

-Cum te simți? continuă Dylan,uitându-se cu coada ochiului la ea.

-Bine,doar că..începu fata,dar tăcu atunci când își dădu seama că era doar un gând prostesc.

-Doar că..?întrebă bărbatul,punându-și un semn de întrebare în minte.

-Nimic,e ceva stupid,spuse aceasta repede.

-Iubito,nimic nu e stupid. Spune-mi,ce te macină? vorbi acesta calm,luându-i mâna într-a sa.

-Mie mi-a plăcut și vezi tu,mă întrebam oare dacă..ști tu..of Dylan! se rușină fata,iar bărbatul din stânga ei începu să zâmbească afectuos către iubita lui.

-Iubirea mea,ți-am spus că te iubesc? Da,ți-am spus și am s-o spun ori de câte ori e nevoie. Rosè,te iubesc. Mă faci fericit,și dacă e să-ți spun cu adevărat,aș minți să spun că doar mi-a plăcut. Iubito,ești cea mai bună! spuse el,apropriindu-se de ea și dându-i un sărut cast.

Rosè se îmbujoră. Nu știa,până să-i spună el,că i-a plăcut. Ei,cu siguranță îi plăcuse. Dylan era un bărbat care emana putere și bărbăție prin toți porii. Dar,în preajma ei,era cel mai călduros și iubitor bărbat din lume. În jurul ei,era total diferit.

-Te-am lămurit?spuse acesta,arătându-i un zâmbet călduros.

-Da..spuse fata,întorcându-i zâmbetul.

-Bine,spuse și el,virând la dreapta,fix în fața universității de medicină.

-Mulțumesc,spuse Rosè dând să plece,dar bărbatul o trase spre el și o sărută. Limba lui  se împleticise timid cu a ei,formând un sărut pasional.
Lipsa de aer îi făcu pe cei doi să se desprindă unul de altul,dar înainte s-o lase să plece,Dylan îi dădu ușor părul după ureche și îi spuse:

-Diseară rămân la tine,nu mai scapi! după care îi depuse un ușor sărut pe gât.

Rosè se încordă și simți cum inima-i era gata să sară din piept. Era mai mult decât fericită să audă asta.

Îl sărută,mușcându-l ușor de buza inferioară și îi puse mâna pe coapsa,unde putu clar să vadă ce reacție tocmai îi provocase,după care își luă geanta și coborî în grabă din mașină,îndreptându-se către intrarea în facultate.

Dylan rămăsese pe loc,uitându-se după ea,la cât de superbă putea fi,până când auzi un claxon în spatele lui. Abia atunci realiză că rămăsese în starea de visare și era timpul să se trezească.
Porni mașina iar în douăzeci de minute,fu deja la firmă. Urcă până la etajul unde se afla biroul lui,intră și se așeză direct pe scaunul de birou,răsfoindu-și agenda.

Între timp,Rosè era deja la al treilea curs de histologie și deja simțea cum începea să-i moară până și ultimul neuron. Nu suporta profesoara,era cea mai groaznică dintre toți profesorii din campus.
Peste trei zile era ziua ei de naștere,făcea douăzeci și unu de ani. Desigur,uitase să-i spună lui Dylan,dar avea de gând să închirieze ceva  la munte,deoarece pica fix vinerea și își puteau petrece weekendul acolo,în liniștea din mijlocul pădurii.
Își alungă gândurile atunci când vrajitoarea de histologie se apropie de locul unde se afla aceasta și se uită la ceas,mulțumindu-i Lui Dumnezeu fiindca mai erau doar zece minute până termina și acest curs.

Dylan,în marele birou al său din perețo de sticlă,stătea și se uita absent pe geam. Dintr-o dată,telefonul începu să-i sune și răspunse,fară a se mai uita la el.

-Da?spuse acesta cu o voce ușor răgușită.

-Dylan,dragule,ce faci? întrebă femeia de la capătul celălalt al telefonului.

-Bine,mamă,sunt la birou. Tu? întrebă acesta,zâmbind ușor din cauză că își adusese aminte că îi era dor de mama sa.

-Sunt bine. Dragule,te-am sunat să-ți spun că părinții lui Rosè organizează o petrecere,vineri seara. Sunteți invitații speciali.

-Poftim? Cu ce ocazie? întrebă acesta,surprins la câte petreceri tot organizează.

-Ah,nu știai? E ziua ei! răspunse Amanda,încântată. Face douăzeci și unu de ani. Părinții ei organizează o petrecere surpriză pentru ea,așa că m-am oferit să te sun. Cu siguranță ști cum să rezolvi să o aduci,fără să pună prea multe întrebări.

-Mamă,atunci e și aniversarea noastră..facem un an de relație. Și da,știam că e ziua ei.

-Vrei să insinuezi ceva?întrebă calmă femeia.

-O iubesc mult pe fata asta. Aș vrea să-i fac o surpriză,ceva mai special....și începu să-i spună mamei sale ideea lui de a-și surprinde iubita.

Peste 3 zile

-Dylan,ți-am spus că nu vreau să merg la ai mei weekendul acesta. Aveam alte planuri,pentru noi! răspunse fata,ținându-și hotărâtă mâinile în sân.

-Iubito,te rog! spuse bărbatul,prinzând-o de talie.

-Dylan! Tu nu înțelegi că nu vreau?! Voiam să petrecem timp doar noi doi,fiindcă e..dar se opri.

-Ce e,iubito? întrebă acesta,privind-o pătrunzător.

-Nimic. Fie,mergem la ai mei!exclamă aceasta,încercând să-și pună un zâmbet pe față.

Bărbatul zâmbi,satisfăcut deoarece reușise să-și convingă iubita să meargă în orașul lor natal pentru a-și putea duce la bun sfârșit surpriza. Avea de gând să o facă să fie cea mai fericită femeie din lume.

Rosè fu cea care se urcă prima în mașină,așteptându-l pe iubitul ei să vină. Îl văzu că puse o geantă în portbagaj,unde erau câteva haine de schimb,presupuse ea. Nu putea înțelege de ce bărbatul insista să meargă la ai lor. Presupunea că avea un motiv întemeiat.

Urcă și Dylan,se uită la ea și îi ceru iertare prin puterea minții că nu îi putea spune adevărul. Știa că era ziua ei,dar nu înțelegea de ce nu voise să-i spunea ea asta. Erau anumite lucruri pe care,ea,încă nu i le putea spune. O înțelegea,mai bine ca oricine și voia ca ea să aibă totală încredere în el. Aveau deja un an,dar parcă încă nu știau totul unul despre altul. Avea să-i demonstreze.

Plecară,iar pe drum,Dylan opri la benzinărie,unde Rosè rămase în mașină. Atunci își aminti de ceea ce zisese sora ei. Acel bal mascat de care îi povestise Anne. Deci de aceea iubitul ei se comporta așa ciudat și nimeni dintre cei cunoscuți nu au felicitat-o cu ocazia zilei sale de naștere. Au planificat o petrecere surpriză,iar bărbatul pe care îl iubea mai mult ca pe viața ei,era complice. Dar acum,realizând acestea,zâmbi. Era cu adevărat fericită că nu au uitat de ziua ei.

Când se întoarse în mașină,Dylan o găsi pe fată zâmbind până la urechi.

-Cineva nu mai e supărat pe mine acum,spuse acesta luându-i mâna într-a sa.

-Cineva te iubește mult,mult de tot! spuse fata,dându-i un pupic pe obraz.

Bărbatul râse. Fata asta îl înnebunea,era atât de introvertită încât îl scotea din minți,atunci când refuza să-i spuna ce gândea. Porni,alungându-și miile de gânduri,fiind amândoi nerăbdători să ajungă acasă la Rosè.

După un drum nu foarte lung,ajunseră în orașul unde crescuseră. Parcă mașina în curtea din față,apoi coborâră,fata țopăind de fericire când își văzu sora așteptând-o în fața ușii de la intrare. Alergă spre Anne,sărindu-i în brațe,cât pe-aci să cadă amândouă.

-Rosè! strigă fata,râzând.

-Anne!strigă și Rosè,la fel de veselă. Se văzuseră săptămâna asta,luni,dar îi era deja dor de ea.

-Haideți,intrați! spuse Anne,așteptându-l și pe Dylan,care rămăsese melancolic când văzu dragostea de surori care plutea în jurul celor două.

Intrară,unde Dylan își salută respectuos viitorii socrii și pe bunica iubitei sale.
Stătură puțin cu ei,apoi merseră în camera fetei.

-Iubito,vrei să te odihnești puțin pentru diseară? Te așteaptă o noapte palpitantă,spuse bărbatul zâmbindu-i cald.

-Da,sunt puțin obosită. Te odihnești și tu? întrebă fata,prinzându-l cu mâinile sale micuțe de gât.

-Nu,am să cobor la ai tăi,vreau să discut ultimele detalii. Dar voi fi aici când te trezești,vin să te trezesc pe la șase. E bine? întrebă acesta,strângand-o în brațe.

-În regulă,spuse Rosè insiprându-i parfumul. Avea un miros special,ce o făcea să se simtă ca acasă.
Dylan îi depuse un sărut cald pe frunte,după care ieși din camera iubitei sale și coborî în living,unde o găsi pe bunica acesteia,uitându-se la televizor.

-S-a culcat?întreabă aceasta,făcându-i semn să ia loc.

-Încă nu,dar sper s-o facă. Am lăsat-o să se odihnească pentru petrecerea de diseară.

-Dylan,băiete,te știu de când erai în scutec. Mereu mi-am imaginat că vei fi cu nepoata mea,chiar dacă nu eram sigură de asta. Aveți o conexiune specială,si chiar dacă nu sunteți de mult timp împreună,știu că o vei face fericită toată viața.

-Vă mulțumesc,doamnă Gilbert.

-Dylan,să nu te mai aud că-mi spui așa. Așa o chema pe soacra mea,așa că te rog frumos,spune-mi buni sau simplu,Rosalia. Ești ca și nepotul meu,spuse bătrânica zâmbind.

Dylan zâmbi și el. Se bucura că familia iubitei lui îl considerau și pe el parte din familie,și că ambele familii se înțeleg atât de bine. Era tot ce-și putea dori.
Îi spuse bunicii iubitei lui ce avea de gând să facă diseară,după care plecă să verifice ultimele decoruri. Această seară va fi specială,era pregătit să facă acest pas în viața lor. Avea de gând s-o ceară,fix de ziua ei.

Heiiiii!
Dragilor,vreau să vă urez Craciun fericit alături de cei dragi! Fie ca Dumnezeu să fie cu voi,să vă umple sufletele cu bucurie! Acesta este cadoul meu de Crăciun,pentru voi. Vă doresc multă sănătate și sărbători fericite, alături de cei dragi vouă! ❤🎄