Rosè se trezi în jurul orei șase seara,din cauza bătăilor repetate în ușă.

-Rosè,pot să intru?se auzi vocea surorii ei,Anne.

-Da,Anne,spuse aceasta încă adormită.

-Mama mi-a zis să te anunț că într-o oră și jumătate vor ajunge musafirii,să te pregătești.

-Oh,da,era să uit.Am vrut doar să mă odihnesc puțin,nici nu mi-am dat seama când am adormit.

-Nu-i nimic,tocmai de aia am venit să te anunț.Mama a presupus că ai adormit și știa că îți ia pe puțin o oră să te pregătești,spuse Anne,ușor amuzată.

-Bine,spune-i mamei că fac un duș,mă aranjez și cobor.

-Bine,spuse Anne și fata ieși imediat.

Rămasă singură,Rosè n-avea nici o idee cum să se îmbrace,așa că își deschise dressing-ul și începu să caute ceva mai drăguț,de o cină în familie.

Într-un final,se hotărâse la o rochie care era puțin deasupra genunchilor,de culoare roșie,cu mâneci scurte de dantelă și cu un decolteu nu foarte generos.

După ce își alesese și o pereche de pantofi roșii,care aveau puțin toc,își lua lenjeria și intră la duș.

Terminând dușul,se duse către măsuța de machiaj,unde începu să-și aplice puțin fard de culoare crem,apoi își ondulă frumoasele gene cu un strat subțire de rimel.

Îmbracă rochia,se încălță,apoi văzu că mai erau vreo 20 de minute și trebuiau să apară musafirii. Din clipă în clipă.

Coborî scările,ajunse în living-ul de jos și își găsi tatăl uitandu-se la meci,bunica citind un ziar,iar mama sa era în bucătărie,aranja masa.

-Scumpo!Doamne,ce frumoasă ești! exclamă mama acesteia,când o zări în pragul ușii de la bucătărie.

-Mulțumesc, mami!spuse Rosè,ușor îmbujorată.Unde e Anne?  Nu a coborât?

-Încă se pregătește,spuse mama sa,ușor amuzată când o văzu pe fată dându-și ochii peste cap din cauza surorii ei mai mici.

Anne mai mereu obișnuia să petreacă puțin timp aranjându-se,dar când era vorba de o cină în familie sau ceva ce o implica și pe mama și sora ei,era mult mai atentă decât de obicei.

Dupa aproximativ zece minute,a coborât și Anne.S-au strâns în living,până auziră soneria,iar Melysa,mama Rosèi,se dusese împreuna cu Ronald,tatăl fetelor,să își întâmpine invitații.

-Bună seara!spuse o femeie cam de vârsta mamei lui Rosè,frumos aranjată și cu zâmbetul pe buze.Lânga ea,un bărbat cam tot de aceeași vârstă ca și Ronald,tatăl lui Rosè,la fel de elegant îmbrăcat,cu o sticlă de vin roșu în mână,îi salută politicos.

-Bună seara,dragilor!Intrați!spuse Melysa,făcându-le loc să intre.

După ce intrară,Rosè dădu să închidă ușa,dar apăru un băiat.

-Dylan,dragule,intră!spuse mama lui Rosè,când văzu că fata se blocă în ușă,neștiind cine era acest băiat cu ochii verzi.Acei ochi verzi.
O,nu! Nu putea fi acel băiat,își spuse Rosè în mintea ei.Dar da,el era.

-Bună seara,doamna Melysa!spuse acesta,zâmbind ușor stânjenit când femeia se repezi să-l îmbrățișeze.

-Ah,am uitat să vă fac prezentările.Ea e fiica mea cea mare,Rosè.

-Da,mi-ați spus de ea.Încântat să te revăd!spuse el,întinzând mâna către fată.

-Vă cunoașteți?spuse mama Rosèi,mirată.

-Da,m-am ciocnit de el în timp ce mă grăbeam spre casă pe ploaia aceea torențială,spuse Rosè când acesta îi eliberă mâna.

-A,păi atunci mă bucur!spuse Melysa fericită.Haideți!

Rosè îl lăsă pe Dylan să o ia înainte,dar când văzu că nu avea de gând să intre el în fața ei,se încruntă și rămase nemișcată.

- Doamnele înainte! îi spune acesta,făcând un gest cu mâna.

- Domnișoarele! îl atenționă fată,dându-și ochii peste cap când acesta zâmbi.

Cina decurse frumos,într-o atmosferă liniștită și plăcută.După ce terminară de mâncat,părinții lui Rosè și musafirii,împreună cu bunica și sora fetei,se retraseră,iar aceasta se oferi să strângă masa și să spele vasele.

În timp ce fata se ocupa de strâns,simți prezența cuiva în bucătărie și se întoarse,găsindu-l pe băiatul cu ochi verzi.

-Ăă...te pot ajuta cu ceva?

-Nu.Adică,da.Îmi poți spune,te rog,de unde pot lua un pahar cu apă?

-Sigur,doar...stai puțin,spuse fata încercând să ajungă la vitrina cu pahare.

-Ai nevoie de ajutor?spuse acesta,puțin amuzat de înălțimea ei.
Dar nu apucă să-i răspundă ,că alunecă.Așteptând să se prăbușească,simți cum un braț musculos și puternic îi înconjură talia ei micuță.

-Ăm..mulțumesc!spuse Rosè și se depărtă de el,roșie ca o tomată.

Băiatul nu mai spuse nimic,ci doar își lua un pahar și își puse niște apă.Uitându-se încă odată la fată,îi făcu cu ochiul și plecă.

Îmbujorată,după ce termină de strâns,Rosè se duse în living,scuzându-se și plecă la ea în cameră,după ce își salută politicos musafirii.

Ajunsă la ea în cameră,se descălță și își lua pijamalele ei pufoase,plecând să facă o baie bine meritată.

Dar gândul îi zbură la băiatul cu ochii verzi.Cu toate ca aflase cum îl cheamă,pentru ea rămăsese tot băiatul cu ochii verzi.Dar numele lui i se părea cel mai frumos nume pe care-l auzise până acum.

Mai avusese ,până la vârsta de 20 de ani,relații.Dar niciodată nu se simți atât de atrasă de un băiat.
Cea mai lungă relație fusese cu fostul ei,Drew,de care se despărțise din cauza faptului ca o înșelase.Ea nu fusese pregătită  încă să  aibă relații intime cu el,iar pe el asta îl "afectase".Cu toate că fuseseră împreună aproape trei ani,nu avusese destulă încredere în el.Nu că acum ar avea.

După ce ieși din baie,își înfășură părul într-un prosop,se îmbrăcă în pijamale și punându-se în pat,dădu drumul la TV.
Nu obișnuia să se uite prea des și mult,ci prefera să citească sau să asculte muzică,dar în cazul de față,simți nevoia să se audă ceva pe fundal.

Își adusese aminte că trebuia să-l sune pe prietenul ei cel mai bun,Dery.Îl cunoștea încă de la grădiniță,au fost chiar și la același liceu,dar după terminarea acestuia,ea plecase la New York,iar el își dorise să studieze în Europa.

Intră în agendă,iar după primele trei tonuri de apel,răspunse:

-Heii,Ros.Ce faci?

-Hei,Der.Bine,tu?

-Bine,chiar mă gândeam să te sun.Mi-e foarte dor de tine,spuse acesta, cu un ton ușor trist.

-Și mie!Crede-mă,chiar am vrut să te sun zilele acestea,dar nu am avut timp.Am terminat sesiunea și acum am venit acasă la ai mei,în weekend și mi-am adus aminte că trebuia sa te sun.

-E-n regulă,stai liniștită.Șii...spune-mi,ce mai e nou?
Și Rosè începu să-i povestească fiecare detaliu din viața ei,până când adormi la telefon,iar Derynson închise,urându-i un somn dulce și promițându-i că o va suna și mâine.

La media este Dylan♡ ^-^