-Dylan...te rog frumos,ascultă-mă!spuse Rosè,prinzându-l de braț.

-Nu,Rosè. Poate până acum câteva ore,te-aș fi ascultat și înțeles. Dar ai avut atâta timp și atâtea ocazii,încât tu ai ales că e mai bine să nu aflu?

-Dylan,dă-mi o șansă să-ți explic..parcă totul se rezolva prin comunicare,nu-i așa?întrebă fata,cu ochii umezi.

-Da,așa e. Dar tu ai avut atâtea șanse să-mi spui. Și tot ai preferat să-mi ascunzi. Asta înseamnă comunicare?

Fata nu mai reuşi să spună nimic,Dylan o luase înainte. Pe moment,Rosè rămase nemişcată,nereuşind să proceseze ceea ce s-a întâmplat.

După câteva momente,parcă revenindu-şi,Rosè alergă şi îl prinse de mânecă,făcându-l să se întoarcă.

-Dylan! Fii atent la mine şi nu mă mai ignora! Dacă nu încetezi,îți plesnesc una de nu te vezi! Ce dracu' ai?!

Acesta făcu ochii mari. O ştia pe iubita lui că era în stare de orice,dar nici chiar aşa. Se uită atent în ochii ei şi îşi dădu seama că fata nu glumea.

Se întoarse complet către ea.

-Mă doare,Rosè..de ce nu mi-ai spus? Ştii că te susțin,dar trebuie să-mi spui!

-Dylan,iartă-mă! Îmi pare rău,ok? Dar nu m-am mai gândit la subiectul acesta..eram convinsă că nu mă vor contacta.

Dylan scoase tot aerul pe care il acumulase în plămâni,cu putere. Înțelegea. Chiar o înțelegea.

-Înțeleg. Rosè,niciodată nu te voi obliga să renunți la visul tău şi nici nu te voi pune să alegi între mine şi cariera ta. Te susțin,indiferent ce ar fi!

-Mulțumesc! Doamne,nu ştiu ce m-aş face fără tine..spuse fata,voind să-l cuprindă,dar acesta o opri.

-Rosè..ce ai de gând să faci?

-Nu ştiu..spuse tristă.

-Te vei duce,nu-i aşa?

-Dylan,n-am idee. Nu vreau să te pierd,dar nici să nu devin ceea ce-mi doresc. Dacă aş accepta,ar însemna să plec în Turcia.

-Iubito,n-ai cum să mă pierzi. Sunt cu tine,lângă tine,orice ar fi. Te susțin,Rosè!

-Ai să vii cu mine?întrebă fata,uitându-se la el în ochi,cu o sclipire a ochilor ei.

-Vrei să vin?

-Sincer,da. Nu aş fi în stare să plec singură,fiindcă îmi vei lipsi foarte mult.

-Rosè,niciodată nu te voi lăsa singură. Mi-am găsit alinarea în brațele tale,chiar crezi că aş fi atât de tâmpit încât să-ți impun anumite lucruri? Rosè Anderson,eşti cea mai importantă fată din viața mea.

Lui Rosè îi scăpă o lacrimă. După toată suferința de care a avut parte în adoleşcență,putea jura că niciodată nu va avea parte de fericire şi iubire.  Niciodată n-a crezut că un băiat o va aprecia sau că o va iubi atât de mult,încât ar susține-o în tot ceea ce face.

Iar Dylan e diferit. Are încredere în ea,o susține,îi arată cu adevărat ceea ce înseamnă iubirea şi îi este alături.

-Dylan..îți mulțumesc! Doamne,eşti cel mai minunat om pe care îl cunosc! N-am crezut că vei înțelege,mi-a fost teamă să-ți spun,credeam că vei reacționa dur. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine şi ştiu că ți-e greu,şi mie îmi e.

-Iubito,vom putea trece prin asta. Împreună. Da,suntem la început,dar simt că te cunosc de o viață,şi mai ştiu că mi-ai intrat adânc în suflet,iar acum am devenit egoist şi nu te mai las să-mi ieşi.

-Nu ştiu ce m-aş face fără tine..spuse,luându-l în brațe. Eşti cea mai importantă persoană din viața mea. Şi promit că niciodată nu-ți voi mai ascunde nimic.

Se depărtă puțin de ea şi îi puse mâna pe bărbie,ridicându-i capul. Şi îşi lipi buzele de ale ei. Avea buzele reci.

Simțind căldura din buzele lui,Rosè deveni moale. Putea simți toate celulele luând-o razna,iar fluturaşii făcând un mare haos în stomacul ei. De fiecare dată când o săruta,se îndragostea şi mai tare de el.

-Iubitule?spuse aceasta,depărtându-se puțin de el.

-Mhm..?zâmbi,încă foarte aproape de buzele ei.

-Nu crezi că ar fi cazul să mergem? Vreau să ajung acasă,mai am de învățat şi e deja după-amiază.

-Off..ba da,ai dreptate. Haide să mergem atunci,spuse,intercalându-şi degetele cu ale ei.

Zâmbind,Rosè se lăsă condusă la maşină,se aşeză pe scaunul din dreaptă şi,după ce iubitul ei îi închisese portiera,se aşeză şi el la volan,apoi plecară către apartamentul unde locuia fata.

După un drum care a durat aproape douăzeci şi cinci de minute,au ajuns,parcară maşina şi au urcat în apartament.
Era ora 15:45. Rosè deschise uşa apartamentului,lăsându-l pe Dylan în urmă.

-Ia un loc în sufragerie,mă duc să mă schimb şi revin.

-Ok,te aştept aici,răspunse acesta scurt.

Cât timp fata se schimbase,lui Dylan îi sună telefonul.

-Alo?răspunse acesta,necunoscând numărul.  Da,eu sunt. Poftim?! Am înțeles,dar nu o poate rezolva Damien? Bine,o să ajung astăzi,dar mai spre seară.

-Ce s-a întâmplat?spuse Rosè.

Lui Dylan i se oprise respirația. Iubita lui era îmbrăcată într-o pereche de pantaloni de trening gri  şi un maieu mai larg,de aceeaşi culoare.  Prin maieu i se puteau vedea sânii mari şi rotunzi,iar acesta fiind mai decoltat,i se vedea şi o porțiune de piele,ceea ce îl făcu pe bărbat să-şi imagineze ce se ascunde sub hainele fetei pe care o iubea.

-Luni am o şedință,la care trebuie să participi şi tu. De asta m-a sunat secretarul celeilalte firme,cea cu care vom avea şedința.

-Te-a sunat să-ți spună că trebuie să particip şi eu? spuse fata,îndreptându-se către bucatarie.

-Da. Tu configurezi ca secretară a mea..

-Deci asta înseamnă că trebuie să vin mai mult pe la firmă,nu?

-Teoretic,da..dar putem rezolva să lucrezi şi de acasă dacă ai prea mult de învățat sau eşti prea ocupată la facultate.

-Dylan,dacă ar fi fost aşa,putea la fel de bine să procedezi la fel şi cu fosta secretară,cea care a intrat in concediu de maternitate.

-Rosè,eu sunt şeful. Dacă eu vreau ca iubita mea să lucreze la firma mea,poate lucra şi de acasă. Asta nu-i priveşte pe alții,decât pe mine şi pe tine.

-Dar se vor auzi vorbe,cum ar fi..

-Cum ar fi,ce Rosè?spuse acesta,apropiindu-se de ea. Ți-e că vor afla că eşti iubita mea? Fata pe care o iubesc din tot sufletul?rosti,la doar câțiva centimetri de buzele ei.

Rosè închise ochii,aşteptând ca buzele lui să le atingă pe ale ei. Dar Dylan nu avea aceleaşi planuri,aşa că se depărtă de fată,făcând-o să-şi deschidă ochii,mirată.

-Dylan..

-Mhm..?răspunse băiatul,zâmbind în sinea lui.

-De ce nu..?nu mai continuă fraza,deoarece deja se făcuse mai roşie decât un rac.

-De ce nu te-am sărutat?

Fără să zică nimic,Rosé doar aprobă.

-Pentru că dacă te sărutam,nu ştiu dacă m-aş mai fi putut controla,iar tu mai ai de învățat. Sau ai vrea să te sărut şi să nu te mai las să ieşi din cameră?

-Dylan! Doamne,cât de direct poți fi..

-Ce-i? Iubito,asta n-a fost nici pe aproape direct. Direct ar fi fost să-ți spun că vreau să te bag în dormitor şi să..

-Gata,ajunge! Hai,hai să facem ceva de mâncare,iubitule.

Râzând de faptul că iubita lui era aşa ruşinoasă,Dylan îşi putu da seama că va trebui s-o învețe multe lucruri.
Dar până atunci,era nevoit să gătească împreună cu ea.

Heii,dragii mei. În sfârşit am reuşit să public capitolul. Am văzut că mulți dintre voi apreciați ceea ce scriu şi multora dintre voi vă place cartea.
Vă mulțumesc şi sper că sunteți bine! ♡