-M-a sunat Mike!

-Poftim?! La ora asta?întreabă Dylan,derutat. Ce vrea?

-Dylan,dacă aș fi știut,ți-aș fi spus! Trebuie să merg acum la depozit!

-Bine,vin cu tine!

Urcându-se în mașină,Rosè învârti cheile în contact și plecară. La un moment dat,la cum luă fata curba,Dylan se sperie și spuse:

-Draga mea,eu înțeleg că ție îți place să conduci,dar nici chiar așa!

Pe Rosè o bufni râsul.

-De ce râzi?o întrebă bărbatul,ofensat.

-Ți-e frică?îl întrebă și aceasta la rândul ei,încercând să-și ascundă zâmbetul.

-Nu! Doar că mergi foarte repede. Și nu vreau să pățești ceva.

-Mulțumesc,dragul meu! Dar așa merg de când am permisul și n-am pățit niciodată nimic. Crede-mă,sunt atentă!

-Bine,te cred!răspunse Dylan,expirând tot aerul pe care-l ținuse în piept.

Ajungând la depozit,parcă mașina și coborî,cu Dylan pe urmele ei. Apropiindu-se de ușa depozitului,băiatul o prinse de mână și se uită adânc în ochii ei,după care intrară impreună în camera unde îi aștepta cel care o sunase pe Rosè.

-Te ascult,spuse Rosè imediat cum intră și îl zări pe Mike.

-Și mie mi-a fost dor de voi,spuse bărbatul rânjind.

-Hai,lasă teatrul! De ce ne-ai chemat la ora asta? Nu puteai să aștepți până mâine?întreabă Dylan,destul de iritat.

-Amice,nu pe tine te-am chemat și nu m-aș supăra dacă ai aștepta afară,spuse celălalt bărbat.

-Mike,Dylan nu pleacă,asta să fie clar! Așa ca spune-ne ce voiai să vorbim,interveni Rosè.

-Oh,draga mea,da' ce tare te grăbești!

-Mike...mârâi iubitul fetei,dar Rosè interveni iar.

-Ai de gând să vorbești? se răsti aceasta către bărbatul din fața ei.

-Bine,încetez. Te-am sunat pentru a te anunța că am aflat ceva despre mizeriile pe care le-a făcut Drew.

-Ascult,spuse fata așezându-se pe un scaun.

-În regulă,deci să o luăm cu începutul. M-am interesat despre ce a făcut și ce face și în prezent,iar deocamdată,până acum am aflat că face parte dintr-o mafie și a fost acuzat de mai multe nenorociri,cum ar fi crimele si violurile de pe Times Square. Nu știu dacă el a fost cel care le-a comis,dar cert e că a fost complice.

Rosè se încruntă. Auzise ceva de crimele si violurile de pe Times Square atunci când avusese practica la facultate. Ba chiar,auzise că nu este doar unul singur,ci este un fel de clan.

-La ce te gândești?o întrebă Dylan,prinzând-o de mână.

-Am auzit de crimele și violurile de pe Times Square când am avut practică la facultate. Profesorul ne-a povestit că sunt de negăsit și omoară oamenii în cel mai ciudat mod. Ne-a spus că nu a mai văzut niciodată astfel de crime,până atunci.

-Deci vrei să spui că au un mod unic de a omorî oamenii? întrebă Dylan,uitându-se încruntat către Mike.

-Nu știu sigur,dar pot spune că sunt periculoși. Drew e unul dintre șefii mafiei,poate face orice dorește fiindca toți se tem de el.

-Are un nume după care e recunoscut?întrebă Rosè,încruntându-se.

-Majoritatea îi spun Dee Dee,dar unii îl cunosc și de Deeds. Și-a început "cariera" înca de la șaisprezece ani,atunci l-a cunoscut pe Aiete,prescurtat Ae.,care l-a ajutat să intre în clanul lor.  Sunt unul dintre cele mai periculoase grupuri din New York.

-Vreau numărul lui,spune Rosè simplu.

-Poftim?întreabă amândoi băieți,deodată.

-Da,vreau numărul lui. Trebuie să vorbesc cu el.

-Rosè,eu știu că ție nu ți-e frică de el,dar chiar așa? Cum să-l suni?întreabă Mike,bâlbâindu-se.

-Mike,doar fă ce ți-am spus! Dă-mi naibii numărul dobitocului aceluia și ai să afli mai târziu.

-Bine,uite-l.

După ce și l-a notat,Rosè formă numărul și apelă. După trei tonuri de apel,se auzi o voce groasă de la celălalt capăt:

-Alo?întrebă vocea groasă,destul de iritată.

-Salut,Drew! Cum mai îți e viața?întrebă fata cu o voce falsă și destul de veselă.

-Rosè? Tu ești?întrebă acea voce,de data aceasta mult mai liniștită.

-Nu,bau-bau. Logic că eu sunt! Ce faci?

-Ă,pai bine. Sunt la muncă...adică,la birou. Tu? Cum ești?

-Bine,eu sunt acasă. Mai ești la birou la ora aceasta?întrebă fata,ridicând o sprânceană.

-Da...mai am de terminat niște rapoarte. Vrei să vorbim mâine? Poate ne întâlnim la o cafea. Ce zici?întrebă bărbatul de la telefon,destul de tensionat putem spune.

-Perfect! Îți trimit eu mâine un mesaj cu adresa. E ok?întreabă Rosè,zâmbind malefic.

-Da,e foarte bine. Atunci,ne vedem mâine. Noapte bună!spuse Drew.

-Noapte bună!răspunse și fata,încheiând apelul.

Se întoarse cu fața către cei doi bărbați după care își băgă telefonul înapoi în buzunarul de la spate al blugiilor. Apropiindu-se de Mike,îi spuse:

-Nu te opri. Află tot despre el. Program,ore,plecări,afaceri...tot. Când găsești ceva,mă suni și ne întâlnim să discutăm. M-am făcut înțeleasă?întrebă Rosè,ridicând o sprânceană.

-Da,doamnă!răspunse Mike,imitând un soldat.

-Domnișoară!tuși Dylan,deranjat.

-A,și vă rog frumos,obișnuiți-vă unul cu celălalt,fiindcă eu am nevoie de amândoi,și de multe ori,în același timp. Așa că nu vreau să vă mai aud certându-vă! Clar?se uită fata către amândoi bărbați.

-Da,iubito!spuse Dylan,imitând și el gestul de mai devreme al celuilalt bărbat.

-Perfect! Atunci,dacă am stabilit tot ce era de stabilit,putem pleca. Sunt foarte obosită! rosti Rosè,punându-și mâna la frunte.

Prinzând-o de mână,Dylan o îndemnă pe Rosè să o ia înainte către ieșirea din depozit. Îl salutară amândoi pe Mike,după care,prea obosită fiind,Rosè nu mai fu în stare să conducă,așa că Dylan o ajută să se așeze pe scaunul din dreapta,în timp ce el se așeză pe scaunul șoferului.

Știind că iubitei lui îi place foarte mult viteza,acceleră și ajunseră acasa la el mult mai repede decât de obicei.
Sesizând că fata aproape adormise,Dylan o ajută să iasă din mașină și se îndreptară către ușa de la intrare în casă.

Intraseră,după care bărbatul o conduse în camera sa,dându-i un tricou de-al lui și ieși din cameră,lasând-o să se schimbe.

După ce se schimba,Rosè îl anunță că poate intra,iar acesta intră,își dădu jos hainele murdare și intră la duș.
Peste zece minute,Dylan ieși de la duș înfășurat doar într-un prosop.
Se îmbrăcă într-o pereche de boxeri și o pereche de pantaloni de trening gri,după care se așeză în pat,lângă iubita lui.

-Rosè?întrebă acesta,cu nasul în părul ei.

-Mhm...?răspunse fata,aproape adormită.

-Noapte bună!spuse acesta,pupând-o pe cap.

-Vei mai fi aici când mă voi trezi?întrebă fata,întorcându-și puțin capul spre el.

-Unde să plec când am o așa ființa  lângă mine? Mereu voi fi aici.

-Noapte bună,iubire!răspunse și Rosè,dându-i un sărut scurt,apoi se cuibări mai bine în brațele sale.

Dylan zâmbi fericit. Chiar era foarte fericit,poate cel mai fericit. Avea o iubită minunată,o familie unită,o casă a lui,propria firmă...mai lipsea un singur lucru. Dar,gândindu-se că mai are destul timp,își alungă toate gândurile și o strânse pe fată în brațe,adormind amândoi.

Aveți aici un nou capitol. Sper să vă placă,dragii mei! ♡♡♡
Apropo,ați terminat școala? Cum sunteți?
Vă îmbrățișez cu drag,cu toate că încă suntem în pericol!🤗