De ce nu mă atenționați când spun prostii? Am zis că nu pot dedica un capitol de pe laptop, dar când am încercat să o fac de pe telefon mi-am dat seama ce cap sec sunt :)))) De pe calculator se poate da dedicație, nu de pe telefon :)))

De acum înainte voi începe să  dedic capitole, nu dedic la nimereală, mereu le dedic persoanelor care susțin cartea.Să știți că vă văd pe toți.^^

Perspectiva lui Levi

Tufișuri încendiate încercuind o locuință înflăcărată.

Alerg.

Cad.

Alerg.

Lupi negri și renegați.

Alerg.

Alerg.

Lupi negri și renegați.

Alerg.

Alerg.

Alerg.

Un lup negru și eu.

Alergând.

Am inspirat adânc iar ochii mi s-au deschis. Inima îmi bate puternic la cadrul nefamiliar, căutând un indiciu unde sunt. M-am încruntat la acele înfipte în brațele mele și la durerea din piept.

Durerea care se întoarce încet ,  trezindu-se ca și mine.Mică și fragilă-îmi ustură pieptul, injectându-mi sufletul cu mizerie și dorind pe cineva.

Pereche.

Amintirile au venit năvală iar durerea a venit împreună cu ea , lovindu-mă mai puternic ca înainte. Am strigat în disperare în timp ce corpul îmi plânge pentru perechea mea , sufletul meu fiind destrămat la obstacolele dintre noi. E ca și cum fiecare nerv din corpul meu e ars individual și pot simți totul.

"Levi!"Ochii mei înlăcrimați l-au prins pe Aiden în ușă în timp ce mă agit  în pat.

"Doare,"Am plâns în timp ce el se apropie."Tată, doare."

"Ce doare?Levi, ce doare?"El a întrebat aproape rugător, disperarea de a ajuta sclipind în ochii săi.

Am deschis gura pentru a răspunde, dar aproape ca un nou val, agonia mă bombardează provocând mai multe lacrimi să-mi scape din ochi. Am strigat , corpul ridicândumi-se de pe pat în timp ce mă agit și mai mult. El m-a apucat de mâini,  înfășurându-ne degetele într-o strânsoare puternică.

Vreau să mă apropii de perechea mea. Dar sunt paralizat - paralizat fizic și spiritual. Trebuie să mă duc la el. Dar nu pot și acest fapt distruge fiecare parte din mine.

"Tată.Te rog,"Am plâns în timp ce mă ghemuiesc.

El și-a deschis gura dar nimic nu a ieșit , ochii săi înlăcrimați în timp ce se uită la mine neputincios.

"Tată, fă-o să se oprească,"Am plâns, agățându-mă de degetele sale pentru rezistență. "F-fă-o să se oprească."

Îmi vreau perechea.

--

"Ochii mi s-au deschis , mintea mea complet trează dar corpul meu luând mai mult timp în a se ajusta. Am încercat să-mi mișc degetele de la picioare dar se mișcă într-un ritm lent , ca și cum ar primi ordinul meu târziu.

"Corpul tău va fi încetinit pentru un timp,"O voce a informat și mi-am ridicat privirea în căutarea ei , încruntându-mă puțin când am văzut-o pe mătușa Katty.

"Ce faci aici?"Am spus mai lent decât mi-am dorit , oprindu-mă între cuvinte pentru a-mi înghiți saliva.

"Părinții tăi m-au chemat,"Ea a spus ca și cum asta e o explicație suficientă.

Mi-am închis ochii pentru a încerca să pun toate evenimentele care s-au întâmplat împreună de când mi-am întâlnit perechea.Durerea pe care o simt în dorința pentru el e cumva mai mică ca înainte. Atât de mică încât e abia observabil.

"Nu l-am văzut niciodată pe Aiden plângând așa." Ea a spus după o clipă. Mi-am deschis ochii cu surprindere în timp ce o privesc pentru un motiv. "Și niciodată nu am crezut că o voi face. Apoi m-a chemat astăzi, distrus . Nu știa ce este în neregulă cu tine sau cum să te ajute."

Mi-am simțit inima strângându-se la cuvintele ei, gândul de a-i cauza durere tatei în orice formă  distrugându-mă din interior.

"Unde este?"Am întrebat.

"Afară.Învinovățindu-se,"Ea a spus scuturându-și capul.

"De ce?"

"Levi, te-am  găsit plin de sânge și cu vânătăi pe tot corpul. Nu te-ai trezit o zi întreagă și când ai făcut-o în sfârșit, urlai de durere." Ea a răspuns în timp ce mă privește drept în ochi. Simt că inima mi se scufundă la toate necazurile pe care le-am provocat.

"Îmi pare rău,"Am șotpti dar ea m-a ignorat.

"O să-ți adun familia, să îi anunț că ești bine." Ea a spus, punând jos amestecul pe care îl măcinase într-un bol mic. M-a privit direct în ochi. " Levi, "Ea a început încet."Le voi spune că durerea provine de la ceva care ți-a intrat în rană când erai acolo. Nu din cauza ... perechei tale."

Am înghețat. Neîndrăznind să mai respir în timp ce mă uit la ea alertat.

"A trebuit să mă uit în mintea ta pentru a vedea de ce ești în durere ,"Ea a explicat vinovată. "Dar, l-am văzut. Și am trăit aici suficient pentru a ști , dacă haita va afla , ei nu vor fi prea fericiți."

"Trebuie  să îl văd,"Am șoptit iar ea a încuviințat cu un zâmbet cunoscător.

"Nu-ți face griji în legătură cu asta,"Ea a spus trecându-și o mână delicată pe capul meu. "Te voi duce la el fără ca ei să știe."

Mi-am deschis gura pentru a răspunde dar ea m-a oprit înainte să-mi înmâneze bolul.

"Bea asta și fă-ți griji pentru familia ta acum,"Ea a spus înainte să mă lase singur cu gândurile mele.

Am adus bolul la buze înainte să sorb  , speiat de propriul meu corp și de durerea care încet mă cuprinde pentru perechea mea.

Pereche.

Am o pereche.

O pereche de care niciodată nu mi-am oferit plăcerea de a crede că măcar există.

Perechea mea e un el.

Am zâmbit la acest lucru. Mereu a fost o teamă de-a mea să fiu împerecheat cu o fată; asta dacă mi-ar fi fost oferită una.

Mi-aș fi permis să mă plâng or m-aș fi forțat să fiu recunoscător.

Perechea mea nu vorbește , ceea ce e okay. Nu, e mai mult decât okay, el e perfect. Nu-mi pasă că nu poate vorbi.Sunt fericit că el al meu.

Perechea mea de asemenea nu înțelege nici un cuvânt din ce spun, sau orice cuvânt. Ceea ce nu e okay dar va fi okay.El poate învăța, nu-i așa?

Și în ultimul rând, perechea mea este... lucrul pe care haita mea îl urăște cel mai mult pe lumea asta.

La naiba.

"Levi,"M-am uitat în sus la rudele mele care intră în cameră , conduși de Julian. Ochii tuturor sunt însoțiți de cearcăne , studiindu-mă aproape cu grijă în timp ce îmi înconjoară patul.

"Cum te simți?"Tata a întrebat stând în stânga mea.

"Sunt bine,"Am spus liniștitor în timp ce toți se uită la mine. "Eu uh..î...îmi pare rău pentru mai devreme."

"Levi , nu-ți cere scuze pentru ceva ce nu ai putut controla ,"El a spus cu un zâmbet slab pe care l-am returnat. "Tot ce contează e că acum ești mai bine."

"Yeah,"Am spus absent."Unde e Po?"

"El e.."El a lungit înainte să-și treacă o mână prin păr."Va fi aici curând."

Am încuviințat puțin înainte să-mi permit să mă uit la frații mei vinovat.Niciodată nu i-am mai văzut atât de agitați și urăsc faptul că eu sunt cauza.

Josey and Hagen sunt rezemați de cadrul patului , netachinându-se ca de obicei, doar ascultă tăcuți și se holbează la umărul meu.

Damon e în dreapta mea , expresia sa este solemnă și ochii săi abia îi întâlnesc pe ai mei. Pot vedea că își strânge și eliberează pumnii , dinții săi încleștându-se în timp ce mintea sa se gândește la posibile strategii de a-mi ucide perechea.

Și Peter...

Peter e lângă Julian , agățându-se strâns de mâneca hanoracului său și ascunzându-se în spatele lui.Lacrimi îi curg din ochi doar pentru a cădea libere pe fața sa . El își mușcă puternic buzele pentru a-și amuți plânsetele care scapă.

"Sunt bine,"Am spus uitându-mă la el dar doar s-a uitat în altă parte. Am înghițit un oftat înainte să mă uit în jur la toți."Promit , sunt bine."

"Ne bucurăm că ești bine Levi,"Josey a spus când nimeni nu a răspuns.

"Yeah,"Hagen a completat , oferindu-mi un zâmbet slab. "Doar n-nu te mai duce acolo din nou..te rog."

"Nu o voi face"Am răspuns repede dar știu în adâncul meu că o voi face. Nu există posibilitatea de a nu îmi voi vedea perechea din nou , și nimeni nu mă va opri de la o face.

Ușa s-a deschis brusc și un val ciudat de ușurare m-a acaparat când privirea mi-a aterizat pe Aiden. Fața sa e delicată și totuși dură în același timp, puternic dar slab, și urăsc asta.El a trecut pe lângă Damon , aplecându-se pentru a mă ține într-o îmbrățișare strânsă. Brațele mele imediat i-au încercuit gâtul în timp ce el mă ghemuiește în strânsoarea sa. Îi pot simți inima bătând puternic , respirația sa neregulată și îngrijorată . M-am relaxat în timp ce el îmi inspiră mirosul.

"Să nu faci vreodată asta din nou,"el a spus cu fermitate , strângându-mă și mai puternic. "Nu vreau să te mai văd vreodată atât de rănit."

M-am forțat să rămân tăcut și doar să îl țin , bucurându-mă de felul în care strânsoarea sa mă încălzește. După un timp , el s-a retras doar puțin și s-a uitat la mine , sărutându-mi fruntea delicat înainte să se uite drept în ochii mei.

"Jur pe Zeiță, nu voi lăsa niciodată nimic să ți se întâmple din nou Levi.Niciodată."El a promis și din privirea sa , știu că e sincer și își va da viața pentru a se asigura de asta.

"Mulțumesc tată,"Am spus puțin șocat iar el s-a retras. Știu că mă iubește , la fel și toată familia mea , dar e rar exprimat în cuvinte și nu mă pot abține din a adora asta.

"Ce s-a întâmplac acolo cu tine Levi?"Julian a întrebat, ținându-l pe Peter într-o strânsoare comfortabilă.

M-am încruntat la asta.

"La ce te referi?"Am întrebat, arătându-mi confuzia.

Nu știu?

Cum de nu l-au mirosit pe mine?

Mi-am imaginat totul?

"Am mirosit și am vazut  urme de lup dar nu știm  de unde sau  la ce sau cine."

"A fost bestia,"Damon a mârâit lăsându-și brațele să cadă în timp ce se uită urât la mine ca și cum eu aș fi cauza. "O să-l fac să regrete că măcar s-a uitat la tine,"El a promis și mi-am simțit pieptul strângându-se.

"Noi nu știm dacă-"

"Nimic altceva nu poate lăsa urme atât de mari,"Damon a continuat, întrerupându-l pe tata. "Mă voi distra cu acel nenorocit când îl găsesc."

Mi-am mușcat limba pentru a opri șansa de a-mi exclama protestele știind că va înrăutăți lucrurile. În schimb am răspuns cu cel mai rapid motiv pe care mintea mea la adus.

"Am fost distras și m-am îndepărtat de drum,"Am explicat , forțându-mă să-mi calmez bătăile inimii. "Am intrat pe teritoriul lui probabil, și i-am deranjat vânătoarea. A fost doar apărare dar nu m-a ucis, ar fi făcut-o dacă ar fi vrut."

"Nu schimbă faptul că te-a rănit,"Aiden a răspuns rece.Ochii săi nu s-au luminat cu acea privire fioroasă ca deobicei când se enervează.În schimb, sunt doar reci.

Disperat să schimb subiectul , mi-am întors atenția spre Peter , trist și încălzit de faptul că e atât de  afectat și atât de deschis de la suferința mea.

"Peter,"Am spus făcându-l să se încordeze.Am lovit locul de lângă mine cu un mic zâmbet."Am ceva să-ți arăt."

Când nu s-a mișcat, Julian l-a împins delicat înainte iar el s-a așezat timid. Și-a frecat ochii cu palmele și și-a tras nasul într-o încercare de a se liniști.

Mi-am luat telefonul care e pe marginea patului .Găsind cea mai bună poză cu iepurii pe care am făcut-o , am pus telefonul în mâna sa și am privit fericit cum fața i s-a luminat.

Lacrimile sale imediat s-au oprit iar ochii i s-au umplut cu uimire , un mic strigăt scăpându-i pe buze. Cu toții am chicotit în timp ce mâna îi stă deasupra gurii tremurată . Acei ochi albaștri strălucesc de  fericire și  rapid se lărgesc.

"I-i-iepuri,"El a spus cu câteva octave mai sus decât vocea sa obișnuită."S-sunt mai mulți?"El a întrebat, apropiind în imagine.

"Atât de mulți,"Am confirmat , zâmbind larg la el în timp ce mi-a oferit o privire.Lacrimile s-au întorsc dar am zâmbit știind că e din cauză că e fericit.

El s-a uitat la mine și apoi la telefon , alternând între cele două pentru câteva momente înainte să-mi sară în brațe.

"T-te iubesc Levi,"El a șoptit în timp ce mă strânge. "M-mulțumesc."

"Nici o problemă.Am făcut mai multe poze pentru tine,"L-am informat și jur că e pe cale să îi explodeze capul de la cum tremură în strânsoarea mea.El s-a retras înainte să se uite din nou la telefon.

El și-a deschis gura dar doar un mic chițit amestecat cu ce a sunat ca un scâncit a ieșit. Am zâmbit la fericirea sa înainte să-mi consolez restul fraților în cel mai bun mod pe care îl știu.

Poate că am fost rănit dar încă sunt cel mai mare . Nu îi pot lăsa să sufere , să se  încinovățească ,si să fie  triști sau alte emoții negative cu care mă pot ocupa.

Am vorbit suficient cu Hagen și Josey încât s-au întors la a râde. Damon nu mai amenință în fiecare clipă și Peter, din fericire, s-a oprit din plâns.

"Okay, să-i lăsăm puțin spațiu să se poată odihni,"Tata a spus când răspunsurile mele au devenit mai lente și căscaturile mai frecvente. Cu toții au început să se împotrivească la asta. "Veți vorbi cu el mai târziu,"el a promis în timp ce îi dă afară până suntem doar eu și părinții mei.

Amândoi s-au întors spre mine simultan ,cu aceleași expresii făcându-mă să-mi țin respirația temător.

"Ce e în neregulă?"Am întrebat, mintea mea convinsă că ei știu totul despre perechea mea.

"Levi, chiar ești okay?"Julian a întrebat arătând suferința pe care a ascuns-o înainte.

"Promit că sunt,"Am răspuns și sunt sincer. Sunt bine și voi fi și mai bine când îmi voi vedea perechea.

"Am crezut că te-am pierdut când nu te-ai întors,"El a recunoscut , ochii săi înlăcrimându-se iar Aiden l-a tras la pieptul său.

"Tată,"Am început dar nu au urmat alte cuvinte în timp ce se uită la mine cu un zâmbet tremurat.

"Dar ești bine.Ești aici și ești okay,"El a spus mai mult pentru sine.

"Tu știi că asta înseamnă că nu te mai poți întoarce acolo. Nu singur cel puțin , și nu pentru mult  timp,"Aiden m-a informat cu un ton pe care știu să nu îl confrunt.

"Știu,"Am răspuns , lăsându-mă să mă afund mai mult în pat.

"Doar odihnește-te,"Julian a spus delicat , mâna sa acum în părul meu. El își trece mâna prin păr așa cum obișnuia să facă când mă trezeam strigând ca și copil. El a continuat să facă asta până pleoapele mi-au devenit grele , ridicându-mi pătura mai sus până la piept și sărutându-mi fruntea. "Te iubim Levi.Atât, atât de mult.

"Și eu vă iubesc,"Am șoptit  somnoros. Ochii mi s-au închis imediat ce am cedat somnului care m-a așteptat.

--

Sunt acasă de două zile și sunt pe cale să înebunesc. Îmi iubesc familia- chiar o fac, dar nu am avut nici un moment să respir de când am fost în centrul de vindecare.

Știu că ei doar sunt îngrijorați și vor să se asigure că sunt bine. Dar vreau să îmi văd perechea și asta e imposibil cu felul în care mă urmăresc mai mult decât propria umbră.

"Levi,ești bine?"

M-am oprit din a mă juca cu mâncarea pentru a mă uita la stăpânul vocii.Nu ar trebui să fiu atât de surprins că acum toții ochii sunt pe mine.

"Yea-,"M-am oprit înainte ca un beculeț să se aprindă în cap."De fapt nu.Nu mă simt prea bine."

Alarmarea care s-a extins pe fețele lor aproape m-a făcut să mă simt vinovat, dar Zeiță, am nevoie să îl văd.

"Voi merge să o văd pe mătușa Katty,"Am anunțat înainte ca ei să poată răspunde.Tata a început să se ridice pentru a mă urma dar l-am împins repede înapoi."Știi cum urăște oameni în casa ei."

"Întoarce-te când ești gata și dacă ai nevoie de ceva sună-ne,"Tata a spus cu fermitate și am zâmit în timp ce încuviințez.

Nici nu m-am deranjat să mai șovăi , sunt afară pe ușă în câteva secunde și am început să alerg.

Rănile mi s-au vindecat compelt de acum , micile linii de pe umăr fiind singura evidență a semnelor de gheare care au fost acolo înainte.

Picioarele m-au dus direct spre casa mătușii Katty și aproape am rup ușa cu forța cu care am bombardat-o.

"E mult prea devreme pentru asta,"Unchiul Apollo a mormăit în timp ce stă în fața ușii.

"Scuze,"Am spus repede.

"Mă voi ocupa eu de asta,"Mătușa Katty a apărut lângă el arătând la fel de obosită, dar nu sunt prea surprins. Familia e cunoscută pentru obiceiurile lor ciudate de dormit. E ca și cum ar hiberna tot timpul.

Am urmat-o în casă iar ea m-a îndrumat spre bucătărie , punând un pahr de apă în fața mea îaninte să își pună și ea unul.

"Am nevoie să îl văd,"Am anunțat cu fermitate. Ochii ei s-au înmuiat în timp ce se uită la mine.

"Știu,"Ea a răspuns și și-a pus paharul jos. "Dar Levi, ești sigur că poți avea încredere că nu te va răni din nou?"

"El nu o va face,"Am spus în apărare."El nu mă va răni."

"Levi...el deja a făcut-o,"Ea a spus delicat și îmi pot simți ochii strălucind cu intenția de a cauza câteva daune.

"Dar el nu a știut că sunt perechea sa,"Am explicat când mi-a trimis o privire îndoilenică."Lui i-a părut rău după."

"El nu a spus scuze,"Ea a glumit.

"El nu poate vorbi și știi asta,"Am spus aproape bosumflat.

"El poate fi un copil sălbatic,"Ea a șoptit pentru ea și am ridicat o sprânceană curioasă . "Te voi trimite direct la perechea ta- câțiva pași mai departe dacă e. Mă voi asigura să le spun părinților tăi o scuză , dar ai două ore maxim."

"Cum îl vei găsi?"

"Durerea pe care o simțeai fără el, e aproape ca o antenă de cablu pentru mine .Pot vedea cele două puncte care radiază de la durerea pe care amândoi o semnalați,"Ea a explicat și mi-am simțit pieptul strângându-se.

"Și el suferă?"

"Părinții tăi niciodată nu ți-au spus despre asta?"Ea a întrebat confuză. Mi-am scuturat capul iar ea a mormăit ceva despre incompetență. "Se numește Mate Awareness.Se întâmplă doar între perechi o dată la un milion.E foarte rar și nu e cunoscut de toți oamenii."

"Cum de știi despre asta?"

"Ei bine când părinții tăi au aflat că sunt perechi, așa cum știi, nu a fost totul zâmbete și curcubee,"Ea a răspuns și am încuviințat."În momentul în care o barieră a fost pusă între ei , ei sufereau aceeași durere ca și tine. Dispare doar când ești în compania perechii tale.I-a forțat pe Aiden și Julian împreună la început , și tatăl tău se întâmplă să creadă că dacă nu ar fi avut asta, nu ar fi ajuns niciodată atât de departe."

"Deci eu de ce o am?"

"Teoria mea e că Zeița voastră o dă perechilor care știu că vor fi separați din cauza forțelor externe sau chiar ei.Cred că pune durerea pentru a-i forța împreună,"Ea a spus cu un mic zâmbet.

"Deci ca o metodă de a ne ține împreună când lumea nu ne lasă?"Am întrebat iar ea a încuviințat încet.M-am gândit la asta pentru câteva minute înainte de a zâmbi la ea. Ea a zâmbit înapoi , ciufulindu-mi părul înainte să-mi lovească palmele.

"Acum , ce ar fi dacă te-aș duce la acea pereche a ta."

--

Cuvintele care mi se pare că au o însemnătate foarte mare vor rămâne în engleză.Cum a fost exemplul de mai sus și cum vor mai urma și altele. :)

În capitolul următor vă voi arăta cum arată perechea lui Levi.^^

Și cine știe, poate voi posta mai devreme :>