Perspectiva lui Levi

Logic,  pădurea de dincolo de haita noastră nu ar fi trebuit să fie diferită de celălalte.

Logic, ele ar trebui să arate, mirosă  și să se simtă în același fel. Copacii nu ar trebui să arate mai vibranți decât alții.

Dar o fac...

Arată mult mai în viață decât orice plantă am văzut vreodată. Am încercat să mă conving că îmi imaginez mica strălucire dintre ramurile copacilor. Dar nu cred că o fac- nu poate fi.

Nu îmi pot imagina acest miros. Acest miros intens care radiază prin întreg spațiul și mă ține captiv.

Picioarele au continuat să mi se miște , fericirea  conducându-mă  în orice direcție mă conduce spiritul meu. E aproape ca și cum aș fi într-o bulă cu peisaj spectaculos care mă ține într-o nouă lume , departe de lumea modernă, complet neatinsă de om .

Wow -Caspar a șoptit , făcându-mă să sar puțin și să mă uit în jos la el. Am uitat compelt că e lângă mine.

E atât de frumos-Am șoptit înapoi, prostesc speriat de posibilitatea de a distruge această realitate ca un vis.

Pentru c[ exact asta este-un vis.

Un vis pentru că pentru prima dată în viața mea , într-un loc de care nu știu nimic și sunt străin , sunt liber. Complet liber.

Nici o obligație nu persistă în aer. Niciun fel de presiuni nu mă leagă. Nici un gând trist nu-mi umple mintea. Nimic nu îmi amintește de cine sunt  și prin tot ce am trecut.

Nimic nu îmi stăpânește gândurile și am rămas cu un sentiment aerisit de apartenență. Aparțin aici - îl pot simți adânc în vene și până ]n m[duva oaselor . Aparțin aici și nicăieri altundeva.

Sfoșnăitul  frunzelor m-a scos brusc brusc din gândirea mea lipsită de griji. M-am întors repede pentru a privi în direcția din care vine sunetul. Caspar stă în fața mea protector în timp ce amândoi luăm o poziție defensivă.

Ochii noștri rămân lipiți pe un aranjament de arbuști, zdrobirea și zdruncinarea frunzelor continuând. Părul subțire de pe mâini  mi s-a ridicat , o mică doză de frică îmi pompează în vene.

Dacă e acel lucru?

Nu.E imposibil să fie acea creatură. Aș fi fost mort dacă era.

Am îndepărtat gândurile și am făcut un pas mic spre verdeață. Am făcut imediat unul înapoi, în timp ce se agită furios și un scâncet   jalnic a scăpat din adâncurile sale, doar pentru a apărea un mic pui de căprioară.

Am expirat greu înainte de a-mi lăsa umerii să se relaxeze  iar  Caspar s-a relaxat. M-am uitat la mica creatură cu o privire urâtă , blestemând-o mental pentru că m-a speriat. Dar sentimentele de ură au dispărut imediat când acei ochi mari și  inocenți se uită la mine.

M-am aplecat încet și am întins o mână spre ea. Spre surprinderea mea, creatura a făcut un pas înainte, înclinându-și capul în cel mai drăguț mod înainte de a face un alt pas. Am întins puțin vârful degetului, dar înainte ca pielea mea să-i poată atinge blana, Caspar a sărit cu un răget , făcând ca prețioasa creatură să se îndepărteze. M-am întors spre un Caspar acum râzând, micuțe mieunături scăpându-i în timp ce se rostogolește  încântat.

"Ce e în neregulă cu tine?"Am exclamat , ignorându-i gesturile.

Știi că iubesc să sperii animalele-El a răspuns amuzat. Pe lângă asta , tu ar trebui să mă vezi doar pe mine adorabil.

"Zeiță, ești un dezastru ,"Am oftat frustrat."Haide, să mergem."

Am continuat mai adânc în pădurea care, sincer, se simte mai mult ca o junglă din felul în care vița liberă cade din copacii anormal de mari. Soarele strălucește printre frunze ca niște piese de puzzle împrăștiate pe pământ.

Am continuat să privesc peste umăr, senzația de ochi care îmi flutură  în spate, intensă și de neimaginat. Dar am refuzat să merg să explorez ce poate fi. Am vizionat destule filme ca să știu că așa vei muri. Și în ciuda a cât de tristă mi-a fost viața, îmi place să trăiesc.

E timpul să ne întoarcem-Caspar a spus încet o dată ce trei ore au trecut.

"Știu,"Am murmurat trist uitându-mă în jur , disperat să memorez imaginile.

Am stat o clipă mai mult înainte să mă întorc și să ne întoarcem pe unde am venit cu Caspar de partea mea, la fel de dezamăgit ca mine. Dar aș putea reveni din nou, iar gândul acesta mi-a adus un zâmbet înapoi pe buze.

În timp ce urc pe micul deal care se află înainte de graniță , voci au început să se audă și nu am putut să nu zâmbesc în semn de recunoaștere.

"Ești sigur că a citit totul pe listă? "Tata a întrebat , vocea lui ajungând la urechile mele puternică și limpede, urmată imediat de un suspin exasperat. "Dacă se deshidratează ?!"

"Atunci o să moară,"Po a răspuns făcându-mă destul de ciudat, să zâmbesc."Jewels nu te mai stresa.El e bine."

"El trebuia să fie aici la patru,"Tata a insistat și am zâmbit mai larg când cei doi au ajuns în vederea mea.

Tata stă cu brațelele împreunate cu ale perechii sale , care îl ține din spate , ochii săi dându-se peste cap iritați.

"El va fi aici în orice cl-"

"Levi!"Tata a strigat și s-a desprins de perechea sa și imediat a venit alergând în brațele mele.

Am chicotit în timp ce îl îmbrățișez, înțepăturile în coloana vertebrală o amintire dureroasă a ceea ce sunt . Din fericire s-a retras repede, deși mâinile lui rămân asupra mea în timp ce îmi caută fața pentru durere sau disconfort. Mâinile lui i-au urmărit   ochii , verificându-mă de vreo trei sute de ori.

"Tată,"Am râs , ținându-i încheieturile pentru a-l opri. "Sunt bine."

"Mulțumesc Zeiței,"El a spus înainte să mă conducă peste granița  haitei.Totul e vizibil mai puțin plin de viață față de locul pe care tocmai l-am părăsit.

"Ah rahat ,  speram că o să mori acolo,"Aiden a spus trist iar Julian l-a lovit nervos."Rahat.Babe, doar glumeam."

"E-n regulă tată,"Am spus oprindu-l de la a răni adultul copil mai mult.

"Să mergem acasă,"Julian a oftat , înfășurându-și iubitor brațul în jurul umerilor mei.

Caspar a sărit pe Aiden care a înjurat  tare înainte de a se transforma. Cei doi s-au luptat și s-au jucat un pic înainte de a alerga înapoi spre casă. Am râs înainte să-mi  mut toată atenția asupra tatălui meu.

"Deci, cum a fost?"El a întrebat îndepărtându-și brațul.

"Uimitor,"Am răspuns fermecat , imagini cu ce am lăsat în urmă umplându-mi   mintea.

"Deci nu e nici o șansă să nu te mai întorci?"El a întrebat sceptic și mi-am scuturat capul."Mereu am știut că nu te pot ține departe pentru totdeauna.Deocamdată sunt fericit că ești în siguranță."

"Nu am dat de el,"Am spus pentru a sublinia că sunt bine , dar el doar s-a încordat în răspuns.

"Asta e bine.Nu știu ce aș face dacă ți s-ar întâmpla vreodată ceva,"El a spus sincer și am zâmbit slab la el. "Te iubesc atât de mult Levi."

"Știu tată, știu,"Am spus și l-am tras într-o îmbrățișare , ignorând durerea și îmbibându-mă în plăcere în schimb. "Și eu te iubesc."

"Refuz să plâng,"El a spus după un moment  și  s-a retras cu o mică încruntare pentru el mai mult decât pentru mine.

"Asta e imposibil,"Am spus făcându-l să-și arcuiască o sprânceană. "Tu ești cam plângăcios."

Înainte să îi pot evita piciorul, m-am găsit cu fața pupând pământul în timp ce el a continuat să meargă ca și cum nu tocmai mi-a pus piedică.

"E enervant cât de mulți oameni uită că sunt un Alfa,"El a mormăit , uitându-se la mine peste umăr. "Fă aceeași greșeală din nou și voi face mai mult decât să îți pun piedică."

"Sunt fiul tău,"Am spus în locul unei scuze.

"Și?"El a răspuns și m-am înfiorat.El a râs la asta și a continuat să meargă."Haide, să mergem acasă."

--

"Cum a fost?"Josey a întrebat.

"A fost înfricoșător?"Hagen a strigat,  împingând-o într-o parte.

"E drăguț?"Josey a întrebat împingându-l.

"Ai văzut un leu?"Hagen a întrebat făcând-o pe Josey să se întoarcă spre el cu o încruntătură.

"Da Einstein. El a văzut un leu în pădure,"Ea a răspuns înainte să-și de-a ochii peste cap și să se uite înapoi la mine."Cum a fost?"

"A fost grozav,"Am râs în timp ce mă uit la rudele mele nerăbdătoare."Foarte, foarte grozav. Nu am mai văzut niciodată atât de mult teren deschis și fertil înainte. E atât de liniștit , nu știu..e doar..t-totul e atât de...natural. Ca și cum nimeni nu a atins-o vreodată."

Hagen , Peter și Josey se uită la mine cu admirație  și uimire în ochii lor.

"Ai întâlnit-o și pe Tinker Bell?"Damon a strigat și mi-am dat ochii peste cap.

"Damon , du-te înapoi în iad și taci naibi din gură,"Josey a mârâit înainte să se uite la mine. "Mă bucur că ți-a plăcut  Levi."

"Mulțumesc Jo,"Am spus întinzându-mi mâna pentru a-i strânge delicat umărul.

"Boo-Hoo,"Damon a întrerupt. "Ai văzut sau nu acel nenorocit?"

"Damon , aș fi în viață și aș vorbi cu tine chiar acum dacă o făceam?"Am întrebat iar el și-a dat ochii peste cap înainte să se îndepărteze nervos.

"Eu și Josey mergem la o alergare, ne vedem mai târziu,"Hagen a spus înainte să se îndepărteze cu geamăna sa.

M-am uitat în jos la Peter , el fiind singurul rămas. El s-a uitat în sus la mine, mușcându-și buzele înainte să întrebe ce știam că a așteptat de când m-am întors.

"A-ai văzut vreun  i-iepure?"El s-a bâlbâit cu speranță în ochii săi albaștri.

Peter iubește iepurii.

Nu am nici o idee de ce ori de unde a apărut obsesia sa,dar copilul iubește iepurii.Ca și copil , în unele ocazii în care ar fi părăsit casa , era pentru a căuta iepuri.

Dar acum câțiva ani când a văzut un membru al haitei înfigându-și dinții într-un iepure , el a fost îngrozit.

Nu a ajutat ca la câteva luni după asta, toate speciile care înainte trăiau pe teritoriul haitei au dispărut.

Deci yeah, chiar dacă nu am văzut unul astăzi , nu e nici o șansă să îi ucid visele de a vedea alt iepure în sălbăticie.

"Yeah.Nu am văzut niciodată atât de mulți într-un loc,"Am spus entuziasmat iar el s-a luminat ca o lanternă, aer părând să-l umple în timp ce stă mai înalt.

"Sereios?Levi,serios?"El a întrebat , făcând un pas înainte.

"Yeah, ei erau chiar prietenoși,"Am adăugat iar el a lăsat un mic chițăit.El a murmurat ceva ce nu am înțeles înainte să alerge spre camera sa.

"Acum o să am alt copil pe capul meu pentru a ieși acolo,"Tata a mormăit în timp ce se rezeamă de ușă.

"Îmi pare rău de dinainte pentru viitoarele riduri,"Am răspuns iar el s-a încruntat. "Voi ieși cu Sam în seara asta.Probabil voi rămâne la ea."

"Nici o problemă puștiule,"El a răspuns."Doar nu face ceva ce tatăl tău de aici ar face."

"El nu e așa rău."

"Pentru că să fii scos dintr-o mașină de o creangă nu e atât de rău,"El a răspuns și am râs.

Am auzit povestea primei petreceri a tatei de suficiente ori pentru a o spune pe de rost și ador să o aud de fiecare dată.

"Ei bine, am plecat pentru o partidă  , deci ne vedem mai târziu,"El a spus lovindu-mi umărul.

"Ce e în neregulă cu tine?!"Am mormăit puternic în dezgust.El doar a continuat să râdă , îndreptându-se în direcția perechii sale.

Ew.

--

Câteva ore mai târziu , câteva pahare de alcool și o cădere  nervoasă  iar eu și Sam dansăm în mijlocul ringului de dans aglomerat.

Nu mă voi minți și voi spune că sunt un bun dansator , dar nu aș spune nici că sunt unul rău. Sam pe de altă parte- se mișcă ca și lichidul, ca și cum ar fi conectată cu fiecare ritm.

Sunt unul din mulți care o invidiază în seara asta, în special pe felul în care își mișcă corpul într-un mod atât de senzual încât a atras câțiva bărbați.

Nu am atras nici un bărbat , nu că aș fi surprins. Să găsești un tip gay în orașul ăsta e aproape la fel de greu ca și cum l-ai găsi pe Nemo.

Nu vreau neapărat să atrag mult, vreau doar o întâlnire rapidă   cu cineva. Pentru a seda rapid nevoile crescânde și niciodată să nu-i mai văd din nou dar aparent Zeița nu e de partea mea.

"Poți te rog să nu te mai bosumfli!"Sam a spus peste muzică în timp ce își trece o mână prin păr , transpirație acoperindu-i fruntea , obrajii ei evidențiați strălucind sub luminile clubului.

"Scuze!"am strigat înapoi, scuturându-mi capul pentru a încerca să-mi curăț mintea.

"Dacă poți gândi poți și să bei!"Ea a exclamat înainte să mă târască spre bar.

Și-a făcut cale prin mulțime , lovind și împingând pe oricine din calea ei.Când am ajuns la bar , și-a pus mâinile deasupra și a oftat.

"A cui a fost ideea să venim aici?Sunt obosită,"Ea a mormăit și i-am aruncat o privire urâtă.Ea mi-a făcut cu ochiul înainte să-i facă semn barmanului.

"Vodcă sau vodcă?"Sam a întrebat după ce a flirtat jucăuș cu bărbatul care așteaptă răbdător în ciuda strigătelor din partea altora.

"Ummm vodcă,"Am răspuns iar ea a zâmbit.

"Bărbat grozav ești, bărbat grozav,"Ea a batjocorit  și amândoi am râs înainte să ceară câte trei  pahare pentru fiecare.

Va fi o noapte foarte, foarte lungă.