Peste șase mii de cuvinte, autoarea a scris că ar fi trebuit să fie două capitole dar le-a unit și a ieșit  ceva enorm x.x 

Perspectiva lui Levi

Vântul trece  pe lângă mine  ca o forță formidabilă în timp ce mă împing să merg mai departe, mai repede. Mă uit la perechea mea  care aleargă  alături de mine, lupul lui pare cumva mai mare decât era când ne-am întâlnit prima dată.

Noi doi alergăm prin pădurea aparent  nesfârșită,  care odată a crezut că  îi este casă . E  atât de frumos  încât aproape că mă simt gelos.

Blana noastră neagră  iese  în evidență ca niște pete pe pânza pământului în timp ce alergăm prin  verdeața care strălucește  de la razele soarelui aruncate asupra lor.

Toate lucrurile vii, mari și mici, ascunse și mândre, se împrăștie  la auzul nostru care revendică terenurile . Efectul provocând  adrenalina să-și pompeze drumul prin vene, pe măsură ce ceva străin mie îmi umple  pieptul ca un virus.

Prezența noastră cere respect, împrăștiind  în tăcere autoritatea noastră asupra  tuturor celor din jurul nostru în timp ce zguduim  pământul sub labele noastre. Felul în care se îndepărtează  ca și cum moartea ar fi  asupra lor, alimentează  o parte  din mine care pare să fie înfometată pentru ea.

M-am uitat încă o dată la Jayson - e  complet în elementul său. În timp ce toate acestea mi se par ușor ireale și necunoscute, pare a fi o a doua natură pentru el.

Puterea.Respectul.Teama.

O scurtă privire de la el a dezvăluit mândria pe care o simte  față de mine. Îmi încălzește pieptul cu atât mai mult cu cât mă îndeamnă  mai departe.

Jayson e  ca un vis de urmărit, lansându-se mai departe și alergând mai repede decât aș putea spera vreodată. Mai mult decât am  văzut vreodată vreun vârcolac făcând până acum, pare  să fie tot ceea ce cineva ar spera să fie, dar nu poate  să realizeze complet.

El ia o întorsătură bruscă și eu îl urmez în ciuda durerii din picioarele mele . În timp ce facem toate lucrurile, ne  întărim  corpurile împreună. Construim  o dependență  față de celălalt  într-un mod în care a fi perechi nu ne influențează .

În fiecare zi m-am forțat să trec prin durere și să alerg cu Jayson până când fizic nu mai puteam și în fiecare zi el se transformă , de cel puțin patru ori pentru a se întări în felurile în care i-a fost refuzat.

Da-inițial a fost greu, dar să ne simțim alergând împreună în acest fel, face toată durerea să merite.

Am încetinit când ne-am apropiat de o cascadă prea familiară. Înainte de a mă putea bucura de amintire , s-a făcut o mare stropire când  Jayson a sărit în apă , încă sub formă de lup. Am râs în sinea mea înainte să mă aplec să beau lacom în timp ce el încearcă să se răcorească, să plutească și să bea în același timp.

El eșuează mizerabil.

M-am transformat  și sunt încântat că durerea e mai mică decât înainte de a-l întâlni pe Jayson. Acum se simte  mai degrabă ca o usturime, o îmbunătățire majoră față de agonia pe care o provoca  înainte.

"Te distrezi acolo?" Întreb cu un chicot  în timp ce pășesc în apă. El se transformă  imediat, procesul mai rapid pentru el decât a  fost odată.

"Nu, nu în totalitate. "El a răspuns ,  zâmbind în timp ce se apropie , o sclipire răutăcioasă în ochi. " Știu ce ar face-o mai bună." Înot spre el și, odată ce sunt în raza de acțiune,mâna sa  se înfășoară pe încheietura  mea și mă trage la el. Brațul său drept se înfășoară în jurul taliei mele, mâna alunecând în jos spre a mea, împletindu-ne degetele. " Avându-te în brațele mele."

"Ești atât de..."M-am oprit când nici un cuvânt pentru a-i descrie drăgălășenia, stupiditatea sau farmecul  nu mi-au venit în mine."..al meu."

"Așa este ." Recunoaște cu un râset. El ne lasă să ne bucurăm de apa rece și atmosfera  liniștită, pentru o scurtă perioadă de timp, apoi rupe tăcerea. Vorbind cuvintele pe care le evit de când am deschis ochii în această dimineață. "Mai vrei să-i spui azi?"

M-am uitat în ochii săi întunecați plini de îngrijorare și am încuviințat.

Astăzi e  ziua în care îi spun  totul lui Aiden. Îi voi  spune despre Jayson și despre mine, trecutul și prezentul nostru. Orice detaliu care ar explica răsucirea crudă a soartei care ne-a adus în cele din urmă împreună. Aceeași soartă  care a făcut ca perechea mea   să fie omul pe care el îl urăște  cel mai mult în această lume.

Mătușa Katty e  deja pregătită să îl apere pe Jayson cu orice preț, la fel și tata. Unchiul Beckett s-a oferit să vină, dar nu am vrut ca tatăl să se simtă încolțit . De aceea, în ciuda faptului că Hagen și Peter au implorat imediat să ni se alăture, am refuzat ofertele lor.

Dacă aș putea , aș vrea să fie doar între mine și Aiden.

Dar Jayson a refuzat să se îndepărteze de mine  în acel moment și Julian a spus că a-l  avea doar  pe Jayson acolo  cu mine nu e  atât de sigur. De aici și persoanele în plus . Dar dacă cineva urma să ni se alăture, cine ar fi mai bine să-l liniștească pe Po, dacă este nevoie, decât perechea sa și cel mai bun prieten.

Deci planul e pus în mișcare iar eu...sunt speriat.

"El nu te-ar răni niciodată,",Jayson a șoptit, presând un sărut pe obrazul meu.

"Dar te va răni pe tine,"Am spus iar el a încuviințat cu o expresie de acceptare.

" Are tot dreptul la asta. "El recunoaște ,făcându-mă să mă încrunt profund. "Dacă are nevoie să-și elibereze furia fizic după ce îi spunem totul, el poate. Nu mă voi lupta cu el, dar nici nu-l voi lăsa să profite de mine."

"Asta va fi un dezastru,"Am oftat ,inima mea începând să se suprasolicite.

"Levi,vom fi bine,"El a șoptit liniștitor."Poate că va dura ceva timp, dar la final vom fi bine."

"Nu îi voi lăsa să te rănească,"Am declarat iar  el a zâmbit."Când haita va auzi și  alții după, te voi proteja.Nu voi lăsa pe nimeni să te rănească."

"Deci îmi furi roul de protector în relația noastră?"El a întrebat sarcastic făcându-mă să îngân și să îl împing încet.

"Nu e nimic care să spună că tu ești  protectorul și nu eu,"Am argumentat.

Jayson a explicat mai multe lucruri pe care le-a aflat despre noi în copilărie, lucruri despre Crescent Mates. Una fiind că în pereche, există un protector. Unul care e  de obicei mai mare, mai puternic și mai rapid decât majoritatea și îl proteează pe celălalt.

Dar poate  că e posibil ca eu să pot fi protectorul .

"Ei bine iubirea mea,"El a spus între săruturile pe care le lasă pe fruntea mea."Aș fi onorat să te am apărându-mă."

"Așa cum ar trebui să fii,"Am răspuns,zâmbind după ce mi-a furat un sărut pe buze.

El începe să-și facă  drum l pe gâtul meu cu sărutări moi înainte de a se opri pe un  loc și de a suge ușor. Am gemut  de plăcere, dar îi împing pieptul să se oprească. O face imediat și se uită la mine cu expresia pe care am văzut-o prea mult în ultima vreme.

"De ce nu vrei să to marchez?"El a întrebat, vocea sa încordată și arătând dezamăgirea sa.

"Vreau asta . "Am afirmat  clar. Vreau ca  nici o parte din el se îndoiască  că nu vreau să-i port  semnul  cu mândrie și să fiu perechea  sa . "Nu este momentul potrivit, știi că nu este."

"Au trecut luni Levi, se simte ca și cum niciodată nu va fi momentul potrivit,"El a argumentat frustrat."Vreau să fii al meu.Cu totul."

"Vreau același lucru, Jayson."Am  spus,  cuprinzându-i fața în mâini, îndemnându-l să se uite la mine, astfel încât să poată vedea adevărul din ochii mei. "După azi, după ce îi spun tatei , putem. Promit."

Îmi ține privirea o clipă  înainte de a închide ochii și a încuviința din cap. Îmi sprijin capul de al  lui și eliberez respirația pe care o țineam înăuntru.

Știu că Jayson vorbește doar din frustrare, știe  la fel de bine ca mine că mai e doar puțin.Dae nu e nici o îndoială că Roger s-a săturat să aștepte,e neliniștit și simte nevoia să mă revendice . Ne  iubim , așa că nu există  niciun motiv să așteptăm, totuși o facem .

"Te vreau Jayson,"Am spus pentru a cimenta  faptul și pentru a distruge orice gând de îndoială .

"Știu,"El a șoptit ."Doar că e puțin greu."

"Îmi pare rău."

"Nu e nevoie să îți fie,"El a răspuns repede."Totul se va termina și ne vom ocupa de asta curând."

"Vrei să pleci?Haita?Zona?"Am întrebat, retrăgându-mă puțin pentru a-i vedea reacția.

"Vreau,"El a răspuns înainte să chicotească trist."Levi, noi suntem alfa.Tu prin  sânge,eu prin a fi perechea ta.Suntem făcuți t să îi conducem pe alții, nu să îi urmăm."

"Știu, dar nu am condus niciodată pe nimeni,"Am recunoscut , evitându-i privirea.

"Pentru că nu ți s-a dat niciodată șansa. "El a răspuns,   îndepărtându-mi  părul ud de  pe față. "Totul ne-a fost luat înainte de a avea măcar șansa să înveți despre tine. Nu vrei să trăiești viața care ți-a fost destinată?"

"Nici măcar nu știu de unde să încep,"Am spus îndoielnic."Noi n-nici măcar nu avem o haită."

"Vom construi una". Jayson a spus încrezător  , trăgându-mă mai aproape de el într-o încercare reușită de a mă calma. "Și liderul, alfa, este deja înăuntrul tău, va veni de la sine. Ești înțelegător, puternic și iubitor. Vei fi un alfa uimitor. Crede în tine așa cum cred eu în tine."

"Nu te merit."

"Meriți mai bine decât mine, dar m-ai primit pe mine totuși ". El a spus cu o ridicare  din  umeri făcându-mă să izbucnesc în râs. "Eu sunt cel care nu merită să vadă acel zâmbet frumos sau să aud acel râs superb al tău."

"Ei bine te iubesc , deci ești norocos,"Am spus , atingându-i delicat buzele.

"Și eu te iubesc,"El a răspuns înainte să-mi revendice buzele ca ale sale.

M-am rezemat  de  el și m-am lăsat să mă scufund în plăcere.

--

Abia aștept să te văd-Po a spus prin legătură , fericirea sa atât de evidentă încât face bucăți de sticlă apărute din vina mea, să se  înfigă în pieptul meu.

L-am evitat  ca pe ciumă de când l-am cunoscut pe Jayson. Știu  că e  nedrept pentru el, habar nu are  de ce și abia m-am întors de la universitate, totuși am petrecut zero timp cu el.

M-a durut știind că aș permite să ne separăm  atât de mult. Vorbeam cel puțin o dată pe zi, acum avre  noroc dacă îl văd  o dată pe săptămână. Dacă astăzi ar merge bine,mă voi asigura că voi remedia asta cât mai curând posibil.

Și eu abia aștept să te văd tată>-Am răspuns cu un zâmbet slab în timp ce eu și Jayson ne îndreptăm spre baie.Tocmai ne-am întors de la alergarea noastră de dimineață și trebuie să-mi fac un duș înainte să îl văd.

"Julian va veni să aștepte cu tine mai târziu și voi  anunța când e timpul,"Am spus în timp ce mă dezbrac.

Jayson dă din cap și mă urmărește de lângă chiuvetă  în timp ce apuc săpunurile. Mă încordez ușor când îi simt furia în creștere , camera devenind sufocantă . Încearcă  să ascundă, dar eu pot  simți.

Legătura noastră a excelat în tot felul de moduri, dintre care unul include și să simțim  sentimentele celuilalt . Da,perechile  normale  se simt uneori triști când perechea lor e tristă  sau se simt  furioși când sunt  răniți, dar asta e  un efect de la a-i vedea  în acea stare. Pentru Jayson și cu mine, e diferit. Când e nervos , îi  simt furia în mine, simt  felul în care se  năpustește  în el, de parcă ar fi  a mea. Când e  trist, simt  durerea care îl umple  și îl macină  pe dinăuntru.

Mă întorc cu fața către el și mă încordez  ușor la expresia care îi contorsionează fața , una de suferință . El se uita urât  la săpunul din mâna mea, făcându-mi pieptul să se umple de vinovăție.

"Știi că trebuie. Am spus în timp ce mă îndrept spre el. Mi-am simțit  interiorul strângându-se  în timp ce emoțiile lui continuă  să se amestece  în sufletul său , ochii lui refuzând să ajungă la ai mei. "Jayson ..."

"Știu că nu vrei, știu că trebuie. Dar eu- eu urăsc asta ." El a răspuns  cu degetele strânse în pumni  . "Când îmi elimini mirosul, mă simt că și cum mă respingi. Este nerezonabil, știu, dar ... îmi ștergi mirosul  de pe  tine și nu mă lași să te marchez. Mă neliniștește."

Pieptul meu se contractă la asta. Frica care se construiește în mine, gândurile mele imediate mă conving că îl voi pierde. Ar fi trebuit să nu -l ascund, l-am negat practic, i-am negat amprenta.  Sim t cum îmi curg  lacrimile , devenind repede greu să respir.

"Astăzi este ultima dată". Promit, punându-mi mâinile pe pieptul lui, mă uit la el în timp ce  se uita fix la mine. Ochii lui arătă  zidul care se construiește  încet între noi. "După ce îi vom spune în după-amiaza asta, nu-ți voi mai îndepărta niciodată parfumul . Jayson, promit."

"Știu că vrei să faci bine la Levi. Știu că mă iubești și nu mă îndoiesc că vreiești sincer în  fiecare cuvânt pe care îl spui." Jayson a spus  încet. "Este din ce în ce mai dificil să am  încredere în toate. Este copilăresc, știu și îmi pare rău. Du-te, petrece ceva timp cu el și voi fi aici când vei fi gata."

Îmi trage mâinile de pe el și pleacă pe lângă mine, lăsându-mă singur în baia  care brusc se simte prea mare și goală. Am simțit lacrimi curgându-mi  pe față în timp ce mă îndrept  spre duș. Mă uit   săpun cu ochi  plini de ură și de vina care ar fi trebuit să fie aruncată doar în direcția meu.

Luni. Am fost împreună de luni de zile și totuși, de fiecare dată când am ieșit din casă, i-am îndepărtat parfumul. I-am permis să devină atât de natural pentru mine, încât am uitat durerea pe care i-o  provocat-o lui Jayson. De luni de zile a fost înțelegător și amabil, iubitor și m-a susținut . Atât de mult încât nu mi-am dat seama de modurile în care îl reduceam încet.

Doar vreau ca totul să se termine...

--

În timp ce mă apropii de casă,cu pieptul strâns și pașii grăbiți , m-am forțat să îndepărtez sentimentele care încă mă stăpânesc.

Ridic mâna  să bat la ușă  înainte să mă opresc și să scot un râset trist. Nu m-am gândit niciodată că va exista o zi în care aș lua chiar în considerare să bat la ușă  pentru a intra în propria  casă. E  și casa mea. Cu toate acestea, nu am mai vizitat-o de  o perioadă atât de lungă, încât aproape că mă simt străin.

Deschid ușa și ascult pentru zgomotul obișnuit care umplea holurile. Cu toate acestea, nimic nu ciondăniri  sau râsete  care să  arate asta .

Înaintez în casă   în căutarea tatei . Planul era să petrecem ziua împreună înainte să-l duc acasă unde îi vom spune totul. Vreau  doar o zi cu el în caz  că  lucrurile nu vor merge cum trebuie.

Am urcat scările pentru a merge spre partea părinților din casă , oprindu-mă când Damon a ajuns în vedere pe cealaltă parte.

Amândoi am înghețat pe loc. Ochii săi lărgindu-se surprinși înainte ca inima sa să accelereze.M-am forțat să mă uit în altă parte și să continui să merg.

"Levi,"El a chemat brusc, făcându-mă să mă opresc instant.Nu i-am auzit vocea de atât de mult timp, el aproape sună speriat."E-eu..um.."

M-am întors pentru a mă uita la el.Anxietatea  e clară la fel ca și vina sa , în timp ce se încurcă în cuvintele sale.

"E-ești bine?"El a întrebat înainte să se încrunte la propriile cuvinte.

"Sunt bine,"Am spus, încrucișându-mi brațele."Ce vrei Damon?"

El a tresărit ușor, ochii arătându-și surprinderea față de reacția mea. Deschide gura și o închide de mai multe ori, cu pumnii strânși   în timp ce privește în altă parte. Îi mai acord o clipă, implorându-l în tăcere să-și ceară scuze și să spună cu adevărat asta, ca să-l pot avea pe fratele meu mai mic înapoi.

Dar el nu a făcut-o . În schimb a devenit  defensiv, așa cum o face mereu atunci când ssimte în alt fel m decât sigur pe sine. Mi-a trimis privirea urâtă care m-a făcut să suspin în  dezamăgire în timp ce mă întorc și mi-am continuat drumul.

"Trebuie să plec, această  javră  trebuie să-și vadă tatăl,"Am scuipat ,îndepărtându-mă. Am auzit ceva spărgându-se în spatele mei împreună cu mormăiturile sale nervoase  dar am continuat să merg.

Apropiindu-mă de camera părinților mei, am încetinit la sunetul strigătelor care vin din cealaltă parte.

"Tu mă minți!"Aiden a strigat, vocea sa dură și îndurerată."Încetează să mă mai minți!"

"A-Aiden,"Julian a implorat, el sună ca și cum ar plânge.

" Ascunzi ceva și mă minți despre asta."El a exclamat nervos.  Se face liniște pentru o clipă înainte ca tata  să vorbească din nou, cu vocea rece și fără emoții. " M-ai înșelat , Julian?

"Nu!"Tata a spus repede."Ai-Aiden, n-niciodată nu ți-aș face asta.Te iubesc."

Nu e nici un răspuns iar plânsetele tatei au devenit mai puternice.

"Nu am făcut-o.Aiden,n-nu am făcut-o,"El a plâns disperat.

" Nu pot să spun dacă mai spui adevărul sau minți. "Tata recunoaște , sunând  învins. "E singurul lucru care are sens. E-explică de ce pleci atât de mult în ultima vreme fără să-mi spui nimic, de ce te întorci fără mirosul tău sau orice altceva.~

"N-nu am făcut-o,"Tata a plâns."S-spun adevărul.Aiden,t-te rog.T-te iubesc.Te i-iubesc doar pe tine!"

Nu e nici un răspuns.

"V-voi explica totul.D-doar așteaptă, pentru mine te rog, doar mai așteaptă puțin,"Tata a implorat sunând mai disperat decât l-am auzit vreodată."T-te rog Aiden."

Îl pot auzi pe Aiden mergând,mormăiturile nervoase  și mârâituri joase.El face asta de fiecare dată când e într-un conflict cu sine.Apoi pașii săi s-au oprit și a oftat.

"Okay,"el a spus încet.

Se aud câteva foșnăituri înainte ca tot ce pot auzi să fie plânsetele tatei.

"Nu am vrut să te fac să plângi,îmi pare rău.Julian, îmi pare rău,"El a spus, vocea sa arătând regret și agonie."Te rog nu mai plânge.Îmi pare rău iubire."

"Îmi pare a-atât  de rău Aiden,"Tata a plâns, vocea sa înăbușită .Ghicesc că acum tata îl ține în brațe.

"Îmi pare rău că am țipat,"El a spus încet."Nu ar fi trebuit să explodez  în felul ăsta."

"Nu-ți cere scuze."

"Am făcut ceva greșit?"Aiden a întrebat repede.

"Nu.Nu.Ești perfect.Mereu ai fost perfect."

"Îți scriu din nou?De aceea nu-mi spui?"Tata a întrebat făcându-mă să mă încordez surprins."Voi arde scrisorile și o să omor pe oricine a început asta din nou."

"Nu Aiden.Nu am mai primit o amenințare de ani de zile,"El arăspuns. 

Tata a fost amenințat?De cine?De ce l-ar amenința cineva pe tata?Cu toții îl iubesc în haită , sau cel puțin cred că o fac.

"Atunci e altceva cu care nu te poți încrede în mine suficient pentru a-mi spune,"El a spus sunând rănit și învins.

Mă forțez să mă îndepărtez de ușă.Am auzit  prea multe, dar cât să mă asigur că nu ne mai putem ascunde. Nu aș risca să le deteriorez legătura mai mult decât am făcut-o  deja în căutarea fericirii. Po nu  a strigat niciodată  la tata  așa, niciodată și nu o  voi  mai lăsa să se întâmple.

Trebuie să oprim asta azi și o vom face.

--

"Hey, îmi pare reă că te-am făcut să aștepți,"Po a spus , coborând scările.Ochii săi ascunzând durerea pe care am auzit-o mai devreme și zâmbind la mine.

Odată ce sunt aproape el m-a tras într-o îmbrățișare strânsă.L-am îmbrățișat repede înapoi, mai mult pentru el decât pentru mine după ce am auzit adineauri.

El mi-a dat drumul în cele din urmă și mi-a zâmbit.Punându-și un braț în jurul umerilor mei el ne-a condus afară din casă.

"Deci unde mergem puștiule?"

"Oriunde vrei să mergi,"am spus repede, am un plan dar l-am aruncat pe fereastră.Vreau să petrecem  momente frumoase.

El s-a gândit pentru un moment înainte ca un beculeț să pară a fi aprins și mi-a zâmbit.

"Arăți înfiorător,"Am spus iar el a râs, ciufulindu-mi părul înainte să se îndrepte spre mașină.

"Intră,"El a spus în răspuns.Imediat , motorul a prins viață  iar el a ieșit de pe alee.

"Unde mergem?"

"E o surpriză."

--

"Nu ești puțin cam bătrân pentru a face asta?"Am întrebat ,uitându-mă în jurul terenului de golf abandonat.

"Am treizeci și cinci de ani, nu o sută,"El a argumentat făcându-mă să râd."Și pe lângă asta , te voi lăsa să știi că eu și Emitt încă facem asta în fiecare lună."

"Dacă îți rupi un șold, nu o să te car acasă,"Am avertizat, abia reușind să mă feresc de palma pe care a îndreptat-o asupra mea.

"Nesuferitule,"El a înjurat înainte să se urce în cart-ul care arată nesigur și pe cale să explodeze."În regulă,să mergem."

"Nici măcar nu știu cum se joacă,"Am spus , pășind în cartul vechi.

"Loveștri orice  minge în timp ce conduc,"El a spus cu o privire dezamăgită. "Am crezut că Hagen e cel mai bleg copil,nu tu."

"Îmi pare rău să dezamăgesc". Am răspuns cu o ridicare din   umeri. Durează câteva minute, însoțit de tatăl meu cu un acces de furie  , până când motorul pornește și suntem pe drum.

Pentru un tată, al meu pare să nu țină cont de  viața mea, darămite a lui. El trece  cu viteză prin terenul   abandonat care se erodează  încet. Nici măcar încercând să evităm bilele sau gropile  împrăștiate în pământ, care ne-au trimis să zburăm dintr-o parte în alta. El a râs în schimb.

"Ești nebun,"Am scuipat, ținându-mă strâns pentru a nu cădea.

"Te-am crescut mai bine de atât, ridică-te și lovește o minge!"El a strigat , uitându-se la mine în schimbul drumului."Haide Levi!Distrează-te!"

"E stupid,"Am argumentat iar el și-a dat ochii peste cap, care incă  nu sunt pe drum desigur!

"Levi, lovește o nenorocită de ming e,"El a spus, uitându-se în spate pentru o crosă.

Tatăl meu e nebun.

Îmi dă una  în mână și îmi dă o împingere care aproape că m-a scos  din cart . Mă ridic cutremurat cât de bine pot  înainte de a-mi permite să mă aplec din cart . Apucându-mă în lateral cu mâna stângă, îmi întind dreapta cu crosa .

"Bravo!!"El a strigat fericit."Acum lovește tot ce poți!"

Văd o minge la distanță apropiată și trag crosa înapoi și o lovesc cu câtă forță pot. Își ia  zborul și tataa exclamat în  aprobare, făcându-mă să râd când o  privesc aterizând în altă parte.

"Te pricepi !"El a exclamat ca și cum am juca un sport adevărat."Ți-am dat una din genele mele cele mai bune, cu plăcere."

"Sunt adoptat,"am răspuns,lovind o altă bilă.

"De aceea nu ai genele pentru aspectul fizic,"El a răspuns în timp ce își soarbe berea.Afirmația sa nu are nici un sens, dar să argumentezi cu el despre asta e inutil deci l-am ignorat.

În schimb, mă concentrez pe actul ciudat de palpitant al lovirii acestor mingi de golf. Din anumite motive, e  interesant și a reușit să diminueze  o parte din tensiunea din corpul meu care se construia încet. Asta , și fiind alături de  tatăl meu, a creat o ușurință în mine, pe care nu am  mai simțit-o  de ceva vreme.

"Acum privește expertul,"Tata a comentat când am schimbat locurile.

I-am zâmbit în timp ce îl privesc  țipând, strigând, râzând și provocându-mă. E  bun, dar nu-mi pasă  de asta, sunt  fericit pentru că el e fericit. El se bucură de totul   și îmi place  să-l văd așa. E   ca și cum ar fi să aruncăm o privire asupra versiunii tinere a celui care m-a adoptat, în ciuda faptului că știa puțin despre mine, fără obligații de a avea grijă de mine.

Mă face să mă simt din nou copil . De parcă m-aș fi întors la zilele în care eram cea mai mare preocupare sau îngrijorare a lor. Când m-am simțit în siguranță și protejat tot timpul, pentru că părinții mei alfa mi-au avut întotdeauna spatele .

E drăguț.

În cele din urmă, tata s-a săturat de jocul prostesc  și ne-a lăsat să ne oprim. Am găsit un loc frumos pe terenul abandonat și ne-am așezat  cu câteva beri pe care le-a cumpărat pe drum.

Cu noroc  am reușit să-l influențez de la a nu cumpăra  artificii, tata a spus întotdeauna să nu-l lăsăm pe Po să pună mâna pe artificii. Nici am nici o  idee de ce, dar nu prea vreau să știu.

"Asta e drăguț,"Tata a spus, mâna sa sub cap ,uitându-se la cer."Să petrec timpul cu tine."

"Îmi pare rău cu nu prea am fost prin preajmă,"Am spus patetic.

"Ești un adult acum.Nu ar trebui să mă aștept ca încă să te agăți de piciorul meu,"El a glumit dar știu că aceste cuvinte sunt puțin îndurerate.

"Ar trebui să știi că doar pentru că sunt mai în vârstă nu înseamnă că poți scăpa de mine,"Am spus, ochii săi luminându-se puțin."Nu mă voi opri din a te deranja  , împreună cu restul familiei desigur."

"Zeiță ia-mă acum,"El a rugat făcându-mă să râd."Familia se schimbă , nu sunt sigur dacă e din cauză că toți creșteți sau... dacă e altceva."

"Lucrurile nu pot rămâne la fel pentru totdeauna,"Am spus , asigurându-mă să am grijă ce cuvinte aleg.

"Nu, nu pot,"El a oftat, ridicându-se pentru a sorbi din berea sa."Știu că ne-ai auzit pe mine și Julian mai devreme."

M-am încordat la ce a spus .M-am uitat la el dar nu arată nervos, doar supărat.

"Tata nu te-ar înșela ,"Am spus repede.Știu că nu e locul meu dar nu pot  să nu mă implic, știind că nu este."Niciodată."

" Știu asta  Levi. " El a spus  , uitându-se la  mine încruntat. "Știu că mă iubește și știu că nu ar face asta niciodată ... dar lucrurile dintre noi sunt diferite în ultima vreme și există o voce în capul meu care îmi spune că poate ... poate nu știu. Poate că nu mai  simt ce obișnuia. "

"Tata te iubește,"Am spus, simțindu-mă patetic.E singurul lucru pe care îl pot spune fără a dezvălui nimic."El o face.Mai mult decât orice, te rog nu îl părăsi."

El a râs puternic la asta înainte să-ți pună sticla goală jos și să se uite la mine.

"L-am părăsit o dată pe tatăl tău când am fost nou împerecheați și este încă unul dintre cele mai mari regrete ale mele de astăzi." El a spus  cu seriozitate. "I-am promis că nu o voi mai face  niciodată și am fost sincer . Nu îl voi  părăsi  niciodată, niciodată."

Am eliberat un oftat ușurat care i-a făcut zâmbetul să se mărească.

"Este plăcut să știi că ții la noi, dar nu este nevoie să-ți faci griji  Levi."
Tata a spus încrezător. "S-ar putea să certăm , să plângem și să argumentăm , dar la finalul tuturor, ne regăsim mereu unul pe altul".

Încuviințez din cap alegând să-mi permit să cred în cuvintele lui. Știu  că va fi supărat când va  afla că tata i-a ascuns că   știa despre Jayson și despre mine, dar îl cunosc . Va  fi supărat și rănit, dar l-ar înțelege . El o va face.

"Mutându-mă de la viața mea personală la a ta,"Tata a început făcându-mă să râd."Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat între tine și Damon."

"Nu,"Am spus imediat dar el nu pare surprins sau șocat.

"Asta e rău,"El a comentat după ce a fluierat."El s-a usușat  pe patul tău?"

"De ce e asta mereu prima ta presupunere?"Am întrebat în timp ce el râde.

"Pentru că dacă nu a făcut asta, atunci nu e atât de rău,"El a răspuns , repetând cuvintele pe care ni le-a spus toată viața.

Varcolacii sunt  foarte teritoriali și pentru noi patul e probabil cel mai sacru loc al nostru. La urma urmei e locul unde ești  cel mai vulnerabil. A face pipi pe patul cuiva e  probabil cel mai rapid mod de a fi  omorât  în orice haită.

"El a fost  Damon,"Am explicat.

"Nu sunt Sherlock Holmes, nu pot desluși puzzle-lul de la un indiciu vag,"El a mormăit făcându-mă să chicotesc."El te-a înjunghiat sau ceva?"

"El doar a spus ceva foarte....dureros ,"Am dezvăluit, făcându-i privirea să se înmoaie.

Liniște a căzut între noi și îmi asum că a renunța la subiect.

"Nu îl voi afce alfa anul ăsta,"Tata a spus după un moment.

"Ce?!"Am strigat, ridicându-mă surprins."De ce nu?!"

"El nu epregătit,"El a spus simplu.Vocea sa e calmă , ca și cum a știut că asta se va întâmpla.Am început să mă întreb dacă el chiar a făcut-o.

"Ba este!"Am argumentat.

"Levi, fratele tău nu are nici un respect  pentru  viața  de orice fel sau de  emoțiile altora. Două calități pe care nici un alfa   nu ar trebui să le aibă." El a răspuns , dar am dat  din cap .

"Are. Are nevoie doar de o șansă, de puțin sprijin și de oameni care cred cu adevărat în el".Am spus repede, am sunat acuzator când nu am vrut. Știu  că tata  probabil crede  în el mai mult decât o fac  eu.

"Nu este pregătit." El a repetat , ignorând complet izbucnirea mea. "A încetat să mai încerce să-și îmbunătățească comportamentul când voi ați încetat să vorbiți și acum este scăpat de sub control".

"La ce te referi?"Am întrebat dar el s-a uitat în altă parte înainte să deschidă altă bere."Spune-mi."

"S-a raportat că unii renegați  au început să iasă la suprafață în zonă. Aveam de gând  să-i omor ca avertisment pentru alții." El explică și  dau din cap, dorind repede ca el să continue. "Ar fi trebuit să merg singur, dar fratele tău a vrut să mă acompanieze.  M-am gândit, hei, de ce nu. Amândurora  ne place să ucidem renegați  și suntem buni la asta".

"Când am ajuns acolo, era un grup mic care încerca să se stabilească undeva. Nu erau sălbatici, erau speriați și aveau copii, așa că evident că nu am atacat. Bineînțeles că nu ar fi putut  rămâne, ar fi creat mai multe probleme și ar fi  atras  mai mulți spre noi . Trebuiau să se miște, în mod natural. L-am întrebat pe Damon ce credea că ar trebui să facem. " El a spus  în timp ce mă privește  . "A vrut să-i omoare pe toți".

Gâtul mi s-a uscat când am procesat informația.El a vrut să omoare copii...

"A fost un moment în care aș  fi spus    același lucru, un moment în care eram singur și furios tot timpul. Când pentru mine, unrenegat  era un renegat  și credeam că ar trebui să moară toți." Tata a spus  trist. "Dar m-am străduit din răsputeri să nu vă insuflu acel tip de gânduri oribile, băieți. M-am asigurat că știți că nu este o linie de traversat. Dar Damon ... lui nu-i pasă."

"P-poate că el...el a crezut..."

"Este mai violent decât am fost sau aș fi putut vreodată. Este instabil și mai periculos decât îmi place să recunosc". Tata a continuat ,întrerupându-mă . "Levi, știu că îl iubești, și eu îl iubesc . Dar el nu este pregătit."

Liniștea s-a așternut peste noi pentru cât s-a simțit ca a mia oară de când am plecat de acasă.Mintea mea caută o explicație sau un motiv să îl fac pe tata să se răzgândească.Dar nu e nici un mod de a-l apăra pe Damon care să-mi vină în minte.Pentru că adevărul este că el are dreptate. El nu e pregătit pentru a fi Alfa , nu contează cât de mult aș vrea eu să fie.

"Deci ce se va întâmpla?"Am întrebat când mi-am găsit din nou cuvintele.

"Eu și Julian vom continua să conducem haita  până el va fi capabil să o facă"El a spus simplu. M-am holbat la el pentru un moment și tata a încuviințat."Știu...știu. Nu trebuie să îmi spui , știm că o să ne urască , dar e pentru binele său. Pentru binele haitei."

Noua informație  îmi face mintea să se învârtă confuză în timp ce teorii încep să-și facă locul în mintea mea.

Damon probabil va avea o răbufnire nervoasă.Ne va blestema pe toți ,pe părinții noștri , pe haită și pe bătrâni.El va omorî unul încercând să-i forțeze să facă ceremonia.El ar putea fi atât de nervos încât l-ar provoca pe tata pe loc .Toate gândurile doar îmi dau din ce în ce mai mult motive de ce el cu adevărat nu e pregătit.

De asemenea mă face să mă întreb dacă ar trebui să îi sun tatei despre Jayson sau să o las pe mai târziu.Damon va avea nevoie de mine.El va fi atât de pierdut și nervos, va avea nevoie de ajutorul cuiva prin asta.

Da,o are pe Amelia, dar ziua ei e înainte de a sa și ca ea să nu fie perechea lui Damon...nici măcar nu îmi pot imagina ce va face.

"La niaba,"Am spus ,făcându-l să râdă.

"Într-adevăr la naiba,"El a răspuns,uitându-se la mine."Va trebui să form cu un ochi deschis , micul nenorocit poate o să facă pipi pe mine."

"Serios, îți e teamă de urină sau ceva?"Am întrebat cu un mic zâmbet.El și-a scuturat capul și s-a uitat la mine.

E o problemă serioasă dar râsul o face mai ușor de a o confrunta.

"Nu aș numi asta teamă, doar sunt precaut,"El a răspuns făcându-mă să râd puternic.

Tatăl meu e un idioat dar îl iubesc.Și el  râde în timp ce mă privește fericit.M-am îndreptat spre el unde e deja așezat  cu brațele deschise.L-am îmbrățișat strâns , bucurându-mă de mirosul său și de conforul pe care atingerea s-a mi-o oferă.E confortabil să știu că e încă special , pe lângă Jayson, el încă e singura persoană pe care o pot îmbrățișa fără durere.

"Te iubesc tată,„Am spus în pieptul său .

"Și eu te iubesc,"El a spus cu un sărut pe capul meu."Chiar dacă ești un sac de rahat."

M-am îndepărtat de el în timp ce continuă să râdă. L-am  atacat permițându-i părții mele animale să preia controlul, făcându-l să strige puțin iar râsul să se mute la mine.Ne-am luptat pentru un timp înainte să ne transformăm în lupii noștri pentru a ne distra cu adevărat.

Am petrecut câteva minute luptându-ne , dacă un om ar fi trecut chiar acum ar fi leșinat probabil la vederea a doi lupi gigantici negri luptându-se pe un teren de golf.

Când am anunțat pauză și am ajuns gâfâind pe pământ, am prins ochii tatei lărgindu-se când s-a uitat la mine. Cred că e prima dată când se uită cu adevărat la mine de când am început să ne jucăm , el s-a transformat repede și s-a ridicat pentru a se uita la mine.

"Levi..."El a gâfâit, nici un alt cuvânt urmând în timp ce mă încercuiește ca și cum ar vedea o fantomă. Am început să mă întreb dacă am un șobolan pe spate înainte ca el să vorbească din nou."Ai crescut atât de mult.L-lupul tău e masiv."

Mulțumesc Zeiței că nu e un șobolan, îmi e teamă de ei.

Când ușurarea a trecut m-am gândit la cuvintele sale.Am crescut?Știu că transformatul meu s-a îmbunătățit la fel ca și viteza și puterea dar nu am realizat că și mărimea mea.

"Nu sunt steroizi, nu-i așa?"El a întrebat făcându-mă să pufăi.M-am transformat și m-am întins înainte să mă uit la el.

„Nu sunt steroizi, e doar exercițiu,"Am răspuns.

"Mă transform cel puțin o dată pe zi , alerg ore la rând și tu nu mă vez crescând ca o tulpină de fasole,"El a răspuns repede, studiindu-mă."Care e secretul?"

"Exercițiul,"Am repetat.

Nu e o minciună.Mă refer, alerg mai mult și mă transform mai mult.Asta e tot.El mă privește suspicios înainte să încuviințeze și să mă lase deocamdată.

"Să ne întoarce, suntem aici de ore,"El a spus, strângându-ne lucrurile de pe pământ. L-am privit pentru un  moment , inima mea bătând cu putere știind că e timpul.Nu mă voi mai ascunde sau voi pretinde, e timpul să mă ocup de totul.

"Doar o să mă privești strângând totul? Îți spun... prezervativele sunt prietenul tău, nu dușmanul.Adevăratul dușman e ce vine fără ele,"El a râs pentru sine pentru un moment înainte să se uite la mine."Vezi ce am făcut , mi-am dat drumul și a venit.E un talent natural,jur , doar vine la mine.La naiba, am făcut-o din nou,"El a spus,chicotind.

"Tată,"Am spus după câteva chicote."E ceva ce trebuie să îți spun."

"Hagen a urinat în patul tău."

"La naiba tată, nimeni nu a urinat în patul nimănui,"Am spus, râzând incontrolabil."Încetează să mă faci să cred că e cineva care vreau să o facă!"

Am continuat să râdem ca nuște blegi înainte să ne oprim și să ne uităm unul la altul ,încă cu zâmbete amuzate.

"Ce vrei să îmi spui?"El a întrebat serios, totuși vocea sa e  primitoare și blândă.

"Vreau să îți spun acasă,"Am spus și a încuviințat în timp ce învârte cheile în jurul degetului."Casa mea."

El s-a oprit și m-a privit.

"Deci pot vedea în sfârșit  casa de la care am fost alungat,"El a spus cu o sprânceană arcuită."Înseamnă că e foarte serios."

"Nu e , doar dacă o faci foarte serios,"Am spus cu un chicot agitat.El s-a încruntat suspicios.

"Am suspectat de ceva timp, dar nu m-am gândit că e adevărat,"El a spus făcându-mă să-mi țin respirația."Ești însărcinat și tu ești cel care ți-a urinat în pat!"

Mă holbez la el dezamăgit în timp ce și-a pus o mână în jurul meu și ne conduce spre mașină râzând.

"Încă te voi iubi chiar și după ce îmi vei spune orice ar fi,"El a spus când am intrat în mașină."Dacă trebuie să spun o sută de glume teribile despre urinat ca să te fac mai puțin agitat , atunci o voi face."

M-am holbat la el cu admirație, iubire, respect , teamă și fericire la un lot în timp ce el se uită la mine cu o emoție clară.

"Ești pregătit?"El a început, pornind motorul mașinii.

Iubire.

"Yeah,"Am răspuns cu un zâmbet.

---

Huuuu a fost lung :)))

Am vrut să postez aseară dar când am tradus capitolul mi-a dat multe erori și se pare că nu l-am tradus pe tot iar  azi a trebuit să o fac.

A fost o pauză lungă dar am revenit.

De acum voi încerca să postez cât de des pot :)