Levi la media!^^

Capitolul îi este dedicat lui     @_nsyhjtjba_    

 ❤❤ Mulțumesc pentru susținerea adusă cărțiin, am fost  foarte surprinsă când am văzut toate comentariile de la tine :3

Și îmi cer scuze că nu ți-am dedicat capitolul așa cum trebuie , sunt pe laptop și nu pot dedica capitole .😫

-

Când lumina  dimineții  a dat buzna în camera mea, m-am trezit imediat  . Ochii mi se deschid extenuați , urmați de mine respirând în mirosul puternic de pin care acoperă toată casa. Odată ceva mai treaz, m-am forțat  să mă ridic . Părul meu în creștere îmi e ciufulit peste ochi,l -am împins înapoi epuizat în timp ce am oftat.

Casa e liniștită - o stare de pace rară, care nu poate exista decât atunci când toată lumea e plecată sau doarme . Astăzi, este din cauza celei din urmă.

Mi-am pus picioarele peste marginea patului , întinzându-mă după   telefon pentru a verifica ora. Câteva minute peste șase aparent a fost timpul la care corpul meu a cerut să fie trezit. Nu m-am deranjat să-mi  mormăi supărareași  m-am ridicat din pat, ieșind  din cameră și apoi din casă, în liniște.

Picioarele mele mângâie pământul ușor umed în timp ce îmi întind brațele, lăsându-mă să mă scald în  lumina dimineții. M-am relaxat înainte  de a-mi lăsa corpul să se schimbe. Procesul a fost întotdeauna nedrept de dureros pentru mine, deoarece nu am avut sprijinul unui lup.

Cu toate acestea, am aterizat pe  cele patru picioare și mi-am scuturat corpul ,  adaptându-mă  la forma mea secundară. Mă întreb dacă alți vârcolaci simt același lucru când se transformă. Simțurile lor vizuale se îmbunătățesc? S-a îmbunătățit enorm aria lor de vedere? Simt frica celorlalte creaturi din preajma lor? Se simt mai mult animal decât om? Cu siguranță că nu o fac ; trebuie să fie un efect secundar al unicității  mele în comparație cu ceilalți.

M-am forțat să împing înainte , picioarele încep să mi se ridice din ce în ce mai mult până când am început să alerg prin pădure. Evitând copacii antici care se întind pe tot teritoriul, continuând să alerg în cel mai rapid ritm. Oasele mele tremură la  senzația acelor scântei adictive care își croiesc drum prin mine în timp ce forma mea de lup se conectează cu pământul care mă înconjoară.

Când alerg, mă simt ca și cum nu aș mai fi un vârcolac și doar un lup. Uneori, asta mă speria. M-am speriat că voi acționa ca unul, dar nu am făcut-o niciodată. Am fost suficient de puternic ca să-mi rețin nevoile animalice  și să mă bucur de plăcerile aduse de această formă. Deoarece am fost mult mai integrat în civilizația umană în ultimele luni, rareori am avut ocazia să-mi întind picioarele posterioare.

Mult prea curând, am găsit epuizarea strecurându-se în corp, așa că mi-am croit drum spre propriul meu loc. Locul în care m-am ascuns când oamenii erau cam prea răi, când lumea părea să mă împingă . Bănuiesc, când voiam doar să scap.

În timp ce am încetinit până la margine, am gâfâit exasperat, văzând soarele care urcă peste munți. A trecut mult prea mult timp de când l-am văzut sau l-am apreciat . Priveliștea acoperă întreaga vale care trece dincolo de haita noastră, terenuri care imploră practic să fie explorate. Chiar dacă nu am un lup interior care să mă îndrume, am încă instincte naturale, precum și tendințe alfa, ambele care m-au obligat să explorez lumea chiar dincolo de înțelegerea mea. Lumea pe care aș putea să o pretind ca fiind a mea, dar tata nu m-ar lăsa niciodată, nu cu acel lucru  de acolo.

Am împins gândul din cap în timp ce m-am întins. Pădurile sunt ceva mai gălăgioase - haita se trezește încet și ia atmosfera liniștită cu ea. M-am întrebat dacă voi întâlni pe cineva la întoarcere și dacă mă vor întâmpina  sau se vor holba așa cum obișnuiau? Sunt gânduri inutile, știu, dar când m-a oprit asta vreodată să mă las convins de  ele? - Niciodată.

Nu mă pot ascunde aici pentru totdeauna, nu contează cât de mult îmi doresc să o pot face.

Așa că, după o oră minunată de lenevit în jurul ierbii m-am ridicat,  aruncând o ultimă privire asupra priveliștii înainte de a alerga încă o dată. De data aceasta nu mă îndrept spre casă, ci al treilea loc preferat din haită.

Când m-am apropiat de casa ei, m-am forțat să mă transform  înapoi. Aceasta a fost întotdeauna partea cea mai grea. E ca și cum oasele mele deven fragile și  se rup pentru reconstrucție pentru a-mi susține figura umană. M-a extenuat mereu. Forma mea s-a simțit ca și cum s-ar schimba puțin de fiecare dată, lăsându-mă să mă simt ca și cum altcineva m-ar fi deținut; ca și cum aș fi o fraudă în forma mea și am urât-o .

"Arăți ca oribil". Ochii mi s-au ridicat de unde respir puternic rezemat de un copac, doar pentru a fi urmat de mine, eliberând un chicot forțat când au aterizat pe mătușa Katty.

"Mulțumesc." Am răspuns cu un zâmbet în timp ce ea se apropie de mine. Mi-a forțat o ceașcă în mână, făcându-mă să mă încrunt la  lichidul tulburător de portocaliu înainte de a-l înghiți. Aproape instantaneu, forța și energia mea au fost restabilite și în sfârșit am reușit să mă îndrept. Am eliberat o respirație încordată în timp ce mă pregătesc să îmi vocalizez recunoștința pe care întregul meu corp o simte . „M-"

"Taci." Ea m-a întrerupt înainte să mă tragă în brațele ei. Am chicotit ușor în timp ce mă ține strâns. "Știu că asta doare, dar suportă puțin".

"Îți ador natura grijulie,"Am spus sarcastic ,  ea strângându-mă puternic  înainte de a-mi da drumul.

Mătușa Katty a fost una dintre puținele persoane din haită care se asociază  de izolarea mentală pe care o simțeam uneori. Ca vrăjitoare care trăia printre lupi, acest lucru a fost inevitabil. Deși nu mai e membru al haitei, ea este încă foarte apreciată și respectată de majoritatea tuturor. Am iubit-o imens pentru că a făcut ceea ce eu nu îndrăznesc să fac - nu i-a păsat. Nu-i păsa dacă oamenii o înjurau când nu putea auzi sau aruncau o privire când nu putea vedea. Nu-i păsa nici un pic pentru că era fericită. După tot ce a trecut, a reușit să iasă deasupra cu o pereche care o iubește și un copil hibrid pe care toată lumea îl adoră. Deci nu trebuia să-i pese.

Am invidiat-o.

Singura persoană cu care mă simțeam conectat în acest fel a fost Unchiul Beckett, sau cel puțin, când am fost un copil.

"Văd că încă ești aceeași scuză de lup"Ea a spus făcându-mă să mă încrunt.

"Unde e Caspar?"Am întrebat nedorind mai mult decât să-mi iau prietenul și să plec.

„Înăuntru , având o izbucnire ". Ea a răspuns făcându-mi încruntarea să se adâncească. "Oricum, de ce nu ai venit ieri?" Ea a întrebat ,strângându-și brațele la piept.

"Am fost obosit,"Am ripostat  iar ea m-a împins făcându-mă să cad cu un sâsâit.

"Ai fost un rahat". Ea a răspuns și m-am bosumflat ușor. Mi-am dat seama cu mult timp în urmă, mătușa Katy m-a folosit ca înlocuitor vizual pentru tatăl meu, când nu era în preajmă. Fiind singurul copil cu părul negru și ochii roșii, în ciuda faptului că nu suntem rude de sânge, mulți credeau că tata și cu mine împărtășeam o asemănare cu trăsăturile. A fost un sentiment frumos pe care l-am păstrat când eram trist, dar nici unul nu m-am lăsat să cred altfel.

"Scuze?"Am răspuns mai mult ca o întrebare .

"Yeah, cum zici tu,"Ea a mormăit dându-și ochii peste cap înainte să-i fixeze înapoi pe mine."Ești bine totuși?"

"Sunt bine"Am răspuns cu un zâmbet slab, făcând-o să îl returneze."Serios."

"Spune cuvântul și îți voi face propria pereche"Ea a spus cu un zâmbet și mi-am scuturat capul cu un râset, știind că ea chiar ar încerca ceva nebunesc dacă aș cere.

"Nu mulțumesc," Am spus cu un zâmbet. El oricum a dispărut când am auzit sunetul de scârțâit de unghii din casa ei.M-am întors înapoi spre ea cu un mârâit."Ce i-ai făcut lui Caspar?"

"L-am închis înăuntru,"Ea a râs făcându-mă să oftez.

M-am ridicat și am mers pe lângă ea și spre casa ei. În momentul în care ușa a fost deschisă, orice barieră care părea să fie prezentă a dispărut iar Caspar imediat a ieșit.

Am zâmbit larg când corpurile noastre s-au izbit de pământ, el stând deasupra mea iar ochii săi verzi i-au întâlnit pe ai mei. Am râs când imediat a început să îmi lingă fața.I-am împins capul la o parte și mi-am pus brațele în jurul gâtului său,îmbrățișându-l strâns. Știu că nu mă poate îmbrățișa înapoi dar senzația blănii sale atingându-mi pielea e atât de confortabilă încât nu mă pot abține.

Tu nu mă vei părăsi din nou-vocea grosă   a lui Caspar s-a auzit  și pot doar să zâmbesc în timp ce mi se încălzește pieptul.

Nici nu voi visa asta-Am răspuns sincer și l-am împins pentru a mă ridica înainte de a avea șansa să mă atace din nou cu limba sa.

După ce m-am scuturat puțin ,Caspar și-a pus capul sub palma mea și și-a frecat  corpul de piciorul meu ca o pisică.

"Ador să fiu Dumnezeu,"Mătușa Katy a spus făcându-mă să-mi dau ochii peste cap. Ei îi place să creadă asta din cauză că mi l-a dat pe Caspar , ea este practic Zeița Lunii..dar mai bună.

Femeia asta niciodată nu tace- Caspar a mormăit făcându-mă să râd iar Mătușa Katy s-a încruntat.

"Orice a spus , e o mică curvă pentru asta,"Ea a mormăit iar Caspar a sâsâit nervos.

"Okay, să mergem acasă,"Am spus încercând să îi separ pe cei doi. "Mulțumesc că l-ai verificat."

"Yeah yeah,"Ea a răspuns și  se îndreaptă spre propria casă.

"Spune-le unchiului Apollos și lui Nikola că i-am salutat,"Am strigat dar ea doar a izbit ușa în spatele său.

Și ție chiar îți place acea femeie- Caspar a spus uitându-se la mine cu acea privire care e felul lui de a spune "Sunt idiot."

Să mergem acasă-Am spus mângâindu-i capul înainte să plecăm.

Din fericire Mătușa Katy trăiește destul de departe de ceilalți încât nu ne-am întâlnit cu fețe neprimitoare și am ajuns acasă repede și  fără probleme.

Mergând înăuntru casa nu mai e într-o stare liniștită dar într-un haos crescând în schimb.

Am întors colțul spre bucătărie , nefiind surprins să-mi găsesc părinții sărutându-se cu înghețată între buzele lor. Răgetul dezgustat al lui Caspar i-a făcut pe cei doi să se despartă pentru a se uita la noi.

"Există dormitor pentru asta,"Am informat în timp ce încerc să șterg imaginea la care tocmai am fost martor din mintea mea.

"Casa mea, bucătăria mea, perechea mea,"Po a mârâit ca ursul care e și doar mi-am dat ochii peste cap. "Du-te și joacă-te cu celălalte pungi de rahat."

"Încetează să le mai spui așa !"Tata a protestat în ciudat roșeții din obrajii săi.

Am decis să mă îndepărtez de cei doi și m-am îndreptat spre camera mea pentru un duș cu Caspar lângă mine .

Pe la jumătatea scărilor ne-am întâlnit cu pașii grăbiți și apăsați ai lui Hagen alergând în jos pe scări. Josey imediat a apărut de pe hol din spatele său , ochii ei înflăcărați care spun că timpul său pe pământ a ajuns la un sfârșit.

"O să te castrez,"Ea a mârâit în timp ce Hagen a râs ca un maniac, alergând pentru viața sa.

Când cei doi au dispărut pe alt hol m-am uitat la Caspar și am continuat să urcăm scările.

Ușa de la camera lui Peter este închisă deci nu m-am deranjat să mă opresc iar al lui Damon este în același fel. Când am deschis-o pe a mea nu mi-am putut abține mârâitul care mi-a scăpat pe buze. Damon e întins pe patul meu răsfoind prin una din cărțile mele vechi în timp ce Amelia e întinsă pe podea.

"Dă-te jos din patul meu,"Am exclamat  iar el imediat a sărit cu co ochi largi. Alfa devin puțin teritoriali cu locurile în care dorm , și un alt alfa stând în teritoriul meu nu îmi vine bine . Sunt de acord  cu Damon făcând-o când sunt prezent , când îl invit în camera mea și practic îl supraveghez.E o poveste complet diferită când e doar el.

"Nu gândeam,"El a răspuns cu o scuză neconvingătoare și doar am respirat adânc pentru a mă calma în timp ce Caspar l-a atacat- puțin violent dar în cea mai mare parte iubitor.

"Tu niciodată nu gândești,"Amelia a comentat în timp ce s-a ridicat. Damon s-a uitat urât la ea dar ea l-a ignorat și s-a întors spre mine. Un zâmbet dulce imediat s-a întins pe buzele ei și mi-am deschis brațele.Ea imediat a sărit în brațele mele, am prins privirea geloasă a lui Damon dar doar am scos limba la el copilăresc.

"Ai devenit mai înaltă,"Am comentat în timp ce ne-am îndepărtat, Caspar acum relaxându-se în patul meu după ce s-a plictisit de Damon.

"Creștere spontană,"Ea a explicat cu un mic zâmbet."Avantajul de a avea două bestii ca tați."

Amelia Stone e fiica lui Beta Emitt și Beta Beckett Stone. Produsul celor doi dintre cei mai puternici membri ai haitei cu o inteligență și putere care se încăierează cu a lui alfa , și o frumusețe care le provoacă  pe vrăjitoare. Ea îți taie răsuflarea cu frumusețea ei și mulți bărbați au căzut la mila ei .

Cu excepția unuia desigur.

"De ce zâmbești?Arăți dezgustător,"Damon a mormăit și zâmbetul Ameliei a fost instant înlocuit cu mârâit și și-a  ridicat piciorul , călcâiul izbindu-se în stomacul lui Damon. Am râs la imaginea cu fratele meu căzând cu un scâncet în timp ce Amaliza și-a aruncat părul după umăr ca și cum ar fi o joacă de copii.

"Deci Levi,"Ea a continuat ignorându-l pe Damon care o înjură . "Cum a fost?California?"

"Frumos,"Am răspuns făcându-i ochii să se lumineze. "Liber și relaxat. Nimeni nu se deranja să se uite de două ori la mine și toți își făceau propriile lucruri. A fost...foarte drăguț."

"Sunt atât de geloasă,"Ea s-a plâns și s-a dat pe spate, căzând intenționat pe stomacul lui Damon , făcând băiatul să scoată un mic "oof."

Amalia niciodată nu a părăsit haita, nu de când a venit aici după ce s-a născut înafara ei. Ea și-a petrecut întreaga viață între limitele orașului nostru , lumea un mister pentru ea.

De vreme ce Amalia nu s-a născuit aici , ea s-a confruntat cu multe lucruri pentru a deveni Beta. Și-a petrecut întreaga viață închisă în limitele mici ale orașului nostru. Consiliul s-a opus în special, și, în ciuda amenințărilor cu moartea ale tatălui ei Emitt și a actelor reale ale lui Damon asupra acestor amenințări, ea încă se confrunta cu prejudecățile. Pentru a-și dovedi loialitatea și dragostea pentru haită, nu a plecat niciodată. E singurul lucru care pare să satisfacă nevoile prepostoare ale bătrânilor, iar ea suferă ca un rezultat.

"Vom merge când voi deveni Alfa,"Damon a spus făcând fericire să îi umple pentru o secundă ochii. "Dacă te comporți mai puțin ca un câine afară."

Reflexele lui Damon i-au salvat viața de la o lovitura care s-a izbit în schimb în brațul său.El a scâncit și i-a prins capul între brațe.

"Puteți face asta afară?"Am întrebat în timp ce Amelia lovește cu cotul în repetate rânduri în Damon până a dat drumul suficient ca ea să scape.

Lasă-i!- Caspar a sâsâit în timp ce stă pe marginea patului , pupilele sale dilatate și ghearele înfigându-se în așternuturi în entuziasm.

Amelia s-a învârtit cu abilitate înainte și-și înfășoare picioarele în jurul brațului lui Damon și să îl întoarcă.Un mormăit i-a scăpat pe buze iar ochii i-au strălucit și i-a ridicat corpul cu brațul de care e agățată înainte să îl izbească în podea. Ea a mormăit dar a ținut strâns , el a făcut-o de câteva ori înainte să îi de-a drumul și să se retragă din strânsoarea sa.

"Pauză!"Ea a exclamat când el a alergat spre ea. Damon  s-a oprit imediat și un rânjet victorios i-a acaparat buzele. "Vom continua în cinci minute."

"Tot o să te înving,"Damon a asigurat-o în timp ce a ieșit din camera mea, Amelia reluctant a urmat în spatele celui mai bun prieten al său.

Când ușa s-a închis, am suspinat și m-am dezbrăcat înainte de a mă îndrepta spre  baie. Apa rece îmi cade pe corp și am tremurat de încântare. Dușul meu e mare, cu apă care vine de sus, recreând cu succes efectul unui duș puternic de apă de ploaie prin care ador să alerg.

Nu m-am grăbit în duș, petrecând cât am dorit înainte de a ieși în cele din urmă. M-am uscat și m-am îmbrăcat repede înainte să mă întorc în pat, unde Caspar s-a așezat pe o parte.

Putem merge la o alergare?- El a implorat și am simțit vina acaparându-mă.

Am fost în dimineața asta.Scuze Caspar- Am spus rușinat  dar el nu a răspuns nervos. Știe că transformatul mai mult de o dată pe zi mă lasă în durere de nedescris pe care nu-mi  doresc să o sufăr mai mult decât e necesar.

E okay ,voi merge singur. Tu trebuie să mănânci -El a răspuns cu fermitate și nu m-am deranjat să îl confrunt.Uneori Caspar se comportă mai mult ca un părinte decât un prieten.

Odată în bucătărie Caspar a ieșit prin ușa din spate și am șters repede dulapurile  cu un dezinfectant.Zeița știe ce au făcut părinții mei după ce am plecat.

Am decis să fac clătite.Ele sunt rapid de făcut , ușoare și cu suficient bacon, sățioase. Am gătit repede și în liniște , uitându-mă în sus cu un zâmbet când Peter a intrat somnoros. Am verificat ora, e aproape doisprezece și el abia s-a trezit.

"Noapte lungă?"Am întrebat iar el a încuviințat în răspuns în timp ce își freacă ochii.El și-a luat cutia de cereale din dulap înainte să toarne o cantitate generală într-un bol și să adauge laptele.

Mi-am terminat mâncarea curând și ne-am îndreptat spre terasă  împreună. Tăcerea e în regulă cu mine. Știu că Peter nu este un vorbitor, cu siguranță nu dimineața, așa că am mâncat într-o liniște confortabilă, întreruptă doar de gemetele delicate de apreciere ale lui Peter la cereale, precum și mici chicote. Nu știe că face zgomote mici când e pierdut în gânduri, dar nu am de gând să fiu eu cel care îi spune. Așa că l-am lăsat pe fratele meu să chicotească, să geamă, și să mormăie în timp ce mâncam împreună.

Mintea mea  rătăcește în curiozitate. Deja mă plictisesc fără planuri pentru ziua de astăzi ; fără planuri pentru următoarele câteva luni dacă sunt sincer și, dacă Sam nu e pregătită să mă distreze toată ziua, ceea ce nu este , trebuie să găsesc ceva de făcut și repede.

"Levi!"Tata a strigat brusc scoțându-mă din gândurile mele și se pare că și pe Peter.

"Da!"Am strigat dar am fost întâlnit cu liniște.

"Da!"Am încercat din nou dar desigur că nu a urmat nimic. Mi-am dat ochii peste cap și m-am ridicat, oferindu-i un zâmbet  lui Peter la zâmbetul său compătimitor.

Am urmat mirosurile și bătăile inimii părinților mei, intrând puțin iritat în timp ce ei așteaptă. Nu am putut să nu ridic o sprânceană curioasă când ochii mei au aterizat pe Damon, care e așezat în fața lor.

"Ai chemat,"Am spus în timp ce mă uit la ei, puțin îngrijorat.

"Da. Ne-ar plăcea dacă ne-ai ajuta cu ceva , dacă ești dispus să ajuți"Julian a spus , clar nelăsând loc pentru un nu.Am încuviințat iar el s-a uitat la perechea sa și apoi la Damon.

"S-a vorbit mult în haită despre viitor". El a început în timp ce se sprijină de birou. "În ceea ce privește modul în care putem crește și să devenim mai mari, mai puternici, mai buni. Și oamenii vor să știe cine vor fi cei care îi vor conduce în viitor."

"Eu evident,"Damon a pufăit făcându-i pe toți să se strâmbe puțin.

"Ei bine da , ești următorul alfa în linie iar Amelia să fie Beta,"El a continuat înainte să se uite la perechea sa, aproape în nevoie de ajutor.

"Vei fi alfa pe timpul ăsta la anul,"Aiden a început făcându-l pe Damon să zâmbească."Dacă te poți dovedi,"Zâmbetul a dispărut.

"Să mă dovedesc?"El a întrebat încet , clar auzind asta pentru prima dată.

"Haita e îngrijorată de...tendințele tale violente,"Julian a continuat, neșovăind nici o secundă la furia crescândă a fiului său. "Nu doar bătrânii, cu toții. Membrii înalți, războinicii...oamenii.Ei se tem de tine."

"Bine,"el a mârâit și ne-am încruntat cu toții la el.

"Nu.Nu e bine,"Aiden a spus internvenind din nou. "Nu e niciodată bine când proprii oameni se tem de tine."

Asta pare să îl aducă la tăcere  pe Damon, rezultând în încuviințări reluctante , dar tata nu l-a lăsat atât de ușor.

"Ascultă aici copile", Tata a spus stând în fața lui , vocea lui forțându-l pe Damon să-și țină privirea în jos, "Dacă vrei să conduci acești oameni și să îi conduci bine, ai nevoie ca ei să te respecte, nu să se teamă de tine". El a spus stern. "Frica este cea mai mare armă și va duce la distrugerea ta dacă oamenii tăi o recoltează   pentru tine."

Tăcerea răsună în cameră, dar nimeni nu se mișcă. Damon și-a ridicat încet capul cu o mică încuviințare , ochii arătându-i reticența de a menține starea supusă/  , dar a mormăit o scuză și tata în cele din urmă a pășit înapoi, permițându-ne tuturor să respirăm puțin mai ușor. El s-a uitat la perechea lui pentru a continua.

"După cum știți, bătrânii îndeplinesc  ceremonia pentru a transfera puterea celor care urmează la rând. Știm cu toții ce simt despre Amelia." Julian a continuat , făcând ochii lui Damon să se  lumineze. Abia atunci mi-am dat seama că fata nu e în cameră, în ciuda faptului că era în casă mai devreme. "Și acum cu asta, să spunem doar ... nu ajută."

"Dacă ei așa ca și membrii haitei se îndoiesc de tine ca lider , nu o vor face,"Julian a explicat calm dar asta pare să fi reaprins flacăra care tocmai a dispărut din Damon.

"Atunci îi vom forța!"El a exclamat,  ridicându-se în picioare. "Îi vom forța să se conformeze  și îi vom ucide dacă refuză."

"Nu!"Julian a explodat  înapoi făcându-l pe Damon să încremenească. De obicei el joacă polițistul bun iar Aiden pe cel rău , dar ăsta nu e cazul astăzi. "Tu nu  îți forțezi oamenii să facă ceva ce nu vor! Tu nu îi omori pe ai noștri care te provoacă în teamă!"El a mârâit în timp ce se uită la Damon. "Momentul în care faci asta , tu nu mai ești un alfa , și nu suntem mai buni decât renegații."

Inima mi-a pulsat la cuvânt iar Aiden a prins asta dar încerc să opresc emoția în creștere. M-am reconcentrat pe Damon care strânge din dinți dar nu îndrăznește să răspundă.Inima  sa e ușor de auzit în timp ce își strânge pumnii nervos.

"Deci ce facem?"Am întrebat, încercând să iau atenția de pe fratele meu.

"Ne vom juca Top Model și îi  vom reconstrui imaginea,"Aiden a spus cu un rânjet care e clar o încercare de a mai elibera din tensiunea din cameră."Ești drăguț , îi ajuți pe cei din haită, îi câștigi pe oameni de partea ta și voala- ei te iubesc."

"Deci pretind să fiu ceva ce nu sunt"Damon a mârâit  făcându-i zâmbetul tatei să dispară.

"Nu,"El a oftat, așezându-se la nivelul lui Damon pentru a se uita cum trebuie la el. "Damon, te iubesc în felul în care ești. Dar ești extrem de violent și știu că am jucat o mare parte în asta."

"Nu ai făcut nimic greșit,"Damon a protestat repede dar Aiden și-a scuturat capul cu un râset.

"Am vrut ca tu să fii un luptător grozav , cel mai bun,"el a corectat cu un zâmbet slab. "De când ai fost un bebeluș am hrănit cea mai întunecată parte a ta într-o încercare de a te face mai puternic. Pentru a fi capabil să te aperi în felul în care eu nu am  reușit pentru mine"El a spus făcându-i umerii lui Damon să se relaxeze puțin."Am eșuat în a vedea că prin a încuraja acea parte a ta , ai minimalizat importanța celeilalte părți,"El a spus trist iar trăsăturile lui Damon s-au relaxat puțin. "Trebuie să ai o vedere mai bună asupra vieții. Nu e rău să ucizi pe cei care merită- e în sângele nostru să o facem. Dar să îi ucizi pe cei care te detestă ori cei care se îndoiesc de tine, asta nu e okay.Okay puștiule ?"

"..okay,"El a murmurat .Tata a zâmbit și i-a ciufulit părul înainte să se ridice.

"Deci doar trebuie să fii drăguț și să cunoști oamenii. Învață ce iubesc și ce urăsc , arată-le că îți pasă,"Julian a continuat iar Damon a încuviințat , acum complet supus. "Amelia va face același lucru. Va ajuta cu percepția bătrânilor asupra ei."

"Deci unde anume mă potrivesc  în toate astea?"Am întrebat făcându-le privirile să se îndrepte spre mine.

"Ei bine cei doi vor avea nevoie să fie supravegheați de cineva.Să îi privească, să îi conducă și să îi corecteze. Cineva care să îi facă puțin mai umani."Tata a explicat cu un zâmbet.

"Cine e mai potrivit dacă nu cel mai decent copil al familiei?"Po a terminat iar tata s-a strâmbat.

"Numele meu nu e Peter,"am răspuns iar ei au râs.

"Peter e prea tăcut , el nu îi va corecta și cu siguranță ar dispărea imediat ce ei nu se uită,"Julian a explicat și am încuviințat . "Ceilalți sunt mai tineri decât ei , avem nevoie de cineva mai mare ; cineva de care ascultă.Plus , haita te iubește."

Ce grămadă de rahat...

"Și de ce ar trebui să fac pe babysitter-ul?"Am întrebat încrucițându-mi brațele  .

"Pentru că mă iubești,"Damon a intervenit și am pufăit .

"Pentru că te voi lăsa să explorezi dincolo de granițele haitei,"Aiden a completat și liniște a căzut peste cameră. Nu e un secret că vreau să merg dincolo de granițe  , să explorez văile și ceea ce terenul are de oferit.

"Te joci cu mine?"Am întrebat , simțindu-mi corpul zumzăindnerăbdător .

"Dacă mergi pe timpul zilei , îmi spui mie sau tatălui tău când mergi-"

"Nu glumi despre asta!"Am exclamat întrerupându-l , un zâmbet larg apărându-mi pe buze.

"Nu o fac!"El a exclamat și și-a trecut frustrat mâna prin păr. "Poți merge dincolo de  granițele haitei."

Asta va fi uimitor.

--

Vreau să încep prin a-mi cere scuze pentru că nu v-am răspuns comentariilor , nu vreau să pară că nu îmi pasă ce anume comentați , asta chiar contează mult pentru mine dar din păcate nu m-am simțit în stare să o fac.

Să fiu sinceră nu mă simt bine, în ultimul timp nu pot controla și nici nu pot înțelege ce simt.

Nu mai am nici o motivație în a face ceva și simt că tot ce fac e greșit și că nimic nu îmi iese.

Nu voi lua o pauză, postez o dată pe săptămână și mi se pare nedrept să vă iau și asta; chiar dacă și acum mi-a fost greu să termin de corectat capitolul tot am făcut-o pentru că nu o pot lăsa așa.

În schimb cred că nu voi mai traduce timp de câteva zile , simt că nu o pot face și mă întristează asta.

Totul se simte foarte ciudat și am nevoie de ceva timp pentru a înțelege de ce mă simt așa.