Perspectiva lui Levi

Jay aleargă de ceva vreme de la ultima noastră pauză când ne-am oprit să mâncăm și să ne jucăm. Îmi doresc  ca el să nu mai alerge, e încă rănit, dar nu vrea să asculte.

E aproape întuneric acum și îl trag de  ureche pentru a-i spune să se oprească. Nu îmi place să fiu afară noaptea, este  super înfricoșător și nu vezi  niciodată oamenii răi venind.

Jay a încetinit și a început să adulmece așa cum face mereu ori de câte ori e timpul să stăm undeva. M-am uitat și eu în jur, dar nu pot vedea nimic când e atât de  întuneric, așa că am încercat doar să fiu liniștit.

Poți vedea în întuneric , doar trebuie să înveți cum- lupul meu mi-a spus.Am sărit puțin când a vorbit, el a început să vorbească recent.

Uneori m-am speriat când a vorbit, l-am primit cu  câteva luni în urmă, în aceeași zi i-am pierdut pe mama și pe tata. M-a speriat puțin, dar mama a spus că asta ar fi normal și că va dura un timp să îl cunosc.

Ploaia a început atât de mică și moale, nu am simțit-o bine  la început și apoi a venit atât de tare încât doare . Jay a început să se miște mai repede și chiar dacă ploaia e foarte puternică ,  pot  auzi inimile noastre bătând de frică.

Jay a spus că ploaia e  rea și bună pentru noi. El a spus că este bine pentru că ne dă  apă și necurățat, a spus că ne ajută  să ne mișcăm noaptea, când e  mai  gălăgioasă  decât pașii noștri. Dar el a spus că este și rea, că va spăla planetele în care ne-am mascat mirosul  și că ne  face  vizibili tuturor celor din jur.

Deci am încercat să o ascult pe mama, ea mereu a știut cel mai bine.Chiar și când nu e cu mine.

Uită-te în jur, găsește primul lucru care iese în evidență de restul -El a  spus , așa că mă uit și mă opresc la o ramură de copac. Acum urmează asta ca un șir, lasă-ți vederea  și instinctele să te ghideze. Urmează  acest șir până descoperi întreaga imagine.

Fac așa cum spune lupul meu și, la început  este greu, sunt foarte multe pete negre  în unele locuri pe care le-am privit. Dar, cu cât am făcut-o mai mult, cu atât am văzut ce sunt ele  cu adevărat și atunci am putut vedea totul în jurul meu, chiar o peșteră cred.

"Jay." Șoptesc trăgându-l puțin înainte să-i șoptesc la ureche. Nu mă aude peste ploaie așa că strig pentru el. "Cred că este o peșteră acolo!"

El s-a uitat în locul unde am arătat și s-a holbat pentru un timp.E mai sus decât celălalte în care mergeam de obicei dar încă e o peșteră.

"Nu e alt loc unde să mergem!"Am strigat când nu s-a mișcat.

Este nevoie de încă un moment  înainte să înceapă să înainteze . Înconjoară  locul un pic înainte de a alege cea mai ușoară rută. Încerc să nu mă mișc prea mult, știu că e e greu să urce singur, așa că sigur cu mine trebuie să fie și mai greu.

El urcă mai repede decât de obicei astăzi, încercând să urce cât mai repede panta. Apa ne trage în jos și trece pe lângă labele lui, luând cu ea stânci mari care încearcă să ne tragă după ele.

Îmi doresc să nu fi spus să venim aici.E înfricoșător iar dacă jay va continua să se miște așa se va răni.

Eram pe punctul de a-i spune să se oprească când una dintre stânci a cedat  sub laba sa  și un strigăt puternic a urmat . Jay încearcă să ne țină de a  nu ne duce la vale  și mă prind de el mai strâns de frică. El plânge din nou, a urlat așa  cum făcea papa, dar s-a ridicat.

Când a ajuns în peșteră  el a căzut imediat.M-am dat jos de pe el și am alergat în jurul lui pentru a mă uit la picior.Abia l-am atins iar el a început să scâncească și să plângă.

"Î-îmi pare rău Jayson,"Am spus tremurat, ochii mei sunt plini de lacrimi în timp ce mă uit la el."Îmi pare atât de rău."

A continuat să scâncească , dar nu s-a transformat . M-a speriat, tata a spus că  dacă un lup nu se transformă  atunci când este rănit,e  pentru că sunt atât de slăbiți  încât nu pot. Tata a spus că s-a întâmplat doar în cazuri extreme, nu știu  ce înseamnă asta, dar Jay a fost rănit.

"J-jay,"Am plâns , buzele tremurându-mi în timp ce îl îmbrățișez.El încă scâncește iar pieptul său se ridică și cade   foarte repede."Jay, îmi pare rău."

El s-a uitat la mine , ochii plini ca ai mei înainte să se de-a peste cap și a adormit. L-am ținut aproape și am plâns în blana sa umedă.

Rugându-mă la zeiță că va fi bine.

"Jay"Am plâns scuturându-l puțin dar nu se mișcă.

Piciorul lui e rupt , trebuie să îl pui la loc sau se va vindeca rău- Lupul meu a spus, făcându-mă să sar.

"Nu te ascult!Am venit aici din cauza ta iar acum Jay e rănit!",am strigat și i-am strâns mai tare blana lui Jay.

Tu trebuie să-

"Nu!Nu voi mai asculta niciodată de tine,"Am strigat din nou."Îmi doresc ca-"

Taci!-Lupul meu a strigat  făcându-mă să tremur puțin.Ai auzit asta?

Am ascultat pentru un timp dar am auzit doar ploaia , am încercat din nou și am înghețat când am auzit voci.

"Îți spun că miros lupi,"Cineva a spus , e un bărbat iar vocea sa e groasă   și sună înfricoșător.

"Vântul și ploaia l-au adus aici, sunt plecați de mult timp,"Alt bărbat a spus."Acum să ne întoarcem la tabără înainte ca Reon să se enerveze."

--

Inima îmi bate puternic  când mă uit la piciorul lui Jay, devine    un violet închis și e  mai mare decât înainte. A încercat să mă împiedice să mă uit la asta ultima dată când a fost treaz.

Asta a fost acum două zile.

De când a fost rănit, nu s-a mai ridicat și este încă în formă de lup. Îl hrănesc cu fructele pe care le pot găsi și îi dau atâta apă cât pot, dar abia își deschide ochii când mănâncă și acum nici măcar nu vorbește.

Cred că moare.

Inima îi e  lentă și corpul începe  să îi arate  ca și piciorul, parcă se răspândește  peste tot. Rănile arată și ele rău, sunt  lucruri în ele.

Știu  că ar fi  fost  în regulă dacă eram acasă, dar nu suntem  acasă. Suntem  undeva unde  nu știu  și Jayson ne-a împins de când mama și tata au murit și acum o  să moară.

Nu vreau ca el să moară.

Toți au murit deja , toți continuă să mă părăsească și doare din ce în ce mai mult.Dacă Jayson va pleca, cred că va durea cel mai mult.

Dar nu știu  ce să fac ca să-l ajut și să-i iau durerea, deja l-am hrănit așa cum mi-a spus lupul, dar ori de câte ori încerc  să-i ating piciorul, urlă  puternic chiar și când doarme. L-ar face să doară mai mult și asta face  greu să respir.

Nu e nimic altceva ce pot face...

..deci poate trebuie să primesc ajutor de la altcineva.

Mă uit în jos la Jay și îi spăl blând blana, pieptul încă se ridica, dar mai încet acum. Nu cred că mi-a mai rămas mult timp. Îi presez un sărut pe cap, așa cum a făcut mama când mă răneam  și m-am ridicat.

Am coborât  stânca cu atenție, la fel cum făceam întotdeauna, asigurându-mă să-mi maschez  mirosul   așa cum m-a învățat Jay. Mă uit înapoi la peșteră încă o dată și respir adânc înainte de a mă îndrepta  spre tabăra în care sunt  oamenii înfricoșători.

Nu ar fi trebuit niciodată să-mi încrucișez degetele.

--

Știu unde sunt bărbații pentru că m-am ascuns de ei  de fiecare dată când am ieșit  să găsesc ceva pentru  Jay. Am auzit doi bărbați în prima noapte, dar sunt  mult mai mulți unde locuiesc , au  corturi și sunt și câteva  femei, dar nu au părăsit niciodată corturile. Nu e nimeni vârsta mea acolo .

Mă uit peste tufiș un pic la oameni, par  ocupați, dar nu în același timp. Arată  înfricoșători   dar trebuie  să fiu puternic pentru ca Jay să trăiască. Dacă nu voi fi , el va  muri.

Așa că am ieșit din tufiș și m-am îndreptat către prima persoană pe care am văzut-o, o femeie care se află  în afara cortului ei, cu o găleată de apă și haine înăuntru. Când m-a văzut venind, ochii i s-au mărit și m-a făcut să cred că eu sunt cel înfricoșător .

"D-doamnă ..." Am spus  când sunt aproape, dar vocea mea e tremurată  și scăzută , așa că nu cred că m-a auzit. Se uită repede în jur înainte să se ridice și să se grăbească spre mine, mă ridică și mă duce înapoi la tufiș.

"Copile,pentru numele Zeiței, ce cauți aici,"Ea a spus când m-a pus jos."Trebuie să te întorci la haita ta înainte ca ei să te miroasă."

"E-eu a-am nevoie de a-a-ajutor,"Am încercat să spun, ea s-a încruntat și s-a uitat în jur din nou."J-Jay m-moare."

Ochii ei s-au înmuiat și s-a uitat la mine , s-a uitat  pentru un timp înainte să-și scuture capul.

"Vreau să ajut, chiar vreau , dar ei vor ști momentul în care plec". Ea a spus , împingându-mă puțin. "Te rog du-te, altfel vei muri și tu."

Lacrimi mi-au umplut ochii și mi-am scuturat capul , ținându-mă de rochia ei când a încercat să mă împingă la o parte.

"J-ay!"Am plâns, plângând puternic în timp ce ea încearcă să mă liniștească."J-Jay!"

"Copile, trebuie să pleci chiar ac-"

"Maria?"

Văd un bărbat în spatele femeii, lângă găleata unde se afla. S-a ridicat și a încercat să mă ascundă în spatele ei, dar  vreau  să îl  ajute pe Jay.

"Sunt aici." Ea a răspuns,  împingându-mă  înapoi încă o dată înainte de a merge la el. "Credeam că am văzut ceva acolo, este ceva în neregulă?"

"Nu." El a spus  clătinând din cap, se uită spre tufișuri, dar nu mă vede. "Reon a spus  că ne mutăm diseară, așa că  împachetează lucrurile."

"Bine." Ea a spus  înainte să-l conducă pe bărbat spre  cort. Încerc să alerg după ei dar am căzut   pe o stâncă aspră, plâng  de durere și capul bărbatului se întoarce .

"Să intră m." Femeia încearcă, dar bărbatul se îndepărtează și merge direct spre mine. Se uită peste tufișuri și deschide ochii larg  când mă vede. Îmi ridic ochii spre el, cu fața udă și murdară, mâna sângerând și usturându-mă.

"Ei bine, ce avem aici. "El a spus , aplecându-se  și trăgându-mă spre el, mă apucă de mâna rănită făcându-mă să plâng mai tare. M-a mirosit  înainte de a-mi mirosi  mâna și a privit înapoi cu ochii înfricoșători și roșii. "Ești mascat, dar sângele tău este de  alfa."

"J-jay..."Am plâns încercând să-mi trag mâna dar nu mi-a dat drumul.

"Cine e Jay?"El a întrebat, dându-mi puțin drumul mâinii.

"E-el moare, p-p-piciorul lui e rănit,"Am spus repede iar el a încuviințat cu un zâmbet.

"Am priceput, vom merge la Jay,"El a spus înainte să se ridice și să-mi ia mâna."Imediat după ce îl vezi pe Reon."

El m-a tras după el și am urmat, el îl va ajuta pe Jay deci trebuie să îl urmez chiar dacă doare acum.

"Pete, nu am-"Bărbatul a oprit cuvintele femeii cu mâna sa , el a lovit-o atât de puternic încât a căzut pe podea, ținându-și strâns obrazul.

"Mă voi ocupe de tine după,"El a mârâit, trăgându-mă de lângă doamna care are lacrimi ca și mine.

Bărbatul  a trecut printre mulți oameni, toți  oprindu-se  și  privindu-mă  cu ochi roșii care arătă  ca monștrii care i-au rănit pe mama și tata.Vreau  să mă întorc la Jay, dar nu am pot până nu îl vor  ajutat mai întâi.

Am ajuns la  un cort mare, care e păzit de doi bărbați mari, au vorbit puțin cu bărbatul înainte de a se uita la mine și apoi ne-au lăsat să trecem. Interiorul e  întunecat și mai rece decât afară, miroase  a cenușă și e gol în afară de un scaun și un bărbat așezat pe el.

S-a uitat direct la mine cu ochi negri ca noaptea și reci la fel ca  și camera. S-a uitat la mine. A inspirat adânc și apoi ochii lui au devenit mai roșii decât oricare dintre ei. Se aplecă înainte și se uită mai aproape.

"Un alfa." El a spus , vocea lui e  grea, dar nu tare. "Un pui alfa ...." A terminat înainte de a întinde o mână, când nu m-am mișcat spre el, bărbatul m-a împins spre el. M-a apucat de mână și m-a strâns de parcă se asigură că sunt real. Tremur în  strânsoarea lui, ochii săi se uită fix  în ai mei, indiferent dacă mă  uit la el  sau nu. "Spune-mi Pete, unde ai găsit o asemenea comoară?"

"L-lângă cortul meu, ascunzându-se după tufișuri,"Bărbatul a spus repede , sunând mai mult ca mine acum .

"Lângă cortul tău?"Bărbatul a spus ,în cele din urmă luându-și ochii de pe mine pentru a se uita la bărbat."El doar a apărut?"

"Da."

S-a holbat la el pentru un timp înainte să încuviințeze și să se uite iar la mine.

"Care e numele tău?"

"L-Levi,"Am spus tremurat iar el a zâmbit.

"Eu sunt Reon,"El a spus în timp ce mâna sa mi-a strâns mai puternic încheietura,"Și cred că vom fi prieteni buni."

"Vei fi compensat,acum pleacă,"El a spus, făcându-i semn cu mâna.

"M-mai e ceva,"El a început și a continuat doar când liniște a urmat."Cred că e cu cineva,"Asta l-a făcut pe bărbat să înghețe.

"Altcineva?"

"El tot spunea că Jay e rănit."

"Te rog ajută-l pe Jay, te rog,"Am spus făcând ochii bărbatului să se încrunte  puțin în timp ce mă studiază.

Cred că sunt renegați-Lupul meu a spus făcându-mă să mă încordez puțin.Nu le mai spune nimic.

"Dar desigur,"El a spus cu un zâmbet care nu arată drăguț,"Dacă ne arăți unde este, ne vom asigura că este bine."

"S-serios?"Am întrebat iar el a încuviințat înainte să se ridice.

Levi!Ceva nu e în regulă!Nu îi duce la Jayson-Lupul meu a strigat dar l-am îndepărtat , el niciodată nu a ajutat.El e cel mai rău lup.

"Vom merge chiar acum, arată-ne drumul." El a spus ,oferindu-mi ă o mână, o iau repede și încep să-l trag. Îl aud râzând în spatele meu, dar el urmează ușor.

Îmi trag cât de repede pot și alți trei bărbați  au urmat în urma lui, dar nu au spus nimic. Sunt  fericit că există mai mulți oameni, cu atât mai mulți vor veni , cu atât mai mult îl pot ajuta  pe Jay.

Când am ajuns la stâncă ,  am dat drumul mâinii bărbatului și am urcat cât de repede am putut în timp ce ei urmează  în spatele meu. Când l-am văzut pe Jay, am alergat imediat la el și l-am ținut aproape, e  încă adormit și pieptul îi e și mai încet.

"Grăbiți-vă!"Am plâns în timp ce îl țin , rugându-mă zeiței să îl ajute.

Bărbatul au intrat  și se uită la lupul lui Jayson. Ceilalți au rămas în spate,  în timp ce bărbatul vine mai aproape  de noi. Se plimba încet în jurul lui Jayson, înainte de a se uita la piciorul  lui, atingându-l  delicat și  făcându-l pe Jay să scâncească în somn. Se uită la Jay și la mine un moment înainte să ofteze  și să se întoarcă la ceilalți.

"T-trebuie  să îl a-ajuți,"Am plâns ținându-l aproape și m-am uitat la ei pentru ajutor.

"Nu simt mirosul de alfa pe acesta, aproape de  unul, dar nu complet." El a spus dar acum nu mă   mai privește. "Prinde băiatul și lasă-l să moară."

Gura mea atârnă la cuvintele lui, tremurând în timp ce inima mea începe să-mi bată în urechi. Lacrimile mi-au curs  obrajii și am încercat să nu strâng prea tare capul lui Jayson, dar nu mă pot abține . Totul e prea gălăgios dintr-o dată și pieptul mi s-a strâns , totul mă doare  și nu știu  ce să fac.

"Nu!" Am strigat , încercând să mă țin de Jay când au început să mă îndepărteze de el. Abia îl mai pot  vedea cu modul în care lacrimile îmi umplu  ochii. "Nu! Jayson! J-Jayson!" Plang, luptand impotriva lor in timp ce încearcă să mă tragă . Am încercat să lupt împotriva lor, dar nici măcar nu au simțit, au continuat doar să meargă. Am continuat să lupt până am lovit din greșeală locul pe care Papa a spus să nulovești  niciodată  un bărbat, făcând ca unul dintre ei să mă scape .

Încerc să fug la Jayson, dar celălalt mă apucă de umăr și mă lovește tare. Am aterizat pe podeaua stâncoasă, cu inima care îmi bate în urechi în timp ce totul începe  să se învârtă în jurul meu. Sunt  atât de amețit încât pare că  Jayson stă  pe toate patru labele acum. Închid și deschid ochii până când totul a încetat să se miște și să se amestece, dar tot arăta ca și cum ar sta în picioare.

"Jay .." Am reușit să pun  și aud un mârâit puternic  în timp ce  aleargă spre bărbați. Nu pot vedea ce se întâmplă, dar se aud  strigăte și mirosul de sânge   care înconjoară peștera. Am încercat să mă târăsc , dar cineva m-a ridicat și mi-am dat seama că e  Reon cel care mă ține.

"Un luptător,  ar fi fost  un mare războinic." Îmi șoptește la ureche în timp ce îmi întoarce capul pentru a-l vedea pe Jayson mușcând stomacul  unui bărbat. Celălalt stă deja mort pe podea. "Pune-l jos." Îi spune Reon ultimului bărbat.

Bărbatul își ridică  mânecile  înainte de a face pași mari către Jayson, care arăta de parcă ar fi la  ultima respirație. Am încercat să scap de mâinile  lui Reon, dar el e prea puternic și abia m-am mișcat un centimetru în mâinile  lui. Am privit cu  îlăcrimați  cum  bărbatul continua să-l bată pe Jayson, fiecare lovitură îl trimite în jos și face ca inima mea să se rupă puțin.

Dar de fiecare dacă când l-a pus l-a pământ și s-a îndepărtat, Jayson s-a ridicat...

Nu contează de câte ori l-au lovit...

...el a continuat să se ridice.

Bărbatul e din ce în ce mai nervos și mai dur, ochii i s-au  înroșit, ghearele  și caninii i-au ieșit și l-a atacat pe Jayson cu tot ce are . Sângele lui e peste tot, blana lui e  complet roșie și plină  de răni care îl fac  invalid. Am încercat să mă uit în altă parte, dar Reon m-a făcut să mă uit, mâna lui strângându-mi ferm maxilarul în timp ce mă obligă  să privesc singurul lucru care mă face  să-mi doresc să pot muri.

Jay nu se mai ridică, e la pământ, cu ochii abia deschiși, dar asupra mea. Însă bărbatul nu s-a oprit, a continuat să-l lovească și să-l sfâșie, l-a rănit, oricât am țipat sau am plâns să se oprească. Nu s-ar opri. A continuat să-l rănească.

El s-a îndepărtat când ochii săi  mă  privesc  de parcă sunt goi, am țipat și m-am luptat să ajung la Jayson, cu inima atât de strânsă încât mă sufoc  ,  corpul meu strigă  să mă duc la el. Bărbatul a pășit pe piciorul rănit al lui Jayson, apăsând  pe el până când a pocnit , dar Jayson nu a reacționat, el doar stă acolo.

Am plâns pentru el , am strigat la  el, am strigat la el pentru a mă ierta , pentru a se uita la mine, pentru a nu se mai uita la mine așa cum a făcut-o mama ultima dată.

Am țipat să-i bată inima .... dar nu pot să o aud. Omul s-a îndepărtat primul înainte ca Reon să-l urmeze, ținându-mă în continuare chiar și atunci când am plâns după Jayson, luptându-mă să mă duc la el  dar ei doar  m-au luat de la el.Prind  o ultimă imagine  cu  el în timp ce țip suficient de tare pentru ca întreaga lume să-mi audă durerea.

"Vezi, ți-am spus, atât de amuzant."

---

De ce e atât de trist :(((