Capitolul 6


I'm not afraid (I'm not afraid)

To take a stand (to take a stand) 

-Eminem


       Alte câteva săptămâni trec ca prin ceață și nu știu dacă ceea ce urmează să fac e bine sau e o altă nebunia de-a mea. În ultimele zile am avut impresia că fiecare gând duce spre o ideea și mai nebunească decât propria persoană și fiecare lucru pe care l-am făcut până în momentul de față.

       Stau în fața unui şifonier mare într-o încercare banală de a-mi găsi rochia care ar trebui să rămână întipărită în mintea tuturor. Ideea petrecerii din seara asta îmi trimite furnicături pe șira spinării și nu știu dacă sunt pregătită să fac față lucrurilor care urmează. Îmi umezesc ușor buzele și aleg fără vreo altă ezitare o rochie roșie.

       Arunc rochia pe patul mare ce domnește în mijlocul camerei și mă îndrept cu pași mărunți spre baie. Las hainele să alunece încet pe podea și întru în duș. Căldura apei îmi mai relaxează puțini mușchii încordați și respir ușurată. Nu în fiecare zi urmează să te întâlnești cu " elita celor mai influenți " oamenii din New York. Doar gândul la ceea ce o să se întâmple în seara asta mă face să îmi încordez pumnii. Ideea de a revedea monstrul care m-a ținut departe de tot ceea ce am iubit și probabil și motivul pentru care părinții mei sunt morți mă face să lovesc cu pumnii în geamul de sticlă al cabinei.

       După câțiva pumni aruncați la întâmplare, opresc apă și pășesc pe gresia rece a băii. Un prosop pufos alb îmi face cu ochiul și nu ezit în al înfășura în jurul trupului gol. Deschid ușa băii și pășesc înapoi în interiorul camerei cu gândul de a-mi lua un schimb de haine curate. După câțiva pași făcuți în direcția șifonierului, picioarele îmi înlemnesc și nu știu ce ar trebui să fac.

       Kevin stă la marginea patului meu cu coatele pe genunchi și capul în palme. Expir zgomotos făcându-l să tresară ți să își îndrepte atenția asupra mea. Prind marginea prosopului și încerc să îl trag în jos într-o încercare banală de a mă acoperii.

       Deși ne cunoaștem de atât de mult timp și am copilărit împreună, ideea ca, Kevin să mă vadă în asemenea ipostaze nu îmi surâde de loc. Obrajii mi se înroșesc imediat și după ce apuc o pereche de pantaloni, un tricou și lenjeria intima fug înapoi în baie. Mă schimb cât de repede pot și încerc să mă pregătesc de discuția cu Kevin. De când a aflat ce vreau să fac, nu facem altceva decât să ne certăm.

       Eu îi spun că asta e cea mai bună idee și sunt 100% sigură de ceea ce urmează să fac și mai ales de riscul la care mă supun și el în schimb țipă că nu știu în ce " mă bag " și că nu vrea să mă piardă din nou.

       Pășesc timid pe ușa băii și aștept ca cearta să înceapă din nou.

—Ai auzit de bătut la ușă? Întreb pe un ton ce ar trebui să sune a enervare.

        Kevin își dă ochii peste cap și face câțiva pași în direcția mea.

—Nu e ca și cum ai ceva din ce nu am mai văzut.

        Replica lui mă enervează și mai tare și pășesc în direcția lui în speranța de a trece de el și a ajunge la în fața ferestrei. Pașii îmi sunt opriți de mâna lui Kevin care o ține captivă pe a mea. Pulsul începe să mi se accelereze rapid și respirația să îmi devină greoaie. Nu sunt pregătită de o altă rundă de ceartă cu Kevin.

—Ești sigură? E tot ceea ce întreabă și deja știu la ce se referă.

—Da! Îi răspund pe același ton rece.

—Știi că nu e târziu și încă putem să anulăm totul...

—Și să facem ce, Kevin? De data asta sunt eu cea care izbucnește. Să fugim? Să ne ascundem? Să îi las în pace după tot ceea ce mi-au făcut atât mie cât și familiei mele... ca să nu mai spun și de tatăl tău? Să aștept să mă captureze iar cineva?

       Îmi trag mâna din strânsoare lui și pășesc enervată spre ușă. Pășesc înafară camerei și fără a arunca o privire înapoi trântesc ușa în urma mea.

—Evelyn! E singurul lucru pe care îl mai aud înainte de a fugi pe scări.

       Faptul că am făcut duș nu m-a ajuta cu nimic. Cobor în lasa de gimnastică și sunt fericită în momentul în care sesizez că nu e goală.

—Evelyn? Kyle îmi pronunță numele încet și sunt sigură că o să vină și partea a doua de morală.

      Îmi ridic privirea în direcția sa și nu ezit când îmi face semn să intru în ring.

—Nu vreau să aud nimic. Furia cu care am rostit cuvintele îi face pe Kyle să renunțe la orice urma să spună.

—Hai să vedem ce poți micuțo!

       Un zâmbet imens își face apariția pe fața mea și sunt pregătită să îi șterg rânjetul ala de pe buze și mai ales să îl fac să regrete că îmi tot spune așa.

***

       Pumnul meu face din nou contact cu stomacul lui Kyle făcându-l să facă câțiva pași în spate. Zâmbesc mișelește și mă arunc din nou asupra lui cu o altă serie de pumni, dar înainte ca genunchiul meu să îi lovească abdomenul Kyle îmi prinde mână, mi-o rotește la spate făcându-mă să mă întorc în același timp cu ea, spatele meu lovindu-se de pieptul lui Kyle.

—Impresionant micuțo, dar încă mai ai multe de învățat. Unele mișcări sunt prea lente și ai momente în care îți lași garda jos... ca acesta a fost mult prea ușor să te imobilizez.

—Go to hell! Sunt singurele cuvinte pe care apuc să le spun înainte ca zgomotul unei uși trântite să se facă auzit. Îi calc cât de tare pot pe Kyle pe picior făcându-l să mă elibereze.

       Kyle începe să râdă și îmi face cu ochiul înainte de a coborî. Îmi aruncă una dintre sticlele de apă de pe bancă și îmi face semn să cobor.

—Evelyn... glasul lui Kevin mă face să tresar și să îmi îndrept privirea spre el.

—Nici nu vreau să aud! Cuvintele mi-au părăsit buzele pe un ton mult mai dur de cât aș fi vrut.

—Micuțo nu mai fi atât de încăpățânată... nu vrea decât să te ajute... cuvintele șoptite ale lui Kyle mă fac să îmi dau ochii peste cap și să pășesc în direcția ușii.

       Odată ajunsă în dreptul lui Kevin brațele îmi sunt imobilizate și sunt lipită pentru a doua oară în ultimele cinci minute de spatele unui bărbat.

—Ai două secunde să îmi dai drumul...

—Evelyn, ascultă-mă!

—Nu! Țip de parcă mi-ar fi spus că, cel mai urât coșmar al meu a devenit realitate. Cred că ai spus tot ceea ce ai avut de spus până acum.

— Evelyn nu mai fi încăpățânată...

        Ca și în cazul lui Kyle, îi cal pe Kevin pe picior făcându-l să slăbească strânsoarea suficient cât să mă desprind din strânsoarea lui și pornesc hotărâtă spre ieșire.

       Ignor orice sunete și ţipete venite din urma mea și mă îndrept cu pași grăbiți spre camera mea.

***

       Momentul adevărului a sosit mai repede de cât m-aș fi aşteptat. Rochia roșie îmi acoperă trupul micuț în timp ce un machiaj discret îmi acopere față. Părul buclat îmi alunecă lejer pe spate în timp ce un ruj roșu aprins îmi colorează buzele.

       Arunc o altă privire spre oglindă și zâmbesc mulțumită la vederea reflecției mele. Deși am rămas în spate cu multe lucruri, nu mi-a fost greu să învăț să mă machiez. Într-o casă plină de bărbați nu am avut încotro decât să învăț. Nu e ca și cum vreunul dintre ei este capabil să machieze...

       Pășesc timid spre ușă și simt cum amalgamul de sentimente pe care am reușit să le țin în frâu până acum, ies la suprafață. Frica se instalează pentru câteva clipe în inima mea și trupul începe să îmi tremure. Câteva lacrimi mi se formează în colțul ochilor și un mic suspin îmi scapă printre buze. Pumnii mi se strâng automat și refuz cu tărie să arăt vreun semn de slăbiciune. Fac asta pentru mine și pentru familia mea.

       După alte câteva minute în care am reușit să mă calmez, pășesc spre camera lui Kyle. Îl găsesc în fața oglinzii încercând să își aranjeze papionul și bufnesc imediat în râs. Cine ar fi crezut că o să prind ziua în care o să îl văd pe Kyle chinuindu-se cu un papion.

—Ai putea să mă ajuți în loc să râzi...

—Hai aici.

       Îi aranjez papionul buclucaș apoi pornim împreună spre ușă. Părăsim camera în același timp cu Kevin și nu mare îmi e mirarea când îi văd pe băieți așezându-se în stânga și în dreapta mea într-un mod protector.

—Ești gata? După ce coborâm nu mai e cale de întoarcere.

—Da!

       Cuvintele îmi părăsesc buzele pe cel mai ferm ton cu putință și fără alte comentarii pășim spre scările care ne vor conduce spre nebunia care urmează!

All Rights Reserved © LoveeToDream 2016 

-------------------------------------------------------------------------------

Hei dragilor ! :**

După foarte mult timp am reușit să postez și capitolul 6. Sper să vă placă ceea ce am scris și vă aștept părerile în legătură cu cartea și cu capitolul .

Vreau să vă mulțumesc pentru toate lecturile/voturile/comentariile și listările . Sunteți minunați!

O seară frumoasă sau noapte bună ! ( după caz :)) ) Spor la scris / citit ! :**

P.S. Capitol needitat. O să mă ocup dimineață de el.

D.M.

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top