This world is mine for the taking

Make me king, as we move toward a, new world order 

  - Eminem

~ Kevin pov. ~

         M-am trezit buimac în clipa în care câteva bătăi puternice în ușă s-au făcut auzite. Deschid leneș ochii și constat că din nou am dormit în birou. De când cu misiunea din seara asta am avut obiceiul de a adormii aici. Prea multe planuri de făcut și mai ales prea puțin timp.

— Intră! Strig într-un sfârșit.

          Fratele meu Kyle își face apariția pe ușa biroului cu o cană mare de cafea pentru care trebuie să îmi aduc aminte să îi mulțumesc mai târziu... dacă o fac acum şi-o ia în cap.

— Iar ai dormit în birou?

            Întrebarea lui sună mai mult ca o constatare, dar acum chiar nu îmi pasă. Nu am timpul necesar pentru a primi o prelegere de la fratele meu prin care să mi se readucă la cunoștință că odihna e cheia marilor succese... ei bine eu consider că munca e cheia marilor succese. Așa se înțelege de ce m-am trezit pentru a treia oară săptămâna asta în birou.

— Kyle, ai făcut ce ți-am cerut?

— Da. Avem toate informațiile necesare, schițele clădirii, locurile în care găsim pasnicii iar băieții sunt pregătiți.

— Bun! Spun și mă ridic într-un sfârșit din scaunul care se afla în spatele biroului. Am nevoie de un duș. Ne vedem în jumătate de oră și discutăm ultimele detalii.

          Kyle aprobă tăcut din cap și părăsește biroul cu mine în urma lui.

         Urc la etajul casei și intru direct în camera mea ignorând cele câteva persoane care mă ajută cu îngrijirea casei. Odată intrat în camera mea, apuc tivul de jos al tricoului și îi trag peste cap aruncându-l pe pat. Pantalonii primesc și ei același tratament, apoi mă îndrept spre duș. Apa caldă îmi relaxează mușchii pe cât se poate și închid ochii în încercarea de a mă liniștii puțin.

          De când am fost nevoit să preiau " afacerile " tatei a trebuit să devin rece și indiferent pentru a putea rezista în această lume. Numai Dumnezeu știe cât m-am rugat să nu ajung la conducerea acestei organizații, mafii, cum vreți să o numiți. Deși mi-a avertizat tatăl de atâtea ori că lumea asta e prea periculoasă pentru el și pentru familia noastră, acesta a ales să mă ignore. Acum zace la doi metri sub pământ alături de familia Devis. A fost asasinat în urmă cu nouă ani pe când se afla în vizită la familia Devis. Se pare că, câteva cocktailuri molotov și câteva persoane bine plasate au reușit să-mi ucidă tatăl și prietena cea mai bună. Au reușit să-l omoare pe marele Kol. Am răscolit trecutul ani la rând și nu am reușit să găsesc vreo pistă spre făptași. Am jurat că o să îi răzbun chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-aș face.

           Sunt conștient că ceea ce am ales să fac nu e tocmai bine sau mai bine spus legal. Tatăl meu se ocupa cu distribuția de arme și uneori chiar de droguri. Firma K. Corporaţia acoperă așa numita " vieții de noapte "

           Mă pierd din nou în gândurile mele și nu reușesc să îmi scot din cap cuvintele bonei care mă anunțau că tatăl meu și familia Devin muriseră într-un incendiu. Dau cu pumnul în unul dintre pereții cabinei de duș în timp ce închid ochii în speranța de a mă calma. Odată ce constat că nu am nicio șansă să revin la starea de relaxare de mai devreme, îmi înfășor un prosop în jurul taliei și pășesc afară din baie.

           Apuc primul tricou negru și prima pereche de pantaloni pe care o găsesc. După ce sunt sigur că arăt cât de cât acceptabil, cobor din nou în birou unde presupun că Kyle mă așteaptă.

            După cum am bănuit, fratele meu mai mic stă așezat pe unul dintre scaunele aflate în birou și privește concentrat spre fereastră. Trântesc ușa intenționat scoțându-l din multitudinea de gânduri care îi traversează mintea, apoi cu pași siguri și hotărâți mă îndrept spre scaunul ce-mi aparține de drept.

— Ești sigur că vrei să faci asta? Până la urmă sunt doar 10 cutii cu arme.

— Acele 10 cutii valorează câteva mii de euro... mii de euro pe care nu am de gând să le pierd din nou doar pentru că idiotul de Calvin a decis să încerce să ne prostească. Tot ceea ce am stabilit rămâne așa. Deseară mergem la sediul lui și distrugem tot ceea ce găsim până ne este înapoiat ceea ce ne aparține.

           Kyle oftează prelung, apoi își trece o mână prin păr. Știu că fratele meu nu e de acord cu ceea ce decid uneori, dar pentru a putea supraviețui în lumea asta e nevoie să demonstrezi că ești puternic, să demonstrezi că puterea e la tine.

***

          La semnalul meu toți bărbații pornesc prin întuneric spre cele patru intrări ale clădirii. Kyle împreună cu alți doi bărbați pornesc spre intrarea care duce la biroul ticălosului de Calvin, în timp ce eu mă îndrept spre subsolul clădirii unde presupun că a ascuns armele. Cei doi bărbați care mă însoțeau au rămas la intrare pentru a împiedica orice obstacol apare în cale.

          Cobor scările abrupte și încep să aud câteva voci de bărbați care țipă. Probabil unul dintre ei a pierdut la poker. Îmi scot pistolul din spatele pantalonilor și cobor cele câteva scări rămase. Arunc o privire precaută spre cei bărbați aflați pe holul care bănuiesc că adăpostesc un fel de celule sau chiar depozitul unde se află ceea ce îmi aparține. După ce mă asigur că nu m-au văzut și mai ales că îi am în vizor, apăs pe trăgaci fără să mai ezit. Primul glonț în lovește pe unul dintre bărbați în cap, iar al doilea glonț pe cel de-al doilea bărbat în piept. Bărbații cad secerați la pământ, dar mârâi când văd că unul dintre ei a scăpat. Îi văd fugind și intrând pe una dintre ușile aflate pe partea dreaptă. Trag aer în piept, apoi mă asigur că pistolul e încărcat i-ar cel doi sunt morți. Pășesc precaut printre cele două cadavre și mă ascund după biroul aflat în apropierea încăperilor. Arunc o altă privire în jur și constat că cel mai probabil aici se află mai multe celule.

          Ușa celulei în care s-a ascuns bărbatul se deschide încet și îi văd cum aruncă câteva priviri precaute în jur, apoi pășește cu totul afară din celulă. Bărbatul se întoarce pentru câteva secunde cu spatele spre locul unde mă aflu și nu mai stau pe gânduri. Glonțul îmi părăsește țeava pistolului mai repede decât mă așteptam și îi nimerește direct în piept. Acesta cade imediat la pământ, corpul său făcând contact cu podeaua din interiorul celulei. Pășesc precaut spre el, iar după ce arunc o privire asupra trupului acestuia pentru a mă asigura că e mort, intru în celulă.

         Încep să îmi rotesc privirea prin celulă, iar când privirea mi se oprește asupra unui trup micuț mă blochez pentru câteva secunde. Pare o fată de vreo 18, 19 ani... speriată rău. O văd cum își trage genunchii la piept și mă privește cu teamă.

— Nu îți fac nimic! Spun cât de blând pot, apoi fac un pas în direcția ei.

         Fata începe să tremure din ce în ce mai tare, în timp ce eu mă apropii precaut de ea. În momentul în care privirile ni se întâlnesc înlemnesc. Un amalgam de sentimente dau năvală în interiorul meu.

— Evelyn? Întreb nesigur.

          O văd cum aprobă încet din cap, dar nu se relaxează deloc. Își strânge genunchii și mai tare la piept în timp ce câteva lacrimi încep să îi curgă pe față. Clipesc de câteva ori nevenindu-mi să cred ceea ce văd. Evelyn e vie! E vie!

          Mai fac un pas în față poziționându-mă în fața ei. Îi întind mâna și aștept să o ia.

— Nu îți fac nimic. Sunt aici să te ajut.

           Privirea speriată a fetei nu se îmblânzeşte deloc și o văd cum tremură și mai tare.

— Evelyn, vreau să respiri, iar după ce te-ai calmat puțin să îmi dai mâna. Trebuie să plecăm de aici înainte să apară cineva.

           Cuvintele mele parcă o trezesc din transă și după ce respiră de câteva ori îmi întinde mâna. O ajut încet să se ridice, iar apoi să facă un pas în direcția mea. Înainte de a ajunge lângă mine corpul ei cedează, dar apuc să o prind înainte ca corpul ei să atingă pământul.

— Evelyn! Țip la ea. Nu închide ochii! Rămâi cu mine! Țip la ea ca un disperat și cel mai probabil nu fac decât să o sperii mai tare.

             Poate sunt un mare egoist, dar nu vreau să o pierd. Nu după ce tocmai am găsit-o.

— Evelyn! Țip din nou, dar ochii fetei se închid imediat făcându-mă să tremur.

All Rights Reserved © LoveeToDream 2015