MAD HATTER

        Nu cred că am să uit vreodată fața îngrijorată pe care Zemora a făcut-o atunci când Olivia, care a purtat o discuție scurtă cu nou-nouța ei soră, care apropo, șoc și groază, nu era de fapt sora ei biologică, și sora ei adoptată. Familia Talbot avea chiar mai multe secrete decât aparent Zmeura mea putea duce, mai ales acum, când părea extenuată după ce și-a folosit o cantitate gigantică de magie pentru a o aduce pe Minerva șobolanul înapoi la forma ei actuală. Normal că nebuna nu voia să recunoască faptul că era istovită, dar asta nu oprea pe niciunul din persoanele care țineau la ea să o dojenească.

        — Coroana își alege următorul posesor nu doar după sânge, o calmă Henry când nepoata lui se sprijini de el, palidă. Ce e în suflet contează, Mora. Ai făcut o treabă minunată până acum. Mama ta ar fi foarte mândră de tine. Nici nu mai spun de Octavianna, Aurelian și tatăl tău, William.

        Menționarea familiei sale a adus un micuț zâmbet pe chipul ei. Mora aprobă mai apoi din cap și își șterse fruntea umedă cu mâneca tunicii sale albe și lungi, care arăta mai degrabă a rochie pe ea. Și-a fixat o curea în talie ca acesoriu, iar colanții săi negri se asortau cu cizmele sale tot negre. Fire rebele din păr i-au ieșit din împletitura ei pe care și-a așezat-o de asemenea pe umărul drept, dar stilul ei vestimentar era cea mai mică problemă a ei din această zi, cel mai probabil.

        Zemorei nu i se spunea prea mult asta, deși merita toate laudele din lume, dar a făcut o treabă regească de când a venit aici. Nimeni nu s-a gândit la adevărata familie regală care conducea partea cealaltă de Wonderland, deoarece doar Indigo sau sora lui, Emma de la care Mora a aflat informația, știau de dispoziția lor, nu era pusă la curent cu tot ce se întâmplă în ,,propriul regat". Indigo era cel mai mare secretos jegos din istoria secretoșilor jegoși. Emma, în schimb, cu toate că se credea că era capul răutățiilor, a fost neglijentă, iar răul adus asupra Zemorei s-a întors împotriva ei, sau mai exact împotriva oamenilor la care ea ține, deoarece ei o să sufere de acum pentru incompetența ei.

        Un detaliu atât de mic a schimbat întreg jocul, aducând toate cărțiile în favoarea noastră.

        Zemora era persoana cu care Minerva voia să vorbească, atunci. Așa că împreună cu unchiul ei, a pășit în camera în care ea a fost cazată, lăsându-ne pe mine, Liv, Wezen și Caspian, singuri în încăpere.

        — Eu și Mora ne-am gândit și la posibilitatea ca Minerva să nu fie conducătorul de drept, spuse Olivia. Cassandra și Ryan au un echipaj al lor care va merge cu ea să o protejeze, sau să scape de ea în cazul în care ne trădează. Tot ei vor aduce coroana înapoi aici, unde îi este locul, până vom găsii adevăratul conducător.

        — Femeile din familia asta mă sperie, bombănii Caspian.

        — Ești doar gelos deoarece suntem mai deștepte decât tine, scoase Liv limba spre ei, schițând mai apoi un rânjet arogant.

        — Nirvana se pregătește să plece pentru a-și începe prima parte a planului ei, spuse Wezen atunci. Lucinda a cristalizat amintirea Zemorei. Totul este pregătit. Am nevoie ca tu să te duci cu ea pe front, Hatter.

        Am aprobat din cap. Lucinda este cunoscută în armata noastră ca și 7 of Spades. Magia ei constă în crearea de materii atât de sclipicioase, încât lumea le consideră a fiind cristale. Cu ajutorul ei și al Oliviei, amintirea Zemorei în care Emma și Indigo își spun clar gândurile legate de alteța sa regală era pusă la loc sigur într-un cristal magic care proiecta amintirea ca și cum ai fi tu însuți prezent în momentul respectiv. Henry reapăru în încăpere atunci, venind țintă spre mine cu o grimașă îngrijorată:

        — Hatter, spuse el, așezându-și mâna pe umărul meu. Ar trebui să plecăm înainte ce Zemora să afle că nu va veni cu noi pe front și va concepe alte strategii aici cu Wez și Liv.

        Frontul de luptă era mai agitat ca de obicei. De parcă se simțea în aer mirosul sfârșitului. De asta soldați armatei roșii veneau unul după altul, iar eu si Henry aveam ca sarcină să îi deschidem calea Nirvanei, pentru a trece neobservată de partea regatului Wonderland condusa de armata neagră. Ce nu știa armata roșie era că Nirvana nu fusese vreodată de partea lor. Nu vor știi ce i-a lovit atunci când noua regină a Wonderland-ului va fii încoronată.

        Echipajul care o conduce pe Minerva, care se descurca mai bine decât ai putea crede cu toată situația aceasta in care a fost aruncată pe nepregătite, se afla exact in cealaltă parte a frontului. Ryan și Cassandra se ocupau de conducerea viitoarei regine spre recuperarea coroanei sale de drept. Sau cel putin asta se presupunea, ca Minerva era adevarata conducătoare.

        Eu speram să fie adevărat, deoarece nu cred ca Zemora va rezista șocului din urma descoperiri că Minerva nu era cine credea.

        Magia mea consta în controlul psihic al unei persoane. O puteam trece prin cele mai mari chinuri pe care o persoana și le-ar putea imagina doar cu o simplă privire mai serioasă. Le puteam schimba sentimentele. Le puteam schimba perceptia față de lume și nu numai. Soldații normali erau ușor de manipulat. Să intru pe sub pielea lor era floare la ureche. Dar în ultimul timp, parcă l-a lovit deșteptăciunea pe Indigo, și a început să își antreneze miciile clone spălate pe creier, în așa fel încât centrul lor mintal altă dată instabil, acum era impenetrabil.  Nu credeam că idiotul avea să își dea seama de o asemenea soluție în al nouălea ceas, dar nu îl ajuta cu mare lucru.

        Uita că, Mad Hatter nu și-a câștigat locul în Armata Neagră doar pe ochi frumoși, sau pentru că s-a făcut temut din urma trecutului său tumultuos. Eram unul din cei mai buni luptatori antrenați de Caspian din întreaga armată. Când Zemora m-a rugat să o învăț niște mișcări nu s-a referit la vreun dans sau niște mișcări interesante printre cearsafuri, din păcate. M-a rugat să o învăț mai multe mișcări de autoapărare. Cu toate că fratele ei mai mare a învățat-o câteva lovituri de bază, Zemora voia să evalueze. Să fie cea mai bună în tot ce face.

        Soldații Armatei Roșii erau doar niște piese de domino care asteptau să fie impinse pentru a cădea unul după altul la picioarele mele. Îmbarcați în uniformele lor albe formate dintr-o pereche de colanți albi și o jachetă care dispunea de o multime de nasturii care de la îndepărtare, păreau făcuți din aur, soldații mă atacau unul după altul, cu gândul că m-ar putea doborâ. Soldați fără vreo putere magică, doar cu o sabie amărâtă care să îi apere.

        O ambuscadă dădu să mă ia pe nepregătite, trei dintre lovindu-și săbiile de a mea, blocându-mă astfel. Scâncind din dinți, am înfruntat fără să mă dau cu măcar un pas înapoi cele trei săbii. Am avut timp să arunc doar o privire in spate pentru a observa tipul cu pumnul de foc care se apropia în fugă de locul în care mă aflam. Lovindu-l pe unul din cei trei cu piciorul în stomac, am reușit să rup contactul dintre săbiile noastre, dându-mă la o parte la fix pentru a-i permite soldatului cu puterea de foc să își incinereze propriii camarazi. Mi-am înfipt mai apoi sabia în pieptul celui care mi-a asigurat calea de scăpare în urma mini-pericolului cauzat de idiotul cu capul de foc. Rotind-o în pieptul său, i-am spintecat mai apoi întregul trunchi când mi-am tras sabia în jos, spre bazinul său. Nu m-am mai sinchisit să revendic sabia din corpul soldatului, lăsându-l să o păstreze ca și un mic dsr de despărțire.

        Noul meu amic, cel care și-a incinerat propriii camarazi, nu s-a lăsat mai prejos totuși, și s-a reîntors în forță pentru a-mi arăta cât de recunoscător îmi era din pricina faptului că l-am ajutat să scape de cei doi oameni care îi stăteau pe cap. Îmi era atât de recunoscător încât alerga spre mine din nou, amenințându-mă cu pumnul, de data asta lăsând magia să își plângă de milă singură în interiorul său.

        Folosind pumnalul care se odihnea prins de coapsa mea, i-am tăiat gâtul noului meu prieten bun, care căzu imediat la picioarele mele, înecându-se în propriul sânge ca răsplată pentru simplul fapt că a fost absolut impertinent când s-a gândit că m-ar putea ucide cu atâta ușurință.

        Nirvana se apropie mai apoi de mine, țâțâind din buze:

        — Lupți ca și un animal!

        M-am întors spre ea pentru a-i rânji, în același timp în care Henry apăru și el lângă mine:

        — Ce ai pățit, Cheshy? Voiai să îți ascuțești ghearele de ceva?

        Ea își dădu ochii peste cap, adresându-se doar lui Henry când spuse:

        — Cred că de aici mă descurc și singură. Vreau să îmi descrieți cu lux de amănunte cum Zemora i-a tăbăcit fundul lui Wezen după ce a aflat că noi am plecat fără ea.

        — Poate o putem convinge pe Lucinda să facă o amintire cristalizată ca și cea cu Indigo, doar că una în care Zemora îl rupe pe genunchi pe Wez, spuse amuzat Henry.

        — Sau cu fața regelui din Armata Roșie când va afla el adevărul, râse ea.

        Fata cu tenul masliniu dădu să plece în drumul ei când o voce cunoscută, pe care personal nu am auzit-o de tare mult timp, dacă nu, aproape deloc, deoarece posesorul ei era unul din cele mai tăcute persoane existente în Wonderland, a oprit-o, făcând-o să înghețe cu o mână pe rucsacul în care amintirea cristalizată a Zemorei se afla.

        — Îți pot povestii eu cu lux de amănunte reacția pe care Indigo o va avea atunci când va afla ce fel de janghină am ținut atât de mult lângă noi!

        — Leonard, oftă ea, închizându-și ochii  de parcă până și pronunțarea numelui său o dezgusta.

        Queen of Hearts stătea doar la câțiva metrii de Nirvana, care se afla cu câțiva pași mari de mine și Henry. Ochii săi albaștrii o țintuiau, judecând-o în cele mai jignitoare moduri posibile, cât timp în rânjetul său se putea citii atât de clar frustrarea. Era foarte clar, trădarea Nirvanei era ultimul lucru la care s-ar fii așteptat vreodată. Aceasta i-a înfruntat privirea, fără să se arate afectată în vreun fel de faptul că acoperirea ei tocmai ce a fost descoperită. Acum, cât îl privea în ochi pe Queen of Hearts nu mai era Cheshire Cat, presupusul spion al Armatei Roșii, ci 7 of Spades. Un membru prețios al Armatei Negre.

        — Aș spune că mi-a fost dor de tine, dar după ce ți-a mirosit gura a pește ultima dată când am cinat împreună cu întreaga armată, ești primul pe lista mea de ucis, zâmbi dulce spre el.

        — Ai fost plecată pentru mult timp, Cheshire Cat, spuse el, ignorându-i comentariul. Armata noastră s-a îngrijorat că poziția ta ar fi fost compromisă.

        — Nu am fost niciodată mai bine de atât, spuse ea, păstrându-și zâmbetul.

        — Observ, zise el. Doar am urmat sunetul cruntei trădări pentru a te găsii.

        Nirvana își dădu ochii peste cap, neimpresionată de comentariul lui.

        — M-ai dezamăgit, Cheshire Cat, țâțâi el. Chiar am crezut că ești o persoană de încredere.

        Altă replică din urma căruia Nirvana și-a dat ochii peste cap. Părea gata să îl închidă de tot, aruncându-i replica finală, când acesta continuă:

        — Ne-ai mințit atâta timp, clătină el din cap. Ești o trădătoare, chicotii. Iar știi ce facem noi cu tradatorii, nu?

        Totul s-a întâmplat așa de repede. Nirvana de abia ce a avut timp să țipe șocată. Nu aveam să aflu vreodată de unde a scos el acel pumnal care pe urmă l-a aruncat spre Nirvana, evident, cu gândul de a o ucide. Eu și Henry eram mult prea departe de ea, deși ne-am pus în mișcare pentru a sării în ajutorul ei, nu am ajuns la timp. Dar nici pumnalul nu a apucat să o zgârie măcar pe Nirvana. Un alt pumnal, care a apărut ca și de nicăieri l-a lovit pe cel aruncat de către Leo, chiar înainte de a ajunge la Nirvana.

        Mai apoi zgomotul de pași s-a auzit din ce în ce mai tare, venind de undeva de deasupra noastră. Exact atunci, Zemora a sărit de pe zidul de piatră pe jumătate distrus din urma luptelor, având o agilitate asemănătoare cu cea a Nirvanei atunci când își folosea puterea magică. Ca și o felină. Era exact de asupra capului lui Leo. S-a sprijinit cu o mână de vârful capului său, rotindu-se astfel încât să aterizeze exactă în fața lui, lovind astfel când se rotii doi soldații care îndrazniră să sară în ajutorul lui Leo, apărând de nicăieri. A căzut mai apoi aproape în genunchi, alunecând în spate câțiva metri când lovii pământul. S-a oprit într-un sfârșit în fața Nirvanei, sprijinindu-și o mână pe pământ.

        Și-a întors scurt capul spre noi pentru a aruncat o privire fugară, ca și cum s-ar asigura astfel că toți suntem bine, mai apoi s-a ridicat în picioare, reîntorcăndu-și întreaga atenție spre Leo.

        — Nu ne-am văzut de tare mult timp, respirație de pește, îl salută ea, înclinându-se batjocoritor spre el. Majestatea voastră mirositoare. 

        — Sosia lui Alice King, îi scuipă el. Nu credeam că îți vei mai arată chipul vreodată.

        Ea rânji, neafectată de numele pe care Leo l-a folosit.

        — Cum să pierd ultima ta clipă în care vei respira? E un eveniment important.

        — Timpul petrecut în Armata Neagră te-a făcut să îți uiți locul în această lume, femeie!

        — Oh? chităi Zemora, intrigată. Și care e locul meu în această lume? Te rog, lămurește-mă, regina mea!

        Tipul ăsta avea să moară. Și-o căuta cu lumânarea literalmente. 

        — Ești o femeie, pufni el. Singura voastră menire în această lume este să îl faceți pe bărbatul vostru fericit!

        Zemora își păstrase zâmbetul pe buze, lăsând un melodios ,,hmm" să-i scape printre buze înainte de a adăuga:

        — Fă-mi o favoare, Leo. Spune-i același lucru și Emmei, atunci când vă veți întâlni în iad!

        Zemora și-a luat avânt, iar dintr-o simplă lovitură de pumn focul a țâșnit afară, mai sălbatic și însetat după distrugere ca niciodată, incinerându-l pe Queen of Heart, unul din cei mai puternici oameni din întregul regat Wonderland, de viu.

        Zemora l-a ucis pe Leo.