35: Bine ai venit, Lilian!
LILIAN ⚘️
O coroană.
Practic, Armata Roșie dorea să înceapă un întreg război pentru o coroană. Observați cum nu am pus ,,doar" în fața cuvântului ,,coroană". Pentru că nu era doar o coroană într-adevăr. Era cheia Wonderland-ului și nu numai. Cheia naturii. Odată ce o coroană alege noul rege sau noua regină, natura întreagă din regatul Wonderland este legată de noul conducător. Dacă se întâmplă ceva cu regele pe parcursul domniei sale, dar nu este ucis sau nu se stinge din viață, natura îi va plânge suferința și se va destrăma deodată cu el. Dacă regele nu e încoronat și coroana ruginește în timp ce îl așteaptă, natura va suferi din urma dorului față de conducător și va ofili, până în momentul în care conducătorul de drept nu va veni să își recunoască dreptul la tron.
Din oarecare motiv, nimeni în afară de adevăratul conducător nu atingea vreodată coroana. Și nu era fiindcă regele era atât de obsedat și posesiv încât să nu permită asta fără vreun motiv logic, dar coroana practic avea propria personalitate, la fel cum și magia propriu-zisă avea una de asemenea. Dacă minunata noastră coroana dorește să fie atinsă de către tine, te va lăsa. Dacă nu, iar tu nu știi că cuvântul ,,consințământ" e lege și se aplică și în privința coroanelor magice, atunci multe lucruri îngrozitoare se vor abate asupra ta. Coroana nu e iertătoare. Nu a fost și nu va fi vreodată.
Wezen era al nostru King of Spades. Dar el conducea doar armata neagră. Jumătatea de regat care revenea moștenitorilor reginei Mirana era încă condusă de către tatăl lui Wezen.
Nimeni nu s-a așteptat totuși ca regele, tatăl lui James și Wezen, să cadă într-un fel atât de tragic, la datorie, fiind doborât jos din propriul balcon cu o săgeată în piept. Asta a fost o declarație de război. Cei din armata roșie sau păcălit totuși. Coroana regelui cu siguranță era ținută într-un loc sigur, iar în momentul în care a fost ucis cu sânge rece, regele avea capul dezgolit, acoperit doar de părul său castaniu pe care îl împărțea și cu toți cei trei fiii ai săi. Trist era că regele s-a așteptat la una ca asta, și ignorând protestele fiilor săi, și-a acceptat posibila soartă și s-a afișat în fața poporului ca un adevărat lider, ce și era.
Dar dacă Armata Roșie credea că noi am stat cu mâinile în fund până în momentul decisiv și am așteptat ca o săgeată să își găsească ținta direct în mijlocul frunțiilor noastre, atunci se înșelau amarnic. Sau cel puțin asta am crezut. Victoria și drumul victorios la care speram noi nu mai venea. Oamenii în care am crezut că ne putem încrede ne-au trădat.
Monica, vechea mea prietenă, prima fată care chiar a fost drăguță și înțelegătoare la început, când am intrat în armata neagră și cam aproximativ nimeni nu avea încredere în mine, ne-a trădat. Practic era singura persoană la care nu mă așteptam să facă una ca asta. Era cea mai bună prietenă a mea până la urmă..
Puțin am știut eu că puterea dragostei era mult mai puternică decât cea a prieteniei. Monica se îndrăgostise de sora mea mai mare, Jenevive. Eram mai mult decât convinsă că mâna tatălui meu era în spatele acestor lucruri. O folosise atât pe Jenevive, care s-a prefăcut că simte la fel ca Monica, cât și pe Monica despre care nu mai știam ce să cred. Era o trădătoare fără scrupule, dar mai târziu am realizat că același lucru l-am făcut și eu familiei mele. N-am să mă răzgândesc. N-am să mă mai întorc vreodată la ei după tot ce au făcut, dar revelația asta a fost destul de tare cât să îmi scuture pământul de sub picioare. Mi-a transformat furia în tristețe și milă, și cam așa va rămâne pentru totdeauna în privința fostei mele prietene, acum decedate, Monica.
Lăsând mila și tristețea la o parte, Monica a dezvăluit o mare parte din secretele armatei, cât și locația bazei și toate posibilele intrări secrete prin care ne pot lua prin surpindere. Totuși, modul în care le-am distrus ,,arma supremă" ia iritat la culme, și i-a încetinit destul cât să ne restrângem grupele pentru a ne pregătii de atac. Dormeam rare ori în ultimele zile, iar James era nevoit să mă ducă pe sus până în cameră pentru a trage un pui de somn ocazional. Dar cine putea să doarmă când un război îți bătea la ușă. Mai ales când veștii ca, nu știu, faptul că sora ta mai mare s-a căsătorit, te ținea în picioare?
- POFTIM? A fost răspunsul meu la vestea anunțată de Caspian, în acea după-amiază.
- Jenevive King este acum Jenevive Bing.
- S-a căsătorit cu Johnson Bing? Și eu nu am fost invitată la nuntă?!
James, care stătea lângă mine tolănit pe canapea, își strecură un braț după talia mea trăgându-mă mai aproape de el, cât timp un val de râsete înăbușite în făcea să se cutremure.
- Scumpo, sunt foarte sigur că te-ai fi trezit cu un cuțit în fund dacă participai la nenorocirea aia de nuntă.
- Chiar și așa! E chestie de bun simț.
James îmi sărută obrazul, de parcă ar fi de-acord și mândru de mine, doar că nu voia să o recunoscă cu voce tare având în vedere circumstanțele..
Wezen pufni din locul lui privind niște foi lăsate de tatăl său. Testamentul lui. Un mic oftat ușurat i-a făcut umerii să se relaxeze după ce a stat încordat ca un cal pe fotoliul ăla micuț.
- S-a întâmplat ceva? Am întrebat eu, văzându-i reacția.
- S-a întâmplat cel mai minunat lucru din viața mea!
James își odihnea bărbia de umărul meu, când întrebă:
- King of Hearts s-a înecat în clor cât timp făcea duș?
- Nu. Dar și asta ar fi frumos să știi!
- Care-i faza atunci, frate? Întrebă și Cas.
- Sunt adoptat.
Am clipit uimită la bucuria s-a de moment. Probabil James avea aceași figură confuză ca și mine, deoarece deseori ne trezeam mimând aceleași lucruri. Ăsta e un motiv tare tragic și ciudat pentru al putea sărbători. Dar, hei! Era Wezen. Orice era posibil când venea vorba de el.
- Cred că e nevoie să dezvolții mai mult toate astea, mormăi și James bulversat.
- Caspian e fiul real al tatei. Eu sunt cel adoptat. Și pe lângă asta, avem o soră pierdută prin lume!
Am clipit din nou, scurt pentru a-mi oprii ochii din a se usca. Cred că întreaga cameră o să facă o criză de apoplexie cât timp Wezen sărbătoarea. Cred că am un început de otită în ambele urechii și nu am auzit bine. Ce mama naibi?
- Eu..stai puțin. Nu..nu înțeleg.
- Am scăpat de nenorocirea aia de coroană!
- Dragul meu, am început eu blând, coroana încă te poate alege ca rege, să știi. Nu..nu prea depinde de tine.
Atunci toată bucuria de pe chipul lui Wezen pălii, iar el căzu înapoi pe locul său de pe canapea, afundându-și jumătate de față în pumn. Oftând am schimbat o privire îngrijorată cu James, care părea la fel de zdruncinat ca și mine. Vestea lansată de Wezen a căzut ca o bombă printre noi, iar nici unul nu îi găsea logica sau putea măcar să o înghită într-un fel blând. Până acum toată lumea credea că Wezen e primul fiu al regelui. Era de fapt vorba despre Caspian?
O soră pierdută? Aveau o soră pierdută? Sinceră să fiu, toată treaba asta îmi dădea o mare durere de cap, și o posibilă conversație mai detaliată între frații despre tot acest lucru nu putea decât să îmi de-a fiorii pe șirea spinării. Conversație care avea să vină mai repede decât te poți aștepta. Caspian chiar se pregătea să își deschidă gura pentru a vorbi despre asta, în momentul în care ușa încăperii se lovi cu putere de perete și actualul Ace of Spades, Zeus, de abia pus în funcție, apăru gâfâind e zor. Înainte de a putea întreba ce se mai întâmplase și de data asta, Zeus a spus acele cuvinte pe care nu credeam că le vom auzi vreodată.
Nu, nu doar că nu credeam. Ne rugam tuturor zeilor ca acest scenariu să nu se joace vreodată. Noapte de noapte ne rugam pentru asta. Am zburat la propriu de pe locurile noastre, în timp ce Wezen a strigat alarmat ordine. Habar nu am când am ajuns în holul principal, fugind chiar mai repede decât James, cu o sabie în șold și practic fără pic de armură pe mine, doar puterile mele care aveau să îmi fie călăuză. Acesta a fost momentul în care am aflat că Monica ne trădase. Strecurase fără pic de rușine membrii curții regelui de inimă roșie în baza noastră.
În fiecare părticică, pe fiecare hol, găseai câte o înfruntare între cele două părții de regate. Singurul fapt care m-a liniștit oarecum era modul în care deși noi eram cei atacații, noi conduceam lupta și câștigam. Asta am crezut, până să realizăm că King of Hearts și ceilalți aliații ai săi erau de negăsit.
- Coroana tatei! A izbucnit Wezen atunci, după ce ne adunasem toți la o mică ședință.
Era prea târziu totuși. Ne-am dat seama că ei erau acolo prea târziu, iar când într-un final, am dat buzna în camera specială amenajată pentru coroană, Leo, Indigo și Jonah erau deja acolo. Leo ținea coroana în mâinile sale, iar Indigo stătea într-un genunchii în fața lui. Strigătul meu la acea scenă se pierdu undeva prin timp, când Leo așeză coroana pe capul regelui de inimă roșie. L-am strâns pe James în brațe atunci, fiind sigură că acesta ne era sfârșitul. Nimic nu mai era de făcut. Am fost învinși..
Dar nu eram învinșii în același timp. Coroana nu a sclipit pe capul lui Indigo pentru a-l anunța pe acesta că era noul rege al Wonderland-ului. Nu. Coroana nu a reacționat deloc. A stat pasivă și fără viață pe capul lui Indigo, cât timp eu am luat o gură mare de aer ușurată. Nu el era cel ales. Nu el era noul rege. Și nici nu va fii vreodată.
Indigo a izbucnit în fulgere și tunete de nervi și înjurături la adresa tuturor. Nu a vrut să accepte una ca asta. A strigat și a tot înjurat până când l-a forțat pe Leo să mai pună odată coroana pe capul său, asta cât, Caspian deja se ocupa cu imobilizarea lui Jonah care privise toată scena oripilat, iar James și Wezen deja se întreptau spre ceilalți doi smiorcăicii.
Leo reușii să pună din nou coroana pe capul lui Indigo exact în momentul în care James l-a prins dând să-l trântească la pământ. Atunci o lumină orbitoare dădu culoare până și celui mai întunecat loc din această încăpere. Pentru o secundă am crezut chiar că aveam să orbesc, dar lumina s-a stins la fel de repede pe cât a și izbucnit, iar acum frica dansa rapid prin corpul meu din nou, neștiind ce naiba se mai întâmplase și atunci.
L-am auzit pe James strigându-mă, și chiar voiam să îi răspund pentru ai spune că sunt bine, dar ce am văzut în momentul în care vederea mi s-a clarificat după eruperea asta de lumină m-a lăsat fără cuvinte. Un oftat ciudat mi se blocă în gât și ieși ca un geamăt chinuit și speriat. O figură făcută din clipiri ca de licurici contura forma unei femei, ca și de zeițe, și privind-o puțin mai lung nu puteam să nu o aseamăn cu portretul Fecioarei Maria. Forma se vedea din ce în ce mai clar, levitând deasupra coroanei pe care Indigo în panica lui o aruncă jos de pe cap. Părea nemulțumită. Privirea îi căzu pe cei trei membrii ai armatei roșii pe care îi lovi cu o mimă dezgustată. Aceștia au tresărit toți trei deodată, iar când femeia- spirit, zeiță sau cine știe ce o mai fii- începu să vorbească, am tresărit și eu.
- Muritori nerecunoscători. Cum îndrăzniții să dezonorați în asemenea hal coroana regatului Wonderland. Făruită din lacrimi de spiriduș și oase de unicorni, am domnit alături de conducătorul meu și am condus acest regat cu milă și compasiune. Cine vă credeți voi să îmi puneți judecata la îndoială? Oameni proști!
Leo și Indigo au căzut imediat în genunchii în fața spiritului implorând milă și suspinând nenumărate scuze și rugăciuni. La un moment dat chiar au avut tupeul de a da vina pe James și frații lui în frunte cu mine, fapt care nu a putut decât să o înfurie pe aceasta.
- Voi, muritori josnici, veți plăti pentru impertinența voastră!
Rugăciunile și imploratul au continuat și au continuat până în momentul în care au fost acoperite de strigătul furios al spiritului, camera cutremurându-se deodată cu el. Asta ia pus în mișcare pe James, Wezen și Caspian, cărora parcă le-a dat cineva o palmă peste ceafă trezindu-i din spaima care i-a ținut pe loc, iar în timp ce au pornit în fugă spre mine strigau de asemenea ceva, dar nu puteam auzi nimic. Probabil îmi spuneau să plec, dar nu aveam de gând să părăsesc camera asta singură. Fie toți patru plecăm deodată, fie toți murim deodată cu onoarea nepătată.
Am auzit explozia înainte ca întunericul să își facă apariția glorioasă, exact în momentul în care James a ajuns lângă mine, luându-mă de mâini pentru a pleca mai repede din cameră. N-am mai apucat să plecăm. Am căzut într-un void întunecat împreună, și probabil acolo am rămas o bună bucată de timp.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top