— Cum este?

          E ceva murdar şi adesea ne mânjim degetele de cerneală neagră, tăciunea şi cenuşa din care renaşte povestea. Noi suntem creatori, dar ne putem dedica sclavii proprie creaţii, căci noi guvernăm ca un astru tăcut în jurul măiestriei sale. Niciodată nu ne va fi drumul pavad de pământuri verzi, ci doar de piatră dură, rece, care ne va da doar bătături. Arta creatoare necesită sacrificiu, am uitat de material şi ne transfigurăm în ceva mai presus de simpla gândire mediocră. Noi aspirăm cu jind la ce este deasupra ochilor noştrii când lăsarea nopţii ne compleşete cu luminile ei străvezii, pestriţe şi vaste. 

         Nu o pot descrie în cuvinte, căci muza îmi priveşte din spate, ascunsă de după o perdea de umbră, cu ochii blânzi şi totodată încruntaţi. Mă striveşte cu prezenţa ei evocată printr-un cântec, printr-o notă, printr-o rugăciune... Şi rând pe rând ne lăsăm pe spate, sprijiniţi de translucid, migrând spre un nemărginit, ce doar sufletul ni-l mai poate dezlega şi înţelege. 

          Procesul e durerea, plăcerea, eroticul, tragedia, comedia, fantasticul în cea mai pură formă posibilă, nepătată de impurităţile anorganice, care erodează totul în jur. 

          Eu, eu visez la mai mult decât legăturile cu ţărâna îmi pot oferi. Nu e nevoie decât să-mi imaginez că zbor şi aripi îmi răsar din spate, înălţându-mă la cer. Cu toată dragostea mea vreau să ating acel ceva lăuntric, un sâmbure născut şi făurit din fantasme, trecuturi sumbre şi pătate de sânge, eul meu mă aşteaptă, fredonând, cândântu-mi un leagăn de vecie. Şi cu cât mă apropii fiinţa-mi pulsează plină, întregită. Contactul este colosal, fulminant. 

          Aşa ne dezintegrăm noi, visători, căci din lacrimile, sudoarea şi sângele pe care îl vărsăm dăm naştere la ceva ce nici graiul nu îl mai poate vocifera. Trebuie simţit cu fiecare particulă din fiinţă, dând la o parte barierele obişnuitului, descătuşindu-te de mortalitate, făcând pact direct cu focul în sine, cu acea latură a ta secretă pe care doar tu o cunoşti. Şi vei uita de ruşine, de prejudicii, de reguli de pudoare, de tot, căci eşti una cu esenţa ta infinită.

          — Aşa este!