Noaptea era tacuta auzindu-se doar sunetul animalelor din jur. Cetatea fusese cuprinsa intr-o liniste asurzitoare. Imparatul dormea linistit, iar garzile faceau patrula de noapte. Nimeni nu stia ca acea liniste avea sa fie preschimbata in sange curand.

Soldatii Vaii Rosii trimisi de catre imparat ajunsera in tinut pregatindu-se de atac. Se furisasera intrand in cetate nevazuti. La cateva minute distanta, acestia ucisera garzile ce patrulau in acea noapte inaintand spre arena de lupte ce se afla in centrul cetatii.

- Voi mergeti in partea aceea, iar voi restul veniti cu mine. Trebuie sa sfarsim totul cat mai curand. (spuse generalul Vaii Rosii punandu-se in miscare)

Chu, care era pe punctul de a pleca fusese distras de cateva sunete ciudate. Se intoarse pentru a verifica si ii vazu pe soldatii Vaii Rosii ucigand cateva garzi. Dorea sa intervina, dar daca facea asta ar fi insemnat ca trebuie sa renunte la calatoria sa prin lume si ca ar fi fost nevoit sa continuie sa joace acest rol pe care nu si-l dorea.

"Ce ar trebui sa fac? Tata, nu vreau sa iti mai urmez calea, vreau sa pasesc pe propriul meu drum, dar daca fac asta acum tot sangele varsat pentru a crea o lume mai buna va fi in zadar." (isi spuse acesta strangandu-si pumnii)

Chiar daca ramanand ar fi insemnat faptul ca ar pune capat dorintei sale, acesta decise sa intervina. Ii urmari in de-aproape observand ca tinta lor era chiar imparatul. Chu nu putea permite asasinarea acestuia asa ca alerga spre odaia sa pentru a-l trezi. 

- Maria Ta! Maria Ta! Soldatii Vaii Rosii au invadat cetatea! (spuse Luan raspicat intrand in odaia sa)
- Cine? Ce sa caute ei aici? (spuse acesta speriat)
- Au venit sa va ucida. Garzile nu le pot face fata singure. Trebuie sa dati ordin soldatilor sa intareasca apararea.
- Garzi! (spuse acesta agitat si plin de frica)

Una dintre garzile ce ii pazeau usa intra grabita strigand:

- Maria Ta, dusmanii au dat buzna in sala tronului! 
- Alerteaza soldatii! Acum! (spuse acesta grabit) Generale, trebuie sa iti strangi toate fortele, de tine depinde totul. E razboi!

Chu stia ca odata cu pierderea unei lupte ce ii era incredintata de catre imparat unui general, venea si pedeapsa cu moartea. Se riscase enorm venind inapoi, dar ceva din el ii spunea ca indiferent de final, va fi fericit cu ceea ce alesese.

La cateva secunde distanta, se trase alarma prin lovirea "tobelor de razboi" al caror sunet rasuna peste provincii intregi. Taranii auzind asta se inspaimantara. Dupa atatia ani de pace, sangele avea sa curga din nou pe poteci si prin rauri odata cu ploaia. 

Imparatul isi lua sabia si iesi pentru a-si ajuta soldatii sa ii invinga pe inamici, dar cand vazu cat de multi erau, un fior rece ii trecu prin tot corpul. Frica de moarte puse stapanire pe el total. Chu vedea cum soldatii sai pe care ii instruise ani de zile, cadeau acum ca niste spice de grau la atingerea sabiei inamicului.

- Generale! Ucide-i pe toti! (striga imparatul ridicandu-si sabia)

Generalul ramase incremenit. Nu se temea de moarte, nici de lupta impotriva a sute de soldati, dar ceea ce il tinea in loc era legat de trecutul sau. Parintii sai fusesera ucisi in fata sa, tatal sau de catre o sabie, iar mama sa de catre niste sageti. De atunci refuzase sa atinga o sabie adevarata pentru a taia si un arc pentru a strapunge.

Dupa cateva secunde de meditatie, Chu se decise sa treaca peste aceasta piedica indiferent de durerea pe care i-ar provoca-o, asa ca pasi spre centrul luptei scotandu-si sabia. Imparatul fusese doborat si era pe punctul de a pieri sub sabia unui dusman, cand de nicaieri, aparuse Chu care pentru prima data ucisese pe cineva cu o sabie in mana.

Il ajuta pe imparat sa se ridice si intorcandu-se cu fata spre soldati, ii privi sfidator spunand sigur pe el:

- Care e urmatorul? Aveti doar grija sa nu imi patati straiele pentru ca mai am multe de facut dupa asta si nu am altele.

Soldatii nu indraznisera sa atace chiar daca aveau in fata o singura persoana, pana in momentul in care aparu Generalul Vaii Rosii.

- Ne intalnim din nou, Generale. (ii spuse acesta scarbit lui Chu)
- Asa e. Doar ca de aceasta data nu mai exista reguli. Ti-ai semnat singur moartea venind aici.
- Ce te face sa crezi ca am semnat moartea mea?
- Daca te-am invins o data, o pot face din nou. (spuse Chu privindu-l batjocoritor)

Generalul nu mai spusese nimic ci dadu ordin soldatilor sa ii atace. Chu, vazand ca singura sa solutie ar fi fost sa ii ucida pe toti, isi ridica sabia si incepu sa ii doboare cu cateva lovituri. Generalul vazand asta, se indrepta spre acesta cu dorinta arzatoare de a-l ucide, dar exact in acel moment, o ploaie de sageti incepuse sa ii doboare pe soldatii inamici. Se pare ca sosisera intaririle. Arcasii impanzisera acoperisurile tintind fara mila. Cetatea se tranformase intr-un adevarat camp de lupta in care baltile de sange se creau necontenit.

Generalul, care se ascunse pana acum de ploaia de sageti, iesi revoltat calcand peste cadavrele soldatilor sai. 

- Poate ca acesti soldati nu au fost in de-ajuns pentru a va invinge, dar razboiul va va aduce finalul negresit. Astept cu nerabdare sa te ucid cu mana mea generale! (spuse acesta dand sa plece pentru a-i raporta totul imparatului)

Imparatul Kun dori sa il opreasca luandu-l captiv sau ucigandu-l, dar Chu il impiedica.

- Cred ca e mai bine sa ne asumam acest razboi. Chiar daca il veti ucide sau nu, imparatul nu se va opri pana nu ne va distruge, asa ca nu avem alta sansa decat sa luptam pana la capat.
- Ai dreptate. Mobilizati fortele, strangeti toti soldatii si arcasii. E razboi!

Chu statu pe ganduri putin. Daca imparatul pornise un razboi impotriva Tinutului Lotusului, asta nu ar insemna ca si Luan era in pericol? Odata ce acest gand ii strabatu mintea, o frica de nedescris il cuprinsese. 

- Maria Ta, printul mostenitor e in pericol! Trebuie sa il salvam!
- El a ales sa plece. M-a parasit fara niciun cuvant atunci cand inca ma aflam pe patul de moarte. Cum as putea sa imi risc viata pentru un fiu tradator?
- Nu e adevarat. Printul a renuntat la intreaga sa libertate, la tot ce avea mai drag pentru a va salva. Leacul ce v-a readus pe picioare a fost obiectul pe care l-a luat in schimbul fericirii sale. 
- Despre ce vorbesti? (spuse imparatul surprins si indurerat de faptul ca nu avuse incredere in fiul sau) Trebuie sa imi salvez fiul!
- Daca e inca pe drum spre Valea Rosie as putea sa il prind din urma. (spuse acesta apucand fraiele unui cal)
- Am sa trimit o divizie de soldati in ajutorul tau. Viata printului e in mainile tale. Intoarce-te victorios! (spuse acesta atat agitat cat si nervos pregatind deja un plan de razboi)

Chu porni de graba simtind o frica paralizanta. Nu si-ar fi putut inchipui ca Luan sa pateasca ceva. O ploaie brusca incepu sa cada asupra tinutului ca si cum ar fi prevestit vremuri intunecate. Luan se afla la jumatatea drumului, fiind total treaz din betia de acum cateva ore. Amintindu-si de ceea ce facuse si de faptul ca generalul plecase pentru totdeauna incepuse sa planga. Mergand calare prin ploaia deasa fara vreun gand la ce se intampla acum intre cele doua taramuri, Luan se simtea atat de trist incat nu i-ar fi pasat nici daca ar fi murit in acest moment.

- Tata ma crede un fiu tradator deoarece l-am abandonat, chiar daca am facut totul pentru el. Generalul a decis sa plece, lasandu-ma singur in urma cu toate amintirile pe care le-am strans impreuna. Ce am facut gresit? De ce trebuie sa platesc in acest mod pentru ceva ce nici nu am comis? (spuse acesta cu furie alimentata de durere in glas)

Inainte de a mai spune ceva, se simti tras de catre cineva de umar. Cand se intoarse il vazu pe general. Il privi surprins si cu lacrimi in ochi.

- Ce faci aici? Parca ai spus ca vei pleca pe drumul tau.
- Nu avem timp de explicatii acum. Grabeste-te si intoarce-te in Cetatea Lotusului! (spuse generalul privind in jur atent asteptand parca sa se intample ceva)
- De ce sa ma intorc acolo? Acum sunt viitorul imparat al Vaii Rosii. (spuse acesta confuz)
- Taci si asculta-ma! Nu mai pune intrebari si pleaca! E razboi!
- Razboi?? (spuse acesta confuz dar si speriat)

Inainte ca generalul sa mai poata spune ceva, asasinii trimisi de imparat isi facusera aparitia pentru a-l ucide pe print. Ploaia nu mai era atat de puternica, se pare ca fusese doar un episod scurt. 

Generalul isi scoase sabia din teaca indreptand-o spre asasinii ce ii inconjurau acum facandu-i semn lui Luan sa descalece.

- Nu iti face griji, sunt aici sa te mentin in siguranta. Ia sabia asta si incearca sa nu te lasi atins. (spuse generalul dandu-i o sabie)

Luan apuca sabia si o ridica privind-o. Trebuia sa lupte pentru viata, iar el stia asta foarte bine. Asasinii pornisera atacul. Erau in jur de 12, fiecare inarmat cu sabii grele din otel ce puteau despica o piatra dintr-o singura lovitura. Generalul ucise cativa dintre ei fiind constant cu ochii la Luan, care spre mirarea sa, nu mai era acel print ce nu putea tine nici macar sabia in mana. Acum lupta curajos cu scopul de a-si salva viata.

La cateva minute distanta, trupurile neinsufletite ale asasinilor zaceau pe jos sub nasul celor doi. Generalul il privi pe Luan usurat si fericit.

- Imi pare rau ca am ajuns atat de târziu. Dacă mai întârziam puțin...

Dar nici nu apucă să pună capăt propoziției că simți un fior "dulce" străbătându-i corpul și oprindu-se în inima sa. Luan îl îmbrățișă brusc fără să îi mai pese de ceea ce se întâmpla în jurul său. Generalul se lăsă îmbrățișat fără a se opune în vreun fel, ci din contră, acesta îl îmbrățișă la rândul său.

- Am crezut că nu am să te mai văd niciodată. (spuse Luan plângând ca un copil)
- Îmi pare rău că te-am lăsat să treci prin asta. E vina mea. Datoria mea era sa te protejez.
- Cum să fie vina ta? Ce ai fi putut tu face? Nu îl puteai salva pe împărat și nici opri nunta. Ești și tu om până la urmă, nu trebuie să te învinuiești pentru tot.
- Odata cu izbucnirea razboiului nu se stie ce se va intampla. Daca pierdem, tu si imparatul puteti fi exilati din tinut, iar poporul va avea de suferit.
- Asta stiu, dar ce se va intampla cu tine? Vei fi exilat si tu? (întrebă Luan serios)
- Nu. Generalul e cel care plateste pentru pierderea unei batalii...
- Cum adica? (intreba Luan privindu-l confuz)
- Voi fi ucis.