La scurt timp dupa imbolnavirea imparatului, problemele din cetate incepusera sa apara. Chiar daca generalul facuse tot ce putuse pentru a pastra secretul, oamenii au aflat despre asta intr-un timp mult prea scurt. Luan reusise sa se acomodeze cu cerintele ce tineau de tron sperand in fiecare clipa ca tatal sau sa intre si sa ii ia locul. 

Luan primea acum tot mai multe misive in care oamenii se plangeau si se revoltau. Toti cereau sa il vada pe imparat ca sa confirme ca inca e in viata si ca tinutul nu va ramane fara un carmuitor. Generalul restranse trupele din provincii pentru a crea o fortificatie mai puternica a cetatii. Aceasta criza creata de nemultumirile si de frica oamenilor era abia la inceput, iar urmarile nu pareau a fi favorabile.

Luan ii chema pe general si pe doctorul regal in sala tronului pentru a afla mai multe despre starea de sanatate a imparatului si despre situatia de afara sperand ca lucrurile sa nu fie atat de grave.

- Care e starea de sanatate a Mariei Sale? (intreba Luan disperat)
- Nu exista leac pentru boala sa, iar sperantele devin tot mai putine.
- Cum se poate intampla asta? Esti cel mai bun doctor din intreg tinutul. Daca tu nu poti face nimic, atunci cine? (spuse Luan ridicandu-se suparat)
- Printe Mostenitor, nici situatia de afara nu e una prea buna. Trupele mele incearca sa faca fata multimii de oameni. (spuse generalul serios)
- Nu am cum sa il scot pe imparat in fata multimii in starea asta. Dar daca nu o fac, s-ar putea termina cu pierderi de vieti. Ce sa fac? (intreba Luan disperat complet)
- Exista doar o solutie, dar consecintele sunt uriase. (spuse generalul gandindu-se profund)
- Care e aceea? (intreba Luan atent)
- Trebuie sa existe o incoronare.
- Incoronare? Vrei sa spui ca trebuie sa ii ocup definitiv locul imparatului pentru a opri o revolta? Nu se poate! Imparatul se va face bine! Cum as putea eu sa fac o asemenea decizie pripita pe la spatele Mariei Sale? Ai innebunit?
- Aceasta e singura solutie. Daca compar consecintele, tinutul va avea mai mult de pierdut daca nu faceti asta.
- Nu vreau sa mai aud! Iesiti amandoi! (striga Luan bulversat)

Luan se aseza pe tron vizibil derutat si speriat. Oricat ar fi incercat sa se gandeasca la ceva, nu putea gasi nici o alta solutie si totusi nu putea face nimic pripit. Peste cateva minute, Luan se ridica si porni spre odaia imparatului. Intra si se aseza langa tatal sau ce parea ca doarme.

- Tata, ce as putea face? Oamenii vor sa va vada, dar e imposibil. Sunteti singurul care mi-a mi ramas. Ce as putea face de unul singur? (spuse Luan cu ochii umezi)

Pentru un moment, Luan simti o atingere slaba dar crezu ca i s-a parut pana cand o voce ragusita ii sopti de la distanta.

- Boala mea nu are leac, iar inima mea batrana a inceput sa slabeasca. Tu esti primul meu fiu si printul mostenitor al tronului. Fericirea altora necesita sacrificii personale atunci cand e de datoria ta sa le-o oferi.
- Dar daca nu sunt in stare sa le-o ofer? Daca sacrificiile mele vor fi facute degeaba?
- Nu iti face griji. O inima pura nu da gresi niciodata. Ii poti cere ajutorul generalului. Chiar daca nu am avut incredere in el la inceput, am observat ca loialitatea sa se reflecta in totalitate. Atunci cand vei cadea sprijineste-te de el si continua sa mergi inainte.
- Vrei sa spui ca a sosit timpul sa imi asum rolul de care am fugit atata timp? (ofta Luan plin de griji) Nu voi fi niciodata la fel de demn de a fi imparat, dar pot incerca sa continui drumul lasat in urma ta.

Luan merse direct in sala tronului avand in ochi o privire noua, necunoscuta si tacuta. Incepusera pregatirile in cetate pentru incoronarea printului mostenitor, lucru care trebuia realizat cat mai repede posibil pentru a evita o revolta uriasa si de neoprit. Fusese o incoronare banala si grabita. Imparatul isi lua sigiliul si il puse pe document in fata tuturor. In acel moment, toata lumea se inchina in fata noului imparat al Tinutului Lotusului iar vechiul imparat zambi cald vazandu-si fiul ce isi ocupa prematur locul de drept.

Luan iesi in fata poporului privindu-i pe fiecare in parte atat cu seriozitate cat si cu o frica ascunsa adanc. Oamenii erau confuzi sa vada un copil in locul Marelui Imparat, ceea ce porni multe discutii. Revoltati de situatie, oamenii incepusera sa strige agitati.

"Ce cauta un copil pe tronul imparatului?", "Tinutul se prabuseste iar ei trimit un copil sa ii ia locul?", "E mai tanar decat baiatul meu, dar indrazneste sa ne priveasca de sus?... Cu siguranta isi bat joc de noi!"

Luan incepu sa ii priveasca plin de frica, vazand nemultumirea si furia din ochii lor. Generalul observa gesturile acestuia asa ca pasi in fata asezandu-se in fata multimii revoltate. Toti ochii erau atintiti asupra sa acum ceea ce ii dadu un moment de liniste lui Luan.

- Dupa cum ati auzit imparatul e bolnav, ceea ce a creat nemultumiri si frica in randul vostru. Dorinta de a trai intr-un tinut in care sa te simti in siguranta sub domnia unui imparat puternic e intr-adevar ceva la care cu totii viseaza. Dar v-ati gandit vreodata ca puterea despre care vorbiti nu se castiga asa de usor? Daca refuzati un imparat tanar ce are inainte ani intregi de a dobandi puterea, atunci dorinta voastra e alimentata defapt de frica si nu de nevoia de a trai in pace. Printul Mostenitor poate sa va ofere acea libertate. Daca nu ii oferiti unui orb ajutor, cum va asteptati ca acesta sa treaca podul? Imparatul si poporul sunt un intreg, un egal, chiar daca valorile acestor doua capete sunt total diferite. Daca asezi in mijlocul unei balante destula greutate, indiferent de capete, echilibrul va dainui.

"Cuvintele tale au sens, dar nu poti crede ceva ce nu e demonstrat", "Exact, noi vrem fapte nu vorbe!", "Tinutul nu a fost cladit cu vorbe!" (strigara oamenii inca neconvinsi)

- Exact. Tinutul nu a fost cladit cu vorbe, dar nici nu a fost ridicat intr-o singura zi, sau de catre o singura persoana. La fel ca in acest caz, timpul e cel mai bun claditor de incredere.

"Eu am incredere in el", "Si eu", "Ceea ce spune chiar are sens, nu avem nimic de pierdut daca ne incredem", "Eu unul nu cred in ceea ce spune... Cu ce poti garanta faptul ca noul imparat ne poate oferi ceea ce viseaza toata lumea?", "Daca noul imparat nu reuseste iar tinutul va fi pus in pericol din cauza cuvintelor tale? Cu ce poti garanta ca il vei proteja de la prabusire?"

Generalul ii privi pret de cateva secunde ascultand tot ceea ce se vorbea. Merita oare sa garanteze ceva in care nici el nu era complet sigur? Se gandi bine dupa care facu ceva ce ii soca pe toti, in special pe Luan. Isi scoase sabia din teaca si se taie adanc in palma strangandu-si pumnul lasand picurii mari de sange sa cada pe jos, ceea ce asa cum era lasat din trecut, insemna ca acea persoana garanta un adevar cu propria sa viata, un gest de incredere suprema. Oamenii vazand asta tacusera complet privind parca cu mai multa incredere la Luan. 

Luan se ridica facand de asemenea un gest total neobisnuit. Se inchina in fata poporului aplecandu-si capul. Oamenii nu mai indraznisera sa spuna nimic si se inchinasera la randul lor dandu-i incredere deplina noului imparat. Cetatea se putea odihni in liniste in sfarsit, dar adevarata problema incepea abia acum...