După câteva luni de antrenamente și lecții intense, Luan începea în sfârșit să înțeleagă definiția unui împărat bun. Voia un popor fericit și plin de pace, dar pe lângă asta, dorea cu orice preț să curețe numele tatălui său deoarece era sigur că împăratul nu făcuse nimic din ceea ce se spunea.

Comandantul îi urmărea progresul pas cu pas. Era sigur că făcuse alegerea corectă în legătură cu prințul moștenitor. Dar încă trebuia să fie atent. Lucrurile neașteptate se întâmplă în momentele în care crezi că ești cel mai aproape de a reuși.

La apus, Luan se hotărâ să meargă în provincie să strângă mai multe dovezi împotriva generalului. Știa bine că și Umbră Fantomă urmărea același scop și că va fi cu siguranță aici așa că îl așteptă. Îi venise ideea de a se alia cu el.

La un moment dat, Umbră Fantomă trecu peste acoperișuri. Luan nu văzuse decât o umbră dar știa că e el deoarece nu se numea degeaba așa. Urmării umbra până când auzi o oștire mică trimisă să patrulele provincia. Se ascunse repede dar situația deveni agitată din cauza Umbrei Fantomă care trecu la acțiune.

Îi doborâ pe toți destul de ușor făcându-l pe Luan să se întrebe dacă acesta nu era defapt o ființă nemuritoare și invincibilă. Umbră Fantomă îl ridică pe unul dintre ei care acum tremura de frică pentru a-i pune niște întrebări.

- Unde e Generalul acum? Se ascunde de luni întregi și vă trimite pe voi să faceți treaba lui murdară. Când veți realiza că și voi veți avea de suferit din cauza complicității?

Luan se miră de faptul că tot acest timp îl crezuse mut. Se pare că nu era mut ci nu voia să vorbească cu el. Ascultă atent discuția încercând să afle și el lucruri ce aveau legătură cu Generalul.

- Nu ai de gând să vorbești? Unde e generalul acum? Unde se ascunde?
- Eu n-nu știu. Sunt doar un simplu soldat ce execută ordine.
- Execuți doar ordine? Atunci, dacă eu îți dau un ordin să îmi spui unde se ascunde nemernicul, de ce nu îl execuți? Mai bine ai spune că îi ești loial și că nu îți vei deschide gura.

Umbră Fantomă își dădu seama că nu are rost așa că îl lovi puternic încât să își piardă cunoștința înainte de a dispărea. Luan alergă după el urmărindu-l peste tot. Chiar voia să vorbească cu el. Știa că nu ar fi reușit niciodată să descopere adevărul de unul singur.

Ajunse pe o alee pustie și se opri deoarece îl pierduse demult.
Dori să se întoarcă dar Umbră Fantomă i se ivi în cale ceea ce îl speriă puțin.

- De ce mă urmărești?
- Poți să vorbești?
- Nu, doar îmi mișc gura și scot sunete.
- Voiam să te rog ceva. Vreau să dovedesc crimele comise de către general în numele împăratului.
- Și ce ai vrea să fac eu?
- Vreau să mă ajuți. Știu că urmărești același scop, de aceea vreau să fi de partea mea.
- Eu nu ajut pe oricine. De ce vrei atât de mult să afli adevărul?
- Pentru că el nu ar face așa ceva. Îmi spunea mereu că "nu există împărat fără popor, dacă poporul suferă cum poate împăratul să zâmbească?". Acestea sunt cuvintele unui om ce nu are ca scop interesele oamenilor? Greșești.
- Să spunem că ai dreptate. Dar cum l-aș putea salva eu? Nu sunt invincibil sau nemuritor. Să îmi risc viața pentru un fapt neclar e ceva ce aș face doar din pură nebunie.
- Acum că te aud vorbind semeni tot mai mult cu cineva. Ai dreptate. Să îți riști viața fără sens e ceva nebunesc. Dar eu sunt destul de nebun pentru a o face. Nu am de gând să privesc cum un popor suferă în tăcere. Toți au dreptul la o nouă șansă, nu?

Umbră Fantomă își auzi vorbele rostite din gura celui care acum câteva luni nu le înțelegea semnificația. 

- Ești sigur că împăratul nu are legătură cu crimele și furturile din provinciile sărace? Ești sigur că vei putea dovedi vinovăția Generalului fără să îi atragi atenția?  
- Sunt sigur. Dar am nevoie de ajutorul tău.
- În regulă. Mâine spre apus ne întâlnim aici. 
- Spre apus? Am ceva de făcut atunci. 

Umbră Fantomă își dădu seama despre ce vorbește așa că îi spuse fără să dea de bănuit:

- Știu despre ce vorbești. Te-am urmărit de câteva ori pentru a vedea dacă ești de încredere. Nu trebuie să te temi. Comandantul are o treabă de rezolvat mâine. Te poți întoarce în zori.
- Serios? În regulă atunci. Dar ce plănuiești? Nici măcar nu știm unde se află.
- Eu nu știu, dar tu poți afla. Ești Prințul Moștenitor, nu? Cred că ar fi ușor pentru tine să îl găsești. După ce faci asta, dă-mi de veste. Am să mă ocup eu de restul.
- Nu poți!
- De ce?
- Ști bine că te va ucide. Ești un rebel foarte căutat, să ști. Persoana care te vede și raportează cetății va primi destul aur cât pentru o viață. Nu poți să îți riști viața pentru asta. 
- Și ai de gând să mergi tu? Ești sigur? Vei fi ucis înainte să lovești pe cineva.
- Mergem amândoi.
- Ești nebun? Dacă te vede cu un rebel te poate acuza de trădare și vei fi decapitat. 
- Facem așa: Eu aflu unde se ascunde Generalul, și mergem acolo împreună numai că eu nu mă voi lăsa văzut.
- Chiar ești nebun. (spuse Umbră Fantomă lăsând să se vadă că nu îi place ideea numai că nu avea de ales)

La apus, Luan veni în Provincia Quize pentru a se întâlni cu acesta. Îl așteptă ceva timp sprijinit de un zid. Umbră Fantomă sări de pe acoperiș în fața sa speriindu-l puțin.  

- Ai ajuns în sfârșit!
- Ai aflat?
- Da. S-a dus într-o misiune în Provincia Zhaoshou (pronunție: Zhauşou, nume total inventat).
- Să mergem.
- Pe jos? (spuse Luan plângându-se puțin de idee)
- Tu poți merge pe jos dar eu voi folosi un cal.
- Mai ai cumva unul în plus?

Umbră Fantomă îl privi gândindu-se cât de prost era. 

- Ești prințul moștenitor. Ai herghelii întregi de cai, dar nu ai adus unul cu tine?

Luan îl privi puțin ciudat. Nu îi plăcea ca cineva să se ia de el. Văzu niște cai legați și luă unul dar nu înainte de a lăsa câteva monede de aur proprietarului care avea să se trezească fără cal dar cu mai mulți bani decât dăduse pe el.

- Să mergem! (spuse Luan privindu-l din urmă pe Umbră Fantomă)