Ambele tinuturi se pregateau pentru batalia finala, cea care avea sa decida soarta tuturor. Imparatul Guo nu mai avea nici o speranta, stia bine ca balanta era inclinata in favoarea Vaii Rosii iar el nu putea face nimic in legatura cu asta. Imparatul Kun era mai decis ca niciodata sa il invinga si sa obtina in final Tinutul Lotusului pe care il dorise de atata timp. Luan se daduse batut in ceea ce privea gasirea lotusului sacru sau a unui alt mod de a opri aceasta lupta total inutila. Nu mai dorea nici sa participe la lupta. Ratacea prin cetate fara nici o tinta invartindu-se in cerc.

- Nu crezi ca ajunge? Daca faci asta lucrurile vor sta altfel? (il intreba printesa ce il privea de cave vreme)
- Nu imi pasa. Oricum vom pierde. Acum fac ceea ce toti mi-au spus dar nu am facut niciodata, imi asum soarta.
- A-ti asuma soarta inseamna sa te dai batut. Chiar vrei sa fi un las?
- Tot ceea ce fac e gresit! Cu ce va schimba faptul ca lupt pana la capat daca oricum voi pierde?
- Cateodata e mai bine sa regreti ca ai facut ceva decat sa regreti ca nu ai facut nimic. Gandeste-te la asta.
- Poate ca ai dreptate, dar crede-ma ca daca stiam ca va durea atat de tare, nu mi-as fi deschis gura niciodata.
- Stiu, dar asta nu e un motiv pentru care sa renunti. Du acest razboi pana la capat prima data, dupa care ai dreptul sa te plangi. (spuse aceasta punandu-i mana pe umar)

Generalul se furisa si el in timpul luptei pentru a se intalni cu unul dintre liderii Triadei Florii de Lotus. Cand intra in ascunzatoare, totul era pustiu. Parea parasit domnind in fiecare colt linistea.

- Nu ai mai intrat de ceva vreme aici. (spuse brusc unul dintre lideri)

Generalul se intoarse spre acesta si il privi drept si serios.

- Am nevoie de ajutorul vostru. (spuse acesta calm)
- Tinutul e in haos. Suntem aproape de prabusire. Am luptat cat am putut, dar degeaba. Vom pleca de aici, nu putem permite sa fim ucisi asa. Ne-am dedicat toata viata pacii si protejarii poporului. Ar fi o rusine sa murim asa.
- Unde veti pleca?
- Departe. Nu conteaza unde. Si nu suntem singurii. Oamenii au inceput sa plece pe rand inca de acum cateva zile. Vom merge cu ei pentru a-i proteja. Daca vrei sa ne insotesti esti binevenit.
- Nu am dreptul sa va opresc pentru ca nici eu nu stiu cum se va termina totul, dar acum, mai mult ca niciodata, am nevoie de ajutorul vostru.
- Ce e?
- Vreau sa ii dati ceva Printului Mostenitor la apus.
- Sa ii dam ceva?
- Da. (spuse acesta scotand din straiele sale o bucata de hartie)

Unul dintre liderii triadei lua hartia si o desfacu. Imediat ce vazu ce se afla pe ea se dadu in spate confuz si socat.

- De unde ai asta? 
- De la fostul general, Zhang Ruo.
- Ce legatura aveai tu cu el de ti-a dat ceva atat de important? (intreba liderul confuz)
- Era tatal meu.

P.S: Okay, acum vine partea palpitanta, partea in care se afla tot adevarul. Inca 3 capitole.