Luan nu se putea gandi la nimic altceva decat la urmarile ce aveau sa aiba loc daca erau invinsi. Se simtea vinovat ca se ajunsese pana aici in cea mai mare parte din cauza sa. Trebuia sa faca ceva dar nu stia ce. 

La putin timp dupa, garzile anuntara intoarce soldatilor. Imparatul incaleca cu mai putine sperante ca niciodata. Generalul incaleca si el privind in urma. Visul tatalui sau era pe cale de a se prabusi. "Natiunea Perfecta" avea sa ramana un simplu vis trecator.

Totul se repetase creand parca o linie fara capat. Iar aceleasi cuvinte, aceeasi soldati care au mai ramas, aceeasi vreme innorata. In timp ce se se lupta cu cativa soldati pe care ii invinse de altfel, fusese atacat pe nevazute de catre o persoana ciudata care reusise sa il raneasca la brat atat de rapid incat acesta nu se putuse apara. Observand stilul sau de lupta, Chu isi dadu seama ca nu are cum sa fie o persoana simpla.

-  Esti destul de interesant. Se vede ca nu esti un simplu soldat amarat. (spuse aceasta privindu-l atent)
- Nici tu nu esti atat de fragila pe cum pari. (spuse Chu atent la miscarile acesteia)

Aceasta zambi ironic si ca printr-o clipire il ataca fara ezitare. Chu se trase rapid calculand fiecare pas al acesteia asa cum fusese invatat de catre ceilalti lideri al Triadei Lotusului. Aceasta cauta momentul perfect pentru a-l mai putea rani o data, dar Chu era mult prea precaut. Observand intentia acesteia, isi lasa intentionat garda jos pentru o secunda dar fara sa isi piarda concentrarea deplina asupra miscarilor ei.

Vazandu-si oportunitatea, actiona imediat dar fara sa se gandeasca o clipa la strategia generalului. Acesta profita de atacul ei si se trase imediat lovind-o cu capatul sabiei pentru a o face sa isi piarda concentrarea privind-o atent.

- Cum de ai reusit sa iti dai seama ce voi face? (intreba aceasta surprinsa)
- Esti prea evidenta. Mereu ataci la fel.
- Cred ca va trebui sa fac o schimbare atunci. (spuse aceasta atacand brusc)

"Noul" sau stil ii era cunoscut. Era sigur ca mai vazuse asta undeva. Fara sa stea pe ganduri mult timp, stiind foarte bine tehnicile adoptate de aceasta, trecu pe deasupra sa sprijinindu-se de umerii sai ajungand in spatele ei si imobilizand-o.

- Se pare ca nu e ziua mea norocoasa. (spuse aceasta zambind ironic)
- De unde sti miscarile pe care tocmai le-ai folosit?
- De ce vrei sa sti? Oricum se pare ca le cunosti deja mai bine ca mine.
- Te-am intrebat de unde le sti?
- Nu vreau sa-ti spun. Da-mi drumul si poate am sa ma razgandesc.

Chu nu era o persoana rabdatoare din fire care sa faca negocieri, asa ca indrepta sabia spre aceasta, dar se opri brusc la auzul unei voci mult prea cunoscute.

- Opreste-te! (striga Luan la o distanta mica de acestia privindu-l pe Chu ce statea complet confuz)
- De ce as face asta? Face parte din Valea Rosie.
- Da-i drumul. E un ordin. 

Generalul nu indrazni sa nu se supuna atunci cand vazu seriozitatea din ochii lui Luan. Acesta ii dadu drumul si isi pozitiona sabia inapoi in teaca.

- Soldatul tau a incercat sa ma ucida. Trebuie sa il pedepsesti. Suntem legati de soarta deja, trebuie sa imi ti partea. Nu il poti ierta asa usor.
- Legati de soarta? (intreba generalul confuz)
- Ea e Printesa Vaii Rosii si... sotia mea.

Generalul o privi surprins, dupa care isi intoarse privirea spre Luan. 

- Imi pare rau ca am indraznit sa va ating domnita, Printe Mostenitor. Imi accept pedeapsa. (spuse generalul varsand involuntar o lacrima ceea ce il facu pe Luan sa il priveasca surprins)
- Nu vreau sa iti incalci principiile asa ca am sa o fac eu. (spuse aceasta privindu-l pe Luan)

Aceasta isi ridica sabia si o pozitiona la gatul Generalului ceea ce il speria ingrozitor pe Luan.

P.S: Inca 7 capitole. Nu mai stiu ce sa scriu asa ca nu mai depasesc 800 de cuvinte pe capitol pana la ultimul.