Chu il doborase pe general avandu-si sabia in dreptul gatului acestuia.

- Chiar de m-ai ucide, nu aveti sansa sa castigati acest razboi! Armata ta e prea mica generale, iar tu esti prea slab. (spuse acesta incercand sa il deruteze pe Chu)
- Nu voi lasa acest tinut sa fie scaldat in sange. Toata viata am luptat pentru dreptate si voi continua sa fac asta pana in momentul in care ultima picatura de sange imi va parasi corpul. Poate ca armata ta e mai numeroasa, dar maestria ta nu ii depaseste pe niciunul. "Eu nu ma tem de o armata de lei condusa de o oaie, ci imi e teama de o armata de oi condusa de un leu." (citat militar de Alexandru Macedon - unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie) iar daca slabiciunea mea iti da curaj nu pot decat sa iti spun ca "cea mai mare calitate a unui general este aceea de a forţa duşmanii să lupte când el este cel mai puternic, şi să nu se lase forţat, când el este cel mai slab." (citat militar de Plutarh - scriitor şi moralist de origine greacă)
- Cuvintele tale nu au niciun sens. 
- Daca nu ar fi avut nu le-as fi rostit, e doar faptul ca inima voastra e plina de ura si nu poate intelege adevaratul scop al unei lupte. De aceea voi incerca sa va opresc chiar daca moartea mea ar fi inevitabila. (spuse Chu hotarat dar in acelasi timp parea ca ceva il oprea din a-l ucide pe general)

Acesta observa ezitarea lui Chu si ii dadu in ochi cu pamantul ce il stranse pana acum in pumnul sau. Chu se trase orbit frecandu-se la ochii ce il usturau. Generalul rase multumit privindu-l pe acesta fara aparare. 

- Ce vor face oile tale fara leul despre care vorbeai generale. Te credeam mai destept ascultand invataturile tale. (spuse acesta privindu-si sabia zambind)

Se mai lauda o ultima data dupa care isi ridica sabia pentru a-l ucide, dar la o secunda distanta, acesta incremeni. Sangele ii dadu pe gura iar privirea sa se incetosa. Uitandu-se in jos observa capatul unei sabii ce ii trecu prin stomac. Chu incepu sa vada mai clar privind spre cel ce statea in fata sa impietrit. Odata ce sabia fusese scoasa din el, acesta cazuse la pamant fara sa se mai miste. Chu privi surprins atunci cand ii vazu fata lui Luan ce statea serios cu o sabie insangerata in mana.

- Doar eu am dreptul sa il ucid. Oricine indrazneste sa il atinga se va confrunta cu mine. (spuse Luan privind corpul ce zacea intins pe jos)
- Cum de esti aici? Nu trebuia sa fi cu imparatul la vale aproape de stanci? (intreba Chu usurat ca acesta era in siguranta)
- Ba da, dar am plecat sa te caut. Cum poti sa dispari asa? Daca mai intarziam putin? Spui mereu ca trebuie sa ma protejezi, sa imi salvezi viata... Dar gandeste-te putin. Daca tu nu mai esti, cum as putea trai fara tine? De ce nu realizezi asta? Si viata ta e importanta, daca nu pentru tine, pentru mine e cu siguranta.

Chu il privi simtindu-se intr-un fel vinovat. Cuvintele lui Luan erau sincere ceea ce ii creau lui Chu un sentiment ciudat.

- Nu stiu de ce imi pasa atat de mult de tine. Si stiu ca si tie iti pasa la fel de mult de mine, asa ca hai sa castigam aceasta lupta, ca la final sa putem afla impreuna ce e acest sentiment. (spuse Luan prinzandu-l de mana inaintand printre soldati pentru a ajunge inapoi langa imparat)

Lupta nu dura mult deoarece imparatul Vaii Rosii se retrase pentru a se odihni si pentru a reorganiza soldatii si arcasii. Imparatul Guo putea respira putin in final, retragandu-se si el asteptand o a doua batalie, chiar daca nici prima nu se incheiase total deoarece soldatii Vaii Rosii patrundeau inca in tinut provocand pagube trebuind opriti prin mici lupte.

- Nu mai putem continua asa. Avem nevoie de un alt plan. Soldatii nostri mor pe capete, simplii tarani au ajuns sa fie atacati chiar in casele lor, iar Imparatul Kun castiga teren sporindu-si puterea. Acest razboi trebuie sa se incheie! Generale, ce plan ai?
- Aceasta lupta pare cu neputinta de a fi castigata, iar eu nu sunt vrednic de a crea o noua strategie. Imi pare rau, Maria Ta. (spuse generalul ingenunchind si aplecandu-si capul)
- Pana la urma, atatia ani de liniste se transforma in multi ani de suferinta pentru acest popor. Daca e sa pierdem, va trebui sa imi accept soarta traind in continuare ca un om de rand, iar tu va trebui sa iti accepti de asemenea soarta.
- Mi-am asumat demult aceasta soarta, chiar daca nu credeam ca va veni atat de curand. (spuse acesta ridicandu-si capul)
- Tot ce putem face e sa asteptam. Sper ca Marele Lotus sa nu isi intoarca spatele la noi, acum, mai mult ca niciodata, avem nevoie de el.

P.S: Mai sunt 8 capitole. Sper sa nu va dezamagesc cu ceea ce va urma si cu ceea ce a fost pana acum.