VII

O săptămână mai tarziu, se auzi vorba cum că printre țărani s-ar porni o revoltă împotriva împăratului ceea ce agită Cetatea Florii de Lotus. Gărzile trimise să patruleze satele țăranilor au găsit lipite pe ziduri câteva afișe pe care scria: "Ridică-te împotriva împăratului ca să prosperi națiunea/Lasă-l să conducă și te va ucide"

Veștile ajunseră și la împărat care porunci cu calm câtorva oameni de-ai săi să meargă în sate și să patruleze în liniște, neîncetat fiecare parte ca acela care lipește afișele să nu aibă nici o cale de scăpare. Împaratul stătea pe gânduri meditând asupra acestei situații neprevăzute. Oamenii nu se mai răzvrătiră de câțiva ani. Dar care era oare scopul acestor revolte silențioase?

Luan află și el la un moment dat și devenise destul de curios. Nu îl afecta prea mult această problemă dar curiozitatea îl împingea spre nevoia de a ști mai multe. Se îmbrăcă spre apus în straie țărănești și porni spre provincia Quize (nume total inventat, se pronunța Şuize cu accent pe e+ un mic î 😂) de unde se pornise această dorință de răsculare împotriva familiei regale.

Ajuns acolo începu să se plimbe de colo-colo printre taverne privind atent împrejurimile. Spre miezul nopții, când se considera că toată lumea doarme, Luan stătea ascuns moțăind și el între niște butoaie, până când auzi niște strigăte deranjante care îl treziră.

"Stai pe loc! De data asta nu mai scapi!" (strigă unul dintre soldații împăratului alegând cât îl țineau puterile dar totuși incapabil să îl prindă)

Luan îl privi puțin, atât cât reușise deoarece alerga extrem de repede și observă ceva cunoscut dar nu își mai amintea. Împins de curiozitatea sa excesivă pentru orice lucru minor, încercă să îl prindă din urmă. Cunoștea satul bine așa că o luă pe scurtătură și îi ieși în față blocându-i calea.

Se priviră o clipă unul pe altul. Luan zâmbea tâmp în timp ce acesta îl privea puțin confuz.

"Cred că ne-am mai întâlnit, nu? Știu că te-am mai văzut undeva prin zona asta... A, da! Acum mi-am amintit... Umbră fantomă! Deci aveam dreptate... Chiar ești un rebel ce se răzvrăteşte împotriva împăratului. Dar ce motive ai?"

În timp ce vorbeau, defapt mai bine spus, în timp ce Luan vorbea, unul dintre oamenii împăratului care îl urmăriseră mai devreme, trase o săgeată spre Umbră fantomă. Acesta își reveni în simțiri și se trase repede dar săgeata îi nimeri mâna zgâriindu-i umărul care începu să sângereze. Sări repede pe zid și dispăru pe acoperișurile vechi exact ca o umbră la lăsarea întunericului.
Luan observă că și el era ținta soldaților împăratului și alergă cât îl ținură picioarele. Când știu bine că îi pierduseră urma își trase puțin sufletul și porni spre cetate.

"În ultimul timp dau de situații în care pot să îmi pierd viața, trebuie să fiu nebun... Dar nu mă pot opri acum. Interesul meu s-a dublat... Trebuia să aflu mai multe despre comandant dar acum vreau să știu cine se ascunde în spatele acelei măști"

Soldații îi raportară împăratului care fusese dezamăgit de incompetența lor. Totul se repetase în seara următoare. Luan avea de gând să îl demaște chiar el dacă va avea ocazia să îi mai blocheze calea o dată. Dar acesta dispăru înainte ca cineva să îl vadă lăsând afișe lipite de ziduri cu aceleași cuvinte de răzvrătire. Luan se apropiă de afiș și îl dădu jos pentru a-l lua cu el deoarece îl considera un bun indiciu. Scrisul poate să ajute la recunoașterea unei persoane. Dar când vru să plece înapoi spre Cetatea Lotusului fusese înconjurat de soldații împăratului. Se pare că viața sa și libertatea aveau să depindă de ordinul propriului tată.

Luan fusese întemnițat într-o celulă cu paie. Orgoliul său fusese rănit. Accepta să fie tratat într-un mod brut de către comandant deoarece dorea să afle mai multe despre el, dar, să fie închis pe nedrept de către viitorii săi supuși i se părea ceva umilitor...

Luan începu să facă gălăgie cerând să fie eliberat deoarece își susținea nevinovăția. Unul dintre soldați veni la el deranjat de gura sa mare.

"Dacă nu taci am să te lovesc!..."
"Cum puteți închide o persoană nevinovată? Ce dovezi aveți? Arăt eu ca un rebel ce s-ar complica să îl detroneze pe împărat?"
"Ce dovezi avem? Am țintit cu o săgeată persoana care a pus acele afișe. De ce nu mă lași să văd dacă chiar ești nevinovat?"
"Vino și te uită! Sunt nevinovat!"

Acesta veni lângă Luan și îi verifică mâna. Găsi pe umărul său tăietura cauzată de către acel lip și îl privi cu dispreț.

"Uite aici dovada! Exact în locul unde am țintit eu. E cumva o coincidență?"

Luan privi rana de pe umărul său și își dădu seama că era o bună probă împotriva sa.

"Lup nenorocit..." (spuse acesta în șoaptă dar fusese auzit)
"Cum m-ai făcut?"
"Nu! E o neînțelegere, nu vorbeam despre tine... Eu..."

Acesta se pregăti să îl lovească pe Luan când se auzi o voce răspicată și plină de autoritate.

"Ia mâna după Prințul Moștenitor!" (strigă împăratul nervos)
"Prinț Moștenitor?... Îmi pare rău! Am comis un păcat de moarte! Merit să fiu pedepsit!" (spuse acesta căzând în genunchi lângă prinț cu capul plecat)
"Nu trebuie să dramatizezi atât! Ce moarte?" (spuse Luan mândru de faptul că acum acesta îi stătea la picioare implorând iertare)
"Netrebnicule!" (interveni nervos împăratul)
"Nu e vina mea dacă ei m-au încurcat cu altcineva..." (spuse Luan vrând să pară inocent)

Împăratul veni lângă el și îl apucă de ureche trăgându-l după el până în cetate. Luan se plânse că îl doare aproape tot drumul.

"Au, au, au, au, au!..."
"Stai aici și meditează la ce ai făcut! Nu mai ai voie să ieși sub nici o formă din cetate! Ți-am oferit prea multă libertate! M-ai făcut de rușine în fața supușilor mei..." (spuse împăratul aruncându-l în odaia sa trântind ușa și punând câțiva soldați de strajă)

Libertatea lui Luan și posibilitatea de a afla ceva despre cei doi în scopul de a-și alina curiozitatea erau acum limitate din cauza tatălui său...

P.S: Am să încerc să postez mai des dar nu am inspirație și școala+munca de acasă mă omoară!

Dacă tot v-am arătat personajele vă voi prezenta și Ținutul și Cetatea Lotusului...

Observați că nu degeaba se numește Ținutul/Cetatea Lotusului! ❤️
Sper că v-a plăcut!!!

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top