Unde pleacă Godiva? Cum mă trezesc?

- Tara, știi că poți vorbi normal cu mine. Îmi spune râzând.

- Unde pleci? O întreb repede.

- La vânătoare.

- Ce vânătoare? O întreb în timp ce își ridică tolba de săgeți pe umăr.

- De gânduri negre, Tara! Cineva trebuie să o facă și pe asta. Tu doar trezește-te!

O văd zâmbind și se urcă pe Eros, fără șa, cu hamul într-o mână și arcul în cealaltă. Este o razboinică.

- Cum mă trezesc? O întreb speriată.

Nu vreau să rămân singură aici...

- Nu ești singură, prostuțo! Ești cu Blake. Trebuie doar să vrei. Și știu că vrei asta.

Mă uit la ea cum pleacă în departare. Este atât de naturală. Călărește că o adevărată amazoană. Vreau să mă trezesc, chiar vreau.

Pornesc cu pași înceți prin grădină, am tălpile goale și mă afund în iarbă la fiecare pas. Oboseala e undeva prezentă în mine.

- Ce faci, iubito? Nici azi nu vorbim?

- Blake...

Liniștea iar se lasă, aș fi vrut să mă audă acest bărbat misterios. Mai fac câțiva pași și simt cum obosesc.

- Tara?

- Vreau să dorm puțin...

Nu știu dacă mă aude. Mă îndrept spre un copac din capătul curții, o să mă întind acolo la umbră. Îmi grăbesc pasul ca să fiu sigură că ajung.

Mă întind sub coroana stejarului, îmi aduc aminte de un parc. Îmi închid ochii. Mi-e somn.

...

Mă trezesc cu durerea asta de plămâni, aerul e prea greu. Mâna începe să mă doară. De ce?
Simt o arsură ce mi se coboară pe gât în plămâni. Mi-e sete.

Mai stau puțin aici, încă sunt obosită. Simt soarele ce mă încălzește, mă întorc cu spatele la el și îmi cuprind mâna stângă la piept.

- Sunt aici, Tara...

- Blake...

Îmi deschid buzele pronunțându-i numele cu o mică plesnitură a limbi. Mă doare capul. Îmi simt mintea greoaie. Imagini îmi apar, un par negru mătăsos printre degetele mele. Râsul meu sună diferit în amintirile astea.

Mai dorm puțin.

...

- Ai toată răbdarea mea, sunt aici...

- Știu...

Sper că mă aude. Oare el o fi băiatul din amintirile mele?

...

Mă trezesc și Godiva încă nu a venit. Nu-l văd pe Eros. Mi-e sete și mă ustură plămânii de la aer. Mâna mă doare mai tare.

Ce se întâmplă?

Adorm cu durerea...

...

- Tot aici ești? Vocea Godivei mă face să tresar.

- Nu știu cum să mă trezesc...

- Poftim, iubito? Vocea lui Blake mă face să îmi deschid ochii.

- Mă aude? O întreb pe Godiva.

- Normal că te aude, ești pregătită! Îmi spune în timp ce se întinde pe spate lângă mine. O să fi bine, Tara! Îți promit.

Mă întind și o iau în brațe. Îmi amintesc de ea și îmi place căldura ei.

- Ce tot vorbești acolo? Vocea lui Blake e ca un zâmbet.

- Vorbesc cu Godiva...

Chicotesc și mă cuibăresc lângă ea.

- Iar Godiva... , râsul lui mă amețește plăcut.

- Mai dorm puțin și mă trezesc, promit.

Nu știu dacă mi-am spus mie asta, Godivei sau lui Blake.

El e Blake din visurile mele. Vocea. Îmi amintesc. Mângâierile care urmăresc rândurile cărții mele. Respirația lui pe umărul meu. Blake. Vreau să mai dorm puțin și o să mă trezesc. O să reușesc.

...

- Haide, Tara! Mă înghiontește Godiva încet.

Mă întorc cu spatele la ea și vreau să mai dorm.

- Și eu te-aș ține pentru mine, dar locul tău e afară. Îi simt mâna plină de căldură pe fața mea rece.

Mă cuibăresc în palma ei și am impresia că energia emanată e mai mare decât amprenta ei.

- Haide la Blake, Tara! Uite cât de dor îți e de el! Poți, Tara! Deschide ochii...

Am pleoapele grele. Aș vrea să le ridic cum mi-a zis Godiva. Să mă trezesc din somnul chinuit în care am fost prinsă. Simt o mână caldă pe obraz, e atât de bine. Mă întorc spre ea și mă săgetează mâna stângă și nu mă pot abține de durere.

- Au, șoptesc printre buzele uscate.

Mă ustură plămânii, mâna mă doare.

- Sunt aici.

Blake. Haide, Tara! Hai să deschidem ochii.

Îmi ridic pleoapele din cel mai greu somn al meu. Printre gene îl văd pe Blake. Nu-mi pot ține ochii deschiși. La naiba! Părea obosit, trebuie să-l văd.

Mâna lui îmi cuprinde degetele. Îi simt căldura, de atât aveam nevoie. Nu mai am răbdare. Îmi forțez pleoapele și reușesc să-l văd. Mi-a fost atât de dor de el.

Clipește des și se uită cu mirare la mine.

- Hey, îi șoptesc încet.

Se ridică și în cea mai dulce năpusteală îmi cuprinde buzele. Oprim timpul în loc și toate momentele noastre frumoase mi se revarsă în suflet.

- Hey, îmi șoptește sprijinindu-se cu fruntea de a mea.

Mă pierd în ochii lui obosiți, flăcările sunt tot acolo. Îmi ridic mâna amorțită și îi mângâi obrazul. Mă pierd printre firele de păr.

- Îmi pare rău, îi șoptesc.

- Mi-a fost dor de tine...

Buzele lui formând fiecare cuvânt mă hipnotizează.

- Am crezut că nu voi mai găsi drumul înapoi, uitasem tot...

Căldura lui mă toropește. Îmi mut corpul înțepenit și îi fac semn să vină lângă mine. Am nevoie de toată căldura lui.

- Mă bucur că l-ai găsit...

Mă pierd în brațele lui și nu vreau să mai adorm. Mi-e frică. Dacă nu mă trezesc aici? Dacă îl pierd pe Blake iar?

- Nu te mai încorda, îmi spune sărutându-mi creștetul.

Cum să nu mă încordez știind ce am făcut? Când l-am distrus și l-am adus în pragul disperării.

- Îmi pare rău, Blake. M-am pierdut...

Rămân fără voce și sper să mă ierte din tot sufletul.

- Ești aici, nu mai contează nimic, doar vorbește cu mine, Tara, te rog.

- Promit.

Îmi ridic privirea spre el și îl văd atât de obosit. Mi se rupe inima știind că eu sunt vinovată.

- Cât timp...

Nu am curajul să continui propoziția.

- Vrei să vorbim despre asta acum? Îi simt ezitarea în glas.

- Da, îi răspund.

- Mult prea mult...

Îi simt nodul din gât. Tristețea.

- Ce s-a întâmplat?

Se încordează și realizez că poate ar fi trebuit să tac. Dar așa sunt eu. Trebuie să știu.

- Am crezut că te pierd, Tara! Nu știu ce m-aș fi făcut. Să te pierd de tot...

Îmi închid ochii și respir sacadat.

- Ai murit de zece ori într-o zi, sub ochii mei...

O lacrimă îmi evadează din suflet. Nu o rețin. O las liberă și la fel și pe celelalte.

- Tot mă mai vrei?

- Ce prostuță ești, îmi zice râzând, ce întrebare e asta?

Aleg să mă pierd în râsul lui și să mi-l întipăresc în minte.

- Nu o să mai fug niciodată...

Îi spun și mă las cu capul pe pieptul lui. Ascult inima ce bate tare, clar, motorul ce pompează viață.

Blake este viață. Este viața mea.