În titlu, în descriere, în prima poezie,
Am reiterat, firește, ,,Pușculița cu oase",
Iar întrebându-mă câte versuri ar trebui să fie,
Am realizat că vouă celor din culise
Nu v-am spus că am rămas, de fapt,
Fără de oase.

Acest neajuns îmi otrăvește ochii și gândirea
Și lenevesc, încercând să găsesc plăsmuirea
Care ar explica lipsa copeicilor din praf,
Pe care se presupune că, știi tu, cu conștiinciozitate
Le-am adunat, adunat,
Prădat.

Iar cărțile de pe rafturi rânjesc spre mine,
Șoptindu-și că în sfârșit a venit și vremea recitirii lor,
Că am făcut foarte bine
Să arunc oasele în mașina de tocat;
Dar oare câtă otravă pentru suflet aș fi luat,
Dacă altceva în loc de cărți mi-aș fi cumpărat?

Poate un stilou roz - să-mi poarte noroc -,
Sau vreo jucărie de copii - s-o pierd prin dormitor -,
Ceva, nu știu ce, doar să știu că am aruncat
Banii pe ceva ce sună mai tentant.

Dar nu există nimic...
Mai tentant decât o carte,
Decât niște slove împrăștiate:

Fantezie, ca să-mi atragă ochiul
Să-mi despice inima,
Să-mi întregească creierul
Să mi se strecoare printre coaste
Niște lumi de realitate stoarse -
Realitate de care vreau să fug.

Biografie, ca să mă tenteze să încerc
Prin viziunea altuia să trăiesc,
Dar niște reguli mi se pare că trebuie să fie
Ca despre tine să se scrie:
O soartă-n zbucium să trăiești
Sau poate o explozie de talent să-ți însușești,
Iar eu nu vreau și nu pot să mă regăsesc
În toate aceste vieți.

Dragoste, ca să-mi întind degetele spre sentimente ce încă n-am;
Degetele mele lungi și subțiri,
Julite de tone și tone de visuri,
De aspirații în ale căror cuprinsuri,
Nu am însemnat nici început de basm,
Nici miez de culoare, ezoteric și aspirant,
Ci doar un număr îndoit de final
Complex, însă ucigător de real.

Distopie, căci se știe că iubesc
Să-mi simt universul înțeles
Să știu că orice lume poate fi mare și ștearsă,
Oribilă și glorioasă
Putredă, puternică, tenebroasă;
Să fie firesc să simți dor, nu ușurare
Când buturuga mică răstoarnă carul mare.

Dar dacă aș avea o fantezie
În care oasele să fie realitate,
Dacă cineva ar scrie o biografie
Despre fata ce-a putut cumpăra cărțile toate,
Dacă dragostea pentru bani
Ar fi de-ajuns să-mi umple pușculița,
Dacă distopia s-ar măsura în ani
De asuprire ce mi-ar împlini dorința

Aș îndura orice rău, doar să-mi cadă în mână
O bancnotă osoasă, numai bună
De tocat pe o carte - de preferat ficțiune,
Dar pușculița mi-e goală
Și-așa va rămâne.

~ 22 octombrie 2021