1. Profa de flamenco
''Ne construim propriul drum, pavat nu cu bucati de fericire, ci cu greseli constante.''
Razele puternice ale soarelui mi-au inundat inca o data camera, lovindu-ma cu generozitate peste fata si facandu-ma sa ma trezesc, inainte sa sune alarma, spre frustrarea mea. Ma uit la ceas, gandindu-ma ca o sa intarzii iar si dau asternuturile la o parte. Marai usor, precum o pisicuta caruia i s-a furat soricelul si ma ridic nervos din pat, intrand val vartej in baie si dand drumul la dus.
Dupa ce am lasat apa rece sa ma revigoreze pret de minute bune, am iesit tremurand din toate inchieturile, injurand in gand conducerea, sistemul si tot ce interzice dusurile fierbinti inainte de sapte dimineata. Scransind usor din dinti, am deschis cu greutatate dulapul si am luat ce am apucat pe mine, grabindu-ma sa cobor in bucatarie, unde sper sa o gasesc inca pe mama cu mancare calda si aburinda.
- Red, ti-am facut clatite, o aud strigand, moment in care am sarit peste balustrada, aproape aterizand in bot si m-am grabit spre farfuria cu mancare care plangea dupa mine.
Da, stiu, mancarea nu are sentimente, dar eu traiesc in alta lume, oameni buni. Dulce aroma de scortisoara, ciocolata si orice alte ingrediente delicioase, imi spuneam in gand, in timp ce trageam in piept aroma placuta. M-am asezat repede la masa, rostind un multumesc scurt fiintei pe care o iubeam cel mai mult si m-am apucat de infulecat cu repeziciune tot ce era pe farfurie.
- Sa nu musti si din portelan, e scump, spune mama, pe un ton glumet.
- Sigur ca nu. Nu are destula ciocolata pe el, ii replic eu, cu gura pe jumatate plina, facand-o pe femeia care mi-a dat viata sa chicoteasca, aproape scapand tacamurile din mana.
- Ca veni vorba, a sunat profesoara de psihologie aseara si a spus ca daca vrei sa treci clasa, va trebui sa faci un proiect de grup cu un partener ales de ea, altfel o sa ramai corigent, replica mama, in timp ce stergea vasele si se pregatea sa plece la munca, asezandu-le cu grija la locul lor.
La auzul acestei vesti, aproape ca mi-a ramas mancarea in gat.
Eu? Proiect? Si cu partener? Sigur! Cand or zbura porcii.
M-am ridicat de la masa, punand fafuria in chiuveta si mi-am luat ghiozdanul de pe canapeaua din living, ne mai obosindu-ma sa verific daca am vreo carte in el si mi l-am pus pe umar. Biata mea mama nici nu a mai incercat sa-mi tina predica, stiind ca vorbeste cu peretii, desi cred ca nici aceia nu o prea asculta. A oftat usor, amintindu-si ca ce imi intra pe o ureche, iese pe alta si nu s-a mai obosit sa continue discutia. Bine pentru mine!
- Pa, mama, ii replic femeii, dupa care ies pe usa, dand nas in nas cu valul de caldura dogoritoare, dar care pentru mine era binevenita.
Si acum...la liceu! Imi spun in gand, oftand usor dezamagit ca trebuie sa-mi petrec o zi atat de frumoasa inchis intr-o clasa plina de tonti. Azi parca totul are un ritm mult mai rapid decat de obicei. Dar doar fiindca e dimineata si trebuie sa ma intorc la inchiso...-adica la scoala!
Ajuns in cladire, dau nas in nas cu cea mai enervanta persoana de pe planeta...posibil si din univers. Si anume ''dragul'' meu verisor cu parul verde ca iarba de pe camp, Ned. Acesta ma prinde in brate si imi zambeste copilaros, chiuind ca o fetita de gradinita.
- Red, ce dor mi-a fost de tine! Cat timp a trecut de cand nu ne-am mai vazut? Incepe el, gesticuland intr-un mod dramatic.
- O zi? Intreb, ridicand spranceana sarcastic. Ai dormit ieri la mine acasa, iti amintesti? Sau iar ai baut ceva?Il intreb, vazand cum isi fixeaza privirea spre pantalonii mei si pufneste in ras.
Daca scoate pe gura ceva despre scula mea, jur ca iar il alerg cu briceagul.
- Nup, sunt treaza ca lacrima, zice el.
- Treaza? Aha, si eu sunt Rapunzel, iar duhoarea de whisky combinata cu Kahlua vine de la unicorni, ii replic.
- V-am spus eu, fraierilor, ca nu sunt singurul care ii vede, striga verzuiul spre colegii nostri de clasa, care ne priveau de pe hol.
- Omoara-ma acum, omoara-ma odata, raspund eu.
Asta o sa fie o zi lunga, imi spun in gand, incercand sa maresc pasul si sa ajung in clasa.
Cu putin noroc, la cat e de capsat verzuiul, poate pica pe scari sau ceva. Ori asta, ori il ia pe proful de chimie in brate si il cere in casatorie, la fel ca data trecuta.
- Red, vere!! Nu ma astepti si pe mine? Aud strigand de pe hol.
-Mda Red, vere. Cred ca e cazul sa fugi, spun cu voce tare, marind pasul. Te rog sa nu ma ajunga, te rog fa-l sa dispara sau macar sa se teleporteze pe Venus.
- Aici erai, striga verzuiul. Ce urat din partea ta sa ma lasi in urma. Ia zi, ai adus ceva de tras de gat? Imi sopteste el la ureche.
- Oricat de mult mi-ar placea sa te vad cum cazi pe geam cu sticla in mana, nu. Am lucruri mai bune de facut si geanta mea e si asa destul de grea doar cu un caiet sau doua.
La auzul ''tristei vesti'', face un botic de catelus plouat si se impleticeste putin, inainte sa intram amandoi in clasa, unde privirile tuturor sunt atintite asupra noastra.
- La ce va uitati? Ii intreb, privindu-i plictisit.
Cred totusi ca azi o sa fie o zi lunga. Timpul zboara altfel cand te distrezi, spun ei....dar trece al naibii de greu cand esti la scoala.
Imediat cum m-am asezat in banca si mi-am pus ghiozdanul inutil langa perete, mi-am asezat capul pe suprafata rece, sperand sa dorm pe tot parcursul zilei. Cu putin noroc, poate ma trezesc cand se termina toate orele.
Dar nu, de unde atata noroc? Nici daca ar vomita un unicorn pe mine nu as scapa din buncarul asta de tortura psihica. Nici bine nu deschid ochii si o vad pe aiurita de profesoara de psihologie intrand in clasa, pe tocuri inalte acoperite in sclipici.
Ce-i drept, merita un premiu femeia, cel putin tocurile au mai multi centimetri decat fusta ei minuscula. Ma incrunt usor, vazand cum se aseaza la catedra in cel mai lent ritm posibil, aranjandu-si fiecare obiect cu grija, ca nu cumva sa vina tsunami-ul sa il ia.
Hai odata, papusa Barbie, vreau sa aud cine o sa fie tocilarul cu care o sa fac proiectul acela tampit.
In cele din urma, dupa ce a terminat de trecut absentii, luat temele pe care nu si le face nimeni in control, se pare ca va anunta cu cine o sa facem perechi.
- Inainte sa vorbim despre proiect, vreau sa va prezint noul vostru coleg de clasa, spune ea, facand cu mana spre usa, de unde isi face aparitia cea mai fermecatoare fiinta posibila. Dragilor, el e Malen Blake. S-a transferat aici din New York.
- Ce frumoasa e, spun pe un ton pervers, admirandu-i parul rosu si lung pana la umeri, ochii verzi ca doua smarlalde ascunse intr-un dragon de jad si silueta supla, ce-i drept putin cam fara forme , mai ales in zona piep-...
- E baiat, spune Ned, trezindu-ma din visare, care nu-si lua ochii din jocul lui.
Huh? Ce? Super si am spus asta in fata intregii clase.
- Da, Red, spune profa. E baiat si e noul tau coleg de banca si de proiect, continua ea cu un zambet meschin pe fata.
Jur ca imi vine sa sugrum flamingo-ul ala ingropat in machiaj.
Profa il ia pe noul nostru coleg si il aseaza langa mine, zambindu-i dragastos si mie aruncandu-mi o privire ucigatoare.
Dupa ce Malen s-a asezat langa mine, aranjandu-si lucrurile in mod delicat si zambindu-mi timid, in perfida faptului ca i-am confundat genul, iar stanjeneala dintre noi a inceput sa dispara, fla-....adica profa ne-a impartit foile cu informatiile legate de proiect.
- Fiecare are ceva diferit, asa ca nu incercati sa copiati, ne clarifica ea, facandu-i pe majoritatea sa fluiere ca antentat de a-si ascunde intentiile ''nevinovate''.
Uitandu-ma pe foaie, constat ca nu inteleg nici ce inseamna cuvintele, darmite ce ar trebui eu sa scriu despre ele. Toti termenii acestia complicati imi dau batai de cap, o sa-mi trebuiasca un dictionar, imi spun in gand, scarpinandu-ma in cap. Asta i-a atrans atentia roscatului care m-a fixat cu privirea. Grozav, de parca nu m-am facut destul de ras.
Nici tu nu intelegi cerintele? Ma intreaba el, usor sfios.
- Catusi de putin, ii raspund.
- Atunci ce o sa facem? Avem doar cateva zile la dispozitie.
-Mhm, putem merge la biblioteca? Il intreb, cu toate ca ar trebui sa fie o propunere ferma.
-E o idee buna. Putem merge impreuna? Eu sunt nou aici si nu ma prea pricep la orientare, spune chicotind usor.
- Sigur! Ii raspund, incercand sa nu schitez nicio expresie atunci cand razele soarelui ii faceau intreaga silueta sa straluceasca..
Sunt asa un idiot..., dar feminitatea lui o sa-mi dea mari batai de cap.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top