Stateam cu bunica langa patul lui Juan, asteptand sa deschida ochii. Era deja seara, spitalul era usor aglomerat, pe Malen, Noir si Ned tot nu i-am gasit, dar le-am lasat un mesaj la receptie. Ma asteptam sa fi venit deja pana acum, dar niciun semn de ei. O asistenta inalta cu parul roscat i-a facut semn bunicii sa semneze niste acte, in care buni era trecuta ca si stramatusa lui Juan, iar zambetul inocent al asistentei spre bunica m-a facut sa ma infior. Nu credeam ca exista si gradul asta de ''incest''. Il priveam pe Juan, parul lung si castaniu inchis ii era prins intr-o coada rasfirata pe umar, era palid si cu cearcane sub ochi.

-Bietul de tine... cat de mult trebuie ca te-a chinuit, soptesc eu , mangaindu-i crestetul.

- Nu iar, sopti el cu ochii inchisi, scancind si foindu-se usor, iar asistenta a venit repede sa-i verifice perfuzia.

Cred ca e traumatizat, imi spun eu in gand, privind-o pe bunica cum il lua de mana si i-o saruta bland.

Femeie, ai nevoie de tratament clinic.

Bineinteles ca n-o sa-i spun asta cu voce tare nici mort.

Oare cand se trezeste ... care o sa fie primul lui gand?

Juan's pov

Imi simteam spatele asudat, dar extrem de rece, iar ceva ma impungea in mana, incomodandu-ma. Am scancit incet si am deschis ochii, insa bezna brusca m-a facut sa ma panichez putin. Am tras aer adanc in piept, alungand teama si confuzia din capul meu, privind in jurul meu pana cand am observat lumina venind de la usa si doctorii care treceau pe hol. Am incercat sa ma ridic , dar o mana m-a apasat usor pe umar si am tresarit speriat.

- Hey, stai intins , uriasule, spuse ... Noir?

Nu eram sigur cum il chema, dar el a fost mereu dragut cu mine. El si roscatul. Ceilalti doi sunt groaznici de ciudati, dar probabil seamana cu bunica lor ticnita.

- Ajuta-ma sa scap de aici, ii spun eu, prinzandu-l de brat si privindu-l in ochi.

- Ce?

- Te rog! Pana nu se intoarce! M-a adus in Vegas, acum vrea sa ma ia acasa. Nu mai suport! Stiu ca am cerut pentru experienta de dominatrix, dar nu m-am asteptat sa fie una batrana, ii spun eu, suspinand si amintindu-mi momentul in care am trimis cererea pe site-ul acela blestemat.

Brunetul ma privea confuz si oarecum speriat, nestiind ce sa creada. Mai mult ca sigur ca sunt nebun... Pana la urma, de ce m-ar crede pe mine si nu pe bunica prietenilor sai?

- Stai asa, trebuie sa-mi explici. Nu inteleg absolut nimic! Spuse el.

- Nu am timp, daca nu plec inainte sa se intoarca...

Stiam ca nu ma crede, asa ca am tras halatul de pe mine si i-am aratat trupul acoperit cu cicatrici, arsuri de ceara, vanatai si urme de bici.

- Ajută-mă să scap din iad...