A doua zi parea sa inceapa intr-un ritm putin mai alert, decat de obicei. Cumva, azi nu sunt atat de negativ in ceea ce priveste prezenta mea in inchisoare aia. 

Oftez si ma ridic din pat, fara sa astept alarma sa sune, dandu-mi parul negru-albastrui din ochi si indreptandu-ma spre baie. Odata intrat in cabina de dus, am dat drumul la apa fierbinte, lasand sa-mi spele trupul plin de transpiratie, simtind cum fiorii provocati de apa calda nu-mi dadeau pace. Era o senzatie groaznica la inceput, dar care apoi a devenit placuta. Am aruncat ochii spre gelurile de dus, si am ales unul la intamplare, pe care l-am turnat in palme, imprastiindu-l pe trupul meu obosit. Apoi m-am lipit de perete, lasand apa sa ma clateasca, pana cand mi-am revenit in simturi si am realizat ca e suficient.. 

Dupa ce am iesit si mi-am infasurat un prosop, m-am indreptat spre dulapul gigantic cu oglinda si mi-am ales un tricou rosu pe care scria '' Screw you! I love Chocolate'' si o pereche de blugi negrii si mulati. Mi-am luat de pe noptiera telefonul si pachetul de joint-uri si am parasit camera, indreptandu-ma spre bucatarie, coborand scarile rapid. Mama, vazandu-ma, mi-a zambit scurt, facandu-mi semn sa ma asez la blat, pe unul din scaune.

- Hai, mananca repede. Ai aici sase oua si opt felii de sunca groasa, asa cum ai cerut, iar daca vrei cafea, iti faci singur. Trebuie sa plec la munca. Si ah, da, iti gasesti pachetul de mancare in ghiozdan. Sper sa-ti tina pana cand ajungi la cantina, adauga ea, venind spre mine pentru a ma pupa pe frunte, inainte sa tune pe usa ca expresul RedBull. 

Am luat o gura mare de aer, inainte sa ma infruct din farfuria plina cu mancare, ajungand sa devorez tot in mai putin de cinci minute. Apoi mi-am luat ghiozdanul, fara sa mai verific ce in el si geaca din cuier, vrand sa ies pe usa. Insa tocmai atunci a inceput sa-mi sune telefonul, facandu-ma sa tresar ca ars. La naiba cu ,,White Rabbit'' si tonul lor special pentru mobil. Apuc telefonul din buzunar si incerc sa-l deschid, fara sa scap nimic din mana.

- Da? Raspund nervos, fara a verifica numele apelantului.

- Hei, vere! Aud din partea cealalta cum un anumit verzui incearca sa-mi sparga timpanele.

- Ce vrei? Tocmai ma pregateam sa ies din casa, ii spun, incercand sa-mi pun ghiozdanul pe umar si cu mana pe cleanta usii, gata sa o deschid.

- Si eu ma pregateam sa intru, spune el.

- Ce? Intreb eu, inainte sa fiu lovit din plin in bot, cazand pe jos. 

 Pana sa apuc sa ma ridic, tinandu-ma de nas, incercand sa fac durerea sa dispara, il auzeam pe dragul si scumpul meu verisor, sprangandu-se de ras. Iar singurul lucru intelegibil din limbajul lui de veverita beata, a fost un ''ups'', urmat de alte chicoteli.

-Iti dau eu tie ,,ups'', ii spun. Unul mare care o sa-ti faca machiaj natural.

- Da, da. Lasa asta, azi am un motiv bun sa dau peste tine, spune el, iar eu am clipit des, intrebandu-ma daca el mai si aude ce ii iese pe gura.

- Si care ar fii acela? Il intreb, luandu-mi lucrurile de pe jos, iesind pe usa in rand cu verzuiul si incuiand-o dupa mine.

- Ne asteapta frumusetea de Malen, zice el, iar eu era sa cad pe scari cand i-am auzit numele.

-Cand ai vorbit tu cu el? Il intreb eu, usor curios, nu ca mi-ar fii pasat.

- I-am cerut numarul de telefon ieri, dupa scoala, zise el, zambind larg. Sa ne grabim!

  Fiecare dimineata la scoala aduce ceva nou... un infarct.

O data ajunsi la scoala si intrand in clasa, eu si verzuiul ne-am asezat in locurile noastre obisnuite, eu la perete, iar Ned in spatele meu. Imediat mi-am aruncat ghiozdanul pe scaun, mi-am pus bratele pe banca si mi-am lasat capul pe ele, sperand ca orele de azi sa se termine, la fel de repede cum au inceput, la fel ca si ieri. Apoi dupa cateva minute, simt cum cineva se aseaza langa mine, puandu-si geanta la picioarele mele. Imi ridic privirea, dand nas in nas cu roscatul care tocmai a ajuns, se pare.

- Buna dimineata, imi replica el, zambind timid, aplecandu-se sa-si scoata cele necesare orei din geanta albastra pe care o lasase jos mai devreme.

- Neata, ii raspund plictisit.

- Ce e? Nu te-ai trezit inca? Ma intreba, usor curios. 

Intr-un fel, firea lui prietenoasa e chiar placuta, imi sopteam in gand, neluandu-mi ochii de la el.

- Nu si sunt sanse mari sa adorm la loc inainte sa inceapa ora, murmur incet, cu capul infundat pana la jumatate intre brate, ca intr-un ocean de smoala, care era de fapt geaca mea neagra de piele, simtind cum mi se ingreuneaza pleoapele. 

Ce ciudat e sa intalnesti pe cineva si sa te intelegi cu acea persoana inca din prima zi, de parca v-ati cunoaste de o viata, chiar daca nu ati schimbat mai mult de doua vorbe. 

- Red Walker, cum indraznesti sa dormi la ora mea? Aud un tipat ascutit de cotoroanta si simt cum ceva ma loveste in moalele capului. 

Mi-am deschis ochii si m-am uitat buimac la doamna Hiperson, o batrana de cincizeci de ani care ne preda franceza. Apoi, am observat ca avea dictionarul de franceza in mana, iar pe el era un fir negru-albastrui de par.

 Era...parul meu, imi spun in gand, strangand pumnul nervos.

- Imi pare rau, domnisoara Hiperson!

Domnisoara pe naiba, imi spun in gand. II afisez un zambet prefacut si ma intorc inapoi la somn, imediat ce ea s-a indreptat catre tabla. N-ai decat sa bombanesti, eu nu ma trezesc ca sa ascult o lectie tampita, intr-o limba pe care nu o inteleg nici daca ma calca tramvaiul.

Restul orei a trecut foarte usor pentru mine. Intrucat, baba m-a mai atentionat de cateva ori, dar ori vorbea cu mine, ori cu peretii. Eu am dormit si am visat cum mananc croissante, in timp ce colegii mei faceau ture de teren in jurul turnului Effel. 

Si imediat ce s-a sunat de pauza, i-am tras pe Ned si Malen de mana, direct la cantina, nelasandu-i nici sa-si bage lucrurile inapoi in ghiozdan.

- Mai usor, striga amandoi, vocile lor rasunand pe hol, impletite si de glasurile cristaline ale celorlalti elevi.

Ajunsi la cantina, l-am tras pe Ned de brat, dandu-i doua tavi pentru mancare, una era pentru Malen care s-a dus sa caute o masa libera, intrand printre primii trei din rand si afisand un zambet dulce doamnei ce ne servea masa,

- Sa mai lasi ceva si pentru altii, adauga Ned .

- Vezi sa nu. Sunt mort de foame.

- Si cu toate astea arati ca un schelet. Unde intra atata mancare in tine? Intreba el, scarpinandu-se in cap. Parca aveai si pachet pentru azi.

- Nu stiu si nu-mi pasa, ii spun. O sa mananc si pachetul, continui eu, in timp ce imi umpleam tava cu mancare, suc si lapte, iar Ned a luat ceva mai usor de digerat pentru el si roscat, ce ne astepta deja la o masa amplasata perfect langa geam si nu foarte departe de ventilator.

 Imediat cum ne-am asezat si am impartit tavile, am inceput sa mancam in tihna, ei doi admirand privelistea de afara, cat timp eu admiram mancarea ce urma sa fie torturata si ucisa cu brutalitate de tacamurile mele, inainte sa aud un tiuit enervant in urechi.

- Hei, dragilor, spune o figurina blonda de plastic, al carei nume cred ca e Melissa. Exact ce nu-mi doream, imi spun in gand.

- Buna, Mel, spune Ned plictisit, stiind ca blonda nu o sa ne mai dea pace pana cand nu ne scoate din minti.

- Uf, Red, iar mananci. In ritmul asta, nu o sa mai incapi in blugi. Si eu stiu ce zic, adica vara trecuta m-am ingrasat un kilogram si jumatate. A fost oribil, nici din casa nu am vrut sa ies si am stricat trei cutii de servetele, plangand si plangand si intrebandu-ma cum sa scap de asta, spune ea gesticuland, la care eu si Ned ne dadeam ochii peste cap, asteptand sa-si termine''tragica'' poveste.

- Oh, nu, spune Ned, dramatic. Cosmarul tau a revenit! Uite, ti s-a micsorat fusta mini! Ar trebui sa te duci sa-ti iei alta mai lunga, continua el.

- Aiurea, nu fii prostut! Ieri am luat-o si imi venea perfect, zise ea, imbufnata.

- Si cand ai luat-o, te-ai uitat si in partea din spate? O intreb pe blonda, si ea se holbeaza putin la posteriorul ei, intrebandu-se la ce ma refer oare.

- Mie mi se pare in regula, spune ea.

- Atunci si mie in convine, zise Ned. Am ce admir in timpul orei.

 Cat de blonda putea sa fie fata asta, si nu doar la par.

- Eh, mai mult dulce pentru baieti, zic eu, moment in care, am simtit cum ceva ma calca pe picior, facandu-ma sa tip, atragand privirile tuturor spre mine, in special a roscatului care parea sa imi arunce sageti otravite. 

 Dar ce-am facut?

Am ajuns in clasa, si asta intr-un ritm cat se poate de lent, in mare parte din vina mea si a faptului ca trebuit sa schiopatez tot drumul, fiindca oricine a avut tupeul sa ma calce, a avut si multa furie pe deasupra. Sau mai bine spus in. Auch! 

Si asta numai ca sa dam nas in nas cu profa de psihologie. Uitasem complet ca aveam ora cu ea. Dupa ce ne-am asezat si am primit alte fise de complentat si intrebari legate de progresul proiectului, ne-a luat caietele la control. Noroc ca eu si roscatul am luat ieri notite de pe fisele precedente, facand un chenar cu raspunsuri combinate. 

 Restul orei a trecut usor, mai putin pentru verzui care nu-mi dadea pace cu prostiile lui, atunci cand eu si Malen incercam sa lucram impreuna. Asta insemnand, stand aproape unul de celalalt, cu o distanta foarte mica intre fetele noastre, simtindu-i respiratia roscatului cum imi batea in fata, iar asta in mod ciudat imi facea inima sa tresara.

- Malen si Red, stateau intr-un copac...si se sarutau, chitaie Ned, soptit si cu mana la gura, abtinandu-se sa nu rada in hohote.

- Ce a spus? Intreaba Malen, din senin, intorcandu-si capul in directia verzuiului, lovindu-ma cu parul peste fata in proces.

 Ca si cum el era pierdut in spatiu si nu-si dadea seama, dar presupun ca asta il face si mai dragut, asta...naiv.

- Nimic, nimic, ii spun. Nu-l lua in seama. Are probleme cu capul, ii soptesc. Trebuie neaparat sa mearga la tratament, continui eu... Intr-un cavou, la trei metrii sub pamant, mormai eu, pe un ton apasat, ca nimeni sa nu mai auda. 

Mi-am intors capul spre Ned, cat timp Malen era atent la ce spunea profesoara si i-am soptit un ''Te omor'', cu fata mea de Scary Movie scos din sicriu si apoi l-am auzit chicotind si scotand limba la mine, cu ochii inchisi. Norocul meu a fost ca profesoara tocmai trecea printre randuri, iar eu m-am intors repede cu fata in foia mea. Insa bietul de Ned, nu a avut asemenea noroc si s-a ales cu o carte in cap, cum am primit si eu, muscandu-si limba si gemand de durere. Karma! Face o treaba buna cateodata, imi spunea in gand, zambind implinit.

- Esti fericit ca l-a lovit cu cartea? Ma intreaba Malen.

- Yep, ii replic. Merita tot ce ii se intampla, spun eu, aproband din cap.