AUTOR: Macabrepoem

PROMOVATOR: Crisulet_19

          Scriitorul creează frumosul din haos, prin cel mai neobișnuit mod posibil. El nu este un scriitor de renume, nici pe departe; el este sufletul prin care versurile lui prind culoare și te instigă să mai vrei un capitol și încă un capitol.

         Cum este lumea prin ochii lui?– O lume sângeroasă, dar un roșu aprins, ce te face să-l dorești, să-l îmbraci. El joacă poker cu mintea ta și, cărțile lui sunt cuvintele, iar ale tale sunt emoțiile simțite citind. 

        "Eu creez o lume de care să te îndrăgostești. O colorez cu sentimente și împrăștii niște negru, pe ici-colo, că să pară totul mai real. Te atrag și intrig cu firul acțiunilor, cu personajele mele și îți arată afecțiune. Apoi, doar îți spulber fiecare speranță cu o tragedie și încerc să te întristez." 

        Lumea lui se bazează pe cuvinte și pe trăirile puternice interioare de care a avut parte de-a lungul vieții. Este protagonistul propriei povești. O poveste care, nu doar că exprimă iubirea văzută prin ochii ei, ci și trauma, controlul, clișeul și abordarea unei minți diabolice a oamenilor, a ființelor care pot iubi și altfel.

       Este un dansator fără picioare, un cântăreț fără voce, un scriitor fără cuvinte și inspirație și o muză fără chip. El trece de la o stare la alta: îți desenează un zâmbet pe chip, după care ți-l șterge cu degetul când se plictisește. 

       La el este nebunia; o nebunie vicleană, prin care îți arată miile de stări ale durerii, suferinței, iubirii, cât și falsității. "Arta de a ucide, este justificată de suferință!" O artă pură, văzută prin ochii unui scriitor, protagonist și antagonist în același timp. 

       Durerea pacientului, cel care suferă, care se lasă păgubaș și turmentat de nevoile celor din jur și care se pierde în eternitate, conferă acestei proze, un aspect de efemeritate și amplitudine. El reușește să aducă schimbarea în viața lui, justificat fiind de cele mai întunecate gânduri: sinucidere, durere, avand in, singurătate, răutate și lista continuă. Toate astea, lui îi construiesc darul divin de a "iubi", lăsându-și urgia unui suflet dărâmat, deoparte.

        Din ură, se naște ură și din iubire, se naște iubire. Este simplu! Urmărește-i povestea și nu rata cuvintele magice ale unui om trecut prin viață, care transpune esențialul într-un paragraf și reușește să emane mai multe emoții decât a reușit vreodată Eminescu, în Luceafărul. 

        Ca plată, doresc follow permanent grupului și mie; cât și o recenzie de minimum zece rânduri, la cartea mea CAPRICII INTERZISE, la capitolul DISTRIBUȚIE! 

♡Mulțumesc anticipat, Crisulet!♡