În timp ce se îndreptă spre Kasehlia, Hendrik, în mod surprinzător, nu își poate scoate din cap discuția pe care a avut-o cu regele Radek în ziua în care au plecat din Karik.

     Am auzit că sunteți al treilea în rând pentru tronul din Feleris. Unii ar spune că este tentant.

     Regele Radek părea să fi fost sigur de faptul că a fi atât de aproape de tron putea crea o anumită tentație. Totuși, elfii de munte păreau a o detesta pe Siryilia, iar acum, știind adevărul, Hendrik se întreabă dacă mai este ceva în spatele cuvintelor regelui.

     Ceva i se părea în neregulă. Ciobanul pe care l-au găsit îl descrise pe rege ca un monstru lipsit de inimă, un elf căruia nu îi păsa de nimeni și de nimic. Dar Hendrik avea destul spirit de observație pentru a vedea anumite lucruri. Când Ballard a încercat să o sugrume pe Lilura, regele s-a ridicat imediat cu toporul în mână. Instinctul îi spune lui Hendrik că, dacă Ballard nu ar fi fost îndepărtat, regele l-ar fi ucis pe loc cu acel topor.

     De asemenea, Hendrik a observat modul în care regele Radek se uita la Lilura. Nu era privirea unei persoane care se uita în ochii celei pe care o iubește. Nu. Hendrik este sigur că între rege și Lilura nu este dragoste. Totuși, elful de munte a fost deranjat de faptul că Lilura aproape a fost ucisă. A fost deranjat de insultele aduse la adresa ei.

     Cumva, în mintea lui Hendrik, câteva piese lipsesc.

     Auzindu-i oftatul, Hendrik își mută privirea asupra lui Aleydis. Pe ea trebuie să se concentreze acum. Ea este acolo și are nevoie de el.

     — Ești în regulă?

     Aleydis își mută privirea asupra lui. Nu poate fi ușor. Precum toți ceilalți elfi, Aleydis a crezut ceea ce știau ei despre Siryilia. Nu s-a îndoit de faptul că elfa a fost o eroină a poporului ei. Dar acum știe adevărul. Iar acesta a zguduit-o. Nu poate fi ușor.

     Aleydis ridică din umeri.

     — Nu știu, spune ea într-un final. Nu e vorba de faptul că am crezut minciunile Siryilia. E vorba de...

     Aleydis ezită, parca neștiind dacă îi poate spune orice este în mintea ei. Datorita faptului că ambii lor cai erau aproape unul de altul, Hendrik reușește să-și întindă mâna pentru a o lua pe a ei. Nu contează ce urmează să îi spună. El o va sprijini mereu.

     — Ani de zile, am văzut-o pe Siryilia ca o eroină. Când Lilura ne-a trădat, o parte din mine și-a dorit să nu o mai vadă niciodată. Cum...

     — Aleydis, o întrerupe Hendrik pe un ton blând. Nu te poți învinovăți pentru așa ceva. Poate că Lilura nu a ucis un membru al familiei voastre, dar tot v-a rănit. În plus, nu aveai de unde să știi povestea Siryiliei.

     Aleydis oftează.

     — Știu că ai dreptate, dar, de când am plecat din acea cabană, doar la asta mă gândesc. Uite ce a făcut Siryilia și ce viață a avut! Când comparăm acțiunile ei cu ale Lilurei, măcar surorii mele îi pare rău. Și unde a ajuns? Cu toții am auzit ce i-a făcut regele Radek acelui cioban! Dacă, într-o zi, se întoarce împotriva surorii mele?

     Hendrik oftează. Nu poate spune că nu o înțelege. Încă își face griji pentru sora ei. Cum ar putea să nu-și facă?

     — Lilura știe că are un loc în care să se întoarcă, spune Hendrik. Iar regele Radek știe că ar suferi dacă ar răni-o.

     Aleydis pufnește.

     — De parcă ne-ar spune! Nu o cunoști pe Lilura. E obișnuită să care totul singură și să nu spună nimic nimănui.

     Hendrik strânge ușor mâna lui Aleydis.

      — În regulă. Vom merge în Karik și o vei întreba tu însăși. Bine?

     Aleydis încuvințează.

     Hendrik știe că trec două zile înainte de a ajunge în Kasehlia, dar i se pare că nu a trecut suficient timp. De data aceasta, nu știe exact cum să explice situația. Până la urmă, nu este ușor să le spună unor elfi că eroina lor este, de fapt, o elfă care și-a ucis propria mamă. Aleydis, totuși, nu ezită.

     — Nu va fi ușor, spune ea după ce le povestește fratelui și cumnatei sale totul. Nobilimea va spune că regele Radek încearcă să ne păcălească, iar faptul că Lilura este soția lui nu îl va ajuta.

     — Ne vom descurca, spune Kiernan. În ciuda a orice ar putea crede oricine, mă pot descurca cu nobilii. Voi anunța totul mâine. Dar voi nu veți fi aici.

     Hendrik își mută privirea asupra fratelui lui Aleydis. Despre ce vorbea?

     — Am primit rapoarte, spune Kiernan pe un ton grav. Armata regelui din Edrawen înaintează spre granița cu Feleris. În mai puțin de două luni, va fi o bătălie. Știindu-le numerele, nu ne vom descurca fără elfii de munte.

     Hendrik se apleacă ușor în față.

     — Atât de grav este?

     — Nu chiar. Dar trebuie să le demonstrăm că suntem mai puternici. Dacă o facem acum, sunt mari șanse să fim lăsați în pace pentru o vreme.

     Așadar, nu trebuie doar să-l convingă pe regele Radek să nu pornească la război, ci și să lupte alături de ei. Hendrik oftează. Asta este o provocare.

     — În seara aceasta, veți pleca spre Karik. Am trimis vorbă regelui Edgar. Mathias Ballard este deja pe drum. Nu putem întârzia.

     Hendrik încuvințează. Kiernan are dreptate. Până la urmă, important este să protejeze granițele, să se asigure că Edrawen nu înaintează. Vor găsi o cale să-l convingă pe regele Radek.

     Jumătate de ceas mai târziu, Hendrik stă alături de Aleydis lângă orașul port de unde au plecat și ultima dată. În curând, Mathias trebuie să apară. În curând, vor pleca spre Karik.

     — Aleydis, spune Hendrik brusc.

     Are o idee generală despre ce vrea să o întrebe, dar nu își poate găsi cuvintele. În curând, vor pleca la război. Poate nu va mai avea ocazia să vorbească cu ea pentru o vreme. Așadar, trebuie să fie acum.

     — După ce scăpăm de amenințarea din Edrawen, chiar și dacă găsim o soluție care va dura doar câteva luni, eu... mă gândeam că ar trebui... dacă vrei... adică, am zis că vom mai aștepta, dar poate nu vom mai avea timp...

     Hendrik oftează. Chiar nu știe cum să zică asta. Aleydis îl privește, ridicând o sprânceană.

     — Nunta... Dacă...

     — Da, spune Aleydis. Sunt de acord. Vom vorbi cu frații noștri. Să facem nunta cât mai curând posibil. Dacă vin și elfi de munte să ne ajute împotriva Edrawenului, va fi și Lilura acolo. Da.

     Kiernan a spus că o bătălie nu poate fi evitată. După ce a citit rapoartele, Hendrik este de acord. Cu puțin noroc, vor supraviețui acelei bătălii. Dar nu puteau știi dacă, peste câteva luni, vor veni și altele. Iar Hendrik este satul să piardă timpul. Dacă îi este scris să moară în război, atunci măcar să se căsătorească cu cea pe care o iubește înainte de asta.

     — Este și o mișcare politică bună, adaugă Aleydis. O nuntă după o bătălie împotriva celor din Edrawen va arăta că încă mai avem putere. Va și ridica spiritele popoarelor noastre.

     Hendrik zâmbește. Știe că unii oameni ar fi enervați de faptul că totul trebuie să aibă legătură cu politica în viețile lor. Totuși, și el și Aleydis înțeleg anumite lucruri. Amândoi au un statut asemănător, deci înțeleg că nu vor putea scăpa niciodată de aspectele politice ale vieții lor.

     Încă un lucru pe care îl iubește la Aleydis. Îl înțelege mai bine decât oricine altcineva.

     Hendrik se apropie de ea, vrând să o sărute, dar Aleydis face un pas în spate cu un zâmbet pe buze.

     — Suntem în public, spune ea. În Larsenia.

     Zâmbetul doar i se lărgește când adaugă:

     — Mă poți săruta cât vrei când suntem într-un loc mai retras.

După luni de zile, am reușit și eu să termin acest capitol. Sinceră să fiu, trebuie să îi mulțumesc lui Livianicola pentru asta. Dacă nu citeam comentariul tău, nu cred că aș fi reușit să termin acest capitol. Am fost destul de ocupată și în pană de idei, dar comentariul tău m-a încurajat să continui.

De asemenea, le mulțumesc tuturor celor care încă citesc această carte. Miii de scuze că durează atât de mult să o termin!