-Unde e printesa pe care am crescut-o?m-a intrebat inca o data

      In mod normal mi-aș fi dat ochii peste cap si as fi iesit din camera trantind usa, dar nu îi puteam face asta doicii. O iubeam mult prea mult si eram mult prea recunoscatoare.

      Statea într-un scaun imens, tapitat cu un material lucios, ce parea confortabil. Era pentru toti mama noastea, asa că intotdeauna fusese tratata cat mai bine, insusi tata o îndrăgea. Avea si motive sa o faca, pana la urma, nu-i asa?

      -Sunt aici, doica. Aceasi printesa pe care o stii, am incercat sa explic.

      Și-a ridicat o mana in aer, facandu-ma sa tac in clipa urmatoare. M-am incruntat, vazand ca ea chiar era suparata pe mine. Ce mai facusem? Camerele erau deja renovate, iar pregatirile pentru bal erau in toi. Facusem toate astea într-o săptămână, cu multe ore nedormite si multe evadari pe furis din castel.

      Balul organizat an de an in castel era un prilej numai bun ca sa se lege anumite aliante, dar scopul sau era cu totul si cu totul altul. Era balul nostru aniversar, unde in fiecare an dansam cu toti trei, bucurandu-ma ca suntem născuți in aceasi zi. Acum, implineam 17 ani, dar eram diferiti. In ultimiii trei ani nu mă intorsesem acasa pentru asa ceva, asa ca acum obiceiurile se mai schimbaseră putin, fiind nevoita sa recapitulez tot ce imi aminteam si tot ce aflasem.

      -Evelyn pe care am crescut-o nu s-ar fi furisat noaptea afara din Academie,mi-a aruncat in fata.

      Am ramas la fel de incruntata, dandu-mi seama ca nu aveam sa scap asa de usor. Puteam sa ma comport ca o adevarata lady, dar in realtitate eram o femeie puternică din nord, ce trăgea mai bine cu arcul decat majoritatea bărbaților.

      De altfel, niciodata nu ii placusera ieșirile mele. I se paruse mereu ca orasul era mult prea periculos pentru o doamnă, cu atât mai mult in timpul noptii. Avea dreptate, dar de aceea mergeam mereu înarmată, apărăta de orice surpriză urata.

      Se pare ca ieșirile nocturne in afara Academiei chiar nu ii placeau, erau diferite si mai deranjante. Ar fi trebuit sa stiu ca doica aflase, doar acesta fusese motivul pentru care tata s-a supărat, cerandu-mi sa vin acasa. Au fost cateva zvonuri nefondate, dar niciunul adevarat, cu toate ca am riscat mult imaginea familei.

      -Nu o sa vorbesc despre asta aici si acum,i-am taiat-o scurt.

      A dat sa se ridice, dar i-am luat-o inainte, parasind camera mai repede decat mi-aș fi imaginat. Ma saturasem pana peste cap de astfel de discuții, mai ales ca nimeni nu parea destul de lucid ca sa inteleaga ca si o femeie poate lupta.

      Le-am rugat pe doamne sa imi pregătească rochia rosie, ca sa o pot purta in aceea seara, cand aveam invitati. S-au grabit sa o aranjeze, nestiind ce sa mai faca pentru a-mi fi pe plac. Niciuna nu ma atrasese in mod deosebit, preferata mea ramanea Ana, impreuna cu Erica, ce era totusi prea mica pentru a fi numită asa.

      -Aveti o scrisoare pe pat, domnita. Un paznic a adus-o mai devreme,m-a informat una dintre ele.

      I-am mulțumit, ridicand-o si observand ca expeditorul nu isi batuse prea mult capul cu ea. Plicul era unul dintr-o hartie fina, dar niciun nume nu statea scris pe el. Sigiliul era unul rosiatic, ce era mai mult decat cunoscut si m-a facut sa oftez mintal. Isi gasise un moment foarte potrivit.

"Acolo unde ne-am luat rămas bun. Te astept la miezul noptii, Erica o sa te aduca la mine.
-Alexander de Edinburgh"

     Marsavul! Stia prea bine ca nu il puteam refuza, nu putusem niciodata si acum ca o implicase si pe Erica ma legase fedeles. Cu siguranta era nebun, dar trebuia sa recunosc ca stiuse cum sa ma atraga, neputand sa refuz sub nicio formă.

      Cina din acea seară a decurs normal, discuțiile curgand lin si, dintr-un motiv ciudat, mi-am dat seama ca exista o tensiune între Nikolai si William. Ceva se intampla si nu era o simplă cearta minora, de oarece s-ar fi impacat pana atunci.

M-am refugiat in camera mea, fara sa ii dau voie cuiva sa protesteze fata de atitudinea mea. Doamnele au fost surpinse sa ma vada, asa ca s-au grăbit sa imi pregătească baia. Intrasem in momentul in care ele tocmai vorbeau despre fata pe care o trimisesem acasa.

      Nimeni nu era de incredere in vremurile astea, cu atat mai putin niste femei ce trebuiau sa stea la degetul meu mic. Le-am comunicat ca nu mai am nevoie de niciuna in seara asta si au părăsit camerele incet, susotind intre ele ca sunt putin cam ciudata.

      Am petrecut următoarele ore citind si scriind niste scrisori oarecare, pana sa imi dau seama ca deja de apropia ora stabilita. Mi-am luat o rochie rosie si mantia, alegerea mea fiind destul de nepotrivită, dar nu aveam ce sa fac.

      M-am strecurat ca de obicei printre garzi, inmanandu-le cate o moneda ca sa taca si am iesit afara, cautand-o pe Erica. Imi zambea entuziasmată si m-a tras de mana pana in turn, unde a luat-o inainte, conducandu-ma.

      Alexander statea rezemat de un perete si privea pe fereastra mica din varf. Acelasi loc si aceasi privire, de parca nu trecuseră trei ani. Erica a plecat imediat, chitaind si facandu-ma sa ma intreb de ce e asa draguta cu Alexander. Baiatul asta cucerise pana si o copila, aparent.

      -Nu credeam ca o sa vi. Eram pregătit sa te rapesc dintre doamnele tale.

      Nu l-am bagat in seama, dandu-mi in schimb gluga de pe cap si lasandu-mi parul liber. S-a apropiat de mine, facand spatiul dintre noi sa se micșoreze semnificativ.

      -De ce ai vrut sa ne vedem?am intrebat direct.

      Nu l-am surpins, probabil se aștepta la asta si avea un raspuns prost pregătit, cum avea de cand se nascuse.

      -Am auzit ca ai alungat o doamna. Una dintre fostele mele amante. Ti-a gresit cu ceva, Evelyn?m-a intrebat zambind.

      Am pufnit, impreunandu-mi mainile la piept si privindu-l urat. Daca pentru asta ma scosese din castel la o ora asa tarzie urma sa uit de orice prietenie si să îi trag o sageata direct in cap. Era al naibii de enervant si, al dracului, la fel de atragator.

      -Chiar m-ai chemat aici ca sa vorbim deapre amanta ta?l-am întrebat furioasa.

      Daca m-ai devreme zambise, ei bine, acum ranjea cu toata gura, in timp ce se apropia de mine. Mainile sale s-au asezat pe bratele mele, mangaindu-le usor, in timp ce mă privea in ochii.

      -De fapt, asa cum ți-am spus "la revedere" trebuia sa iti spun si "bun venit", nu?a intrebat

   Buzele sale s-au ciocnit de ale mele mai repede decat credeam ca era posibil si, într-o fracțiune de secundă, m-am trezit ca ii raspund la fel de dornica. Asta era modul lui Alexander de a ura cuiva bun venit, printr-un sarut patimas.

   ▪Sper sa va placa! Noua coperta este facuta de Paramjet💞 iti multumesc, draga mea. Sunt cam narcisista cu acea medalie, dar asta e, trebuie sa raman cu ceva, pe langa experienta minunata. Pareri?💕