I-am multumit servitoarei, ce era una mai in varsta, pe care mi-o aminteam perfect. S-a inclinat respectuos, parasind camera si închizând usa in urma ei. Urma sa am o zi lunga, plina de despachetari si reamenajari.

      Cinci fete se tot invarteau pe langa mine, impaturind hainele si ajutandu-ma. Singura pe care o cunoașteam era Ana, ce ma privea amuzata. O stiam din copilarie, mama ei fiind fosta bucatareasa si ea crescând practic cu mine. Era cu doi ani mai mare si o consideram cea mai buna prietena a mea, de aceea am luat-o cu mine si la Academie, nepasanu-mi că era însărcinată.

      Erica statea la picioarele mele, privindu-ma in timp ce imi tinea batista. Avea doar trei ani, dar era o fetita superba. Chipul ei te fermeca cu totul, in asa fel incat nu îi puteai refuza nimic. Imi parea rau ca nu avea un statut mai înalt, fiind doar bastarda unei servitoare.

      Nu am renuntat niciodata la Ana, chiar daca nu a vrut sa imi spuna cine este tatal micutei. Mereu schimba subiectul si mi-am dat seama ca sufera, asa ca am tacut si am asteptat. Erica s-a născut rapid, iar singura dorinta a mamei sale a fost să o las să plece, spunandu-mi ca e o rusine ca este servitoarea mea.

      Totusi, Erica a crescut printre slujnicele mele, nici ea si nici Ana nu m-au parasit. Intelegeam tot ce i se intamplase prietenei mele si nu o invinuiam de loc pentru că ramasese grea. Ii invinuiam pe cei care, absorbiti de sangele lor, o faceau bastarda.

      -Pot să mă joc cu baiatul menajerei mai tarziu?a chitait Erica

      Am privit-o din nou, vazand toata nevinovatia ei. Era un simplu copil, ce se nascuse din pasiunea mamei si a tatălui său, ce aparent nu putuse lasa titlul pe care il avea. Mi-ar fi placut să îi pot oferi mai mult, dar era una dintre doamnele mele, atat puteam face pentru ea deocamdată.

      -Nu vrei să mergi cu noi pe langa lac?am incercat să o înduplec

      A aprobat nerăbdătoare din cap, zambindu-mi si agitandu-se pe langa mine. Am lasat rochiile pe pat, ridicandu-ma si analizand inca o data ce ramasese de facut. Daca doica ar fi vazut agitația asta ar fi spus că urmeaza să plec la razboi, nu că mă intorsesem acasa.

      Ana m-a ajutat să imi îmbrac mantia, luand-o pe Erica lângă ea. S-au privit bland, transmitandu-si una alteia iubirea pe care si o poarta. Prietena mea era o mama grozavă, chiar daca nu era căsătorită.

      Una dinre doamne mi-a deschis usa, dar nu am apucat să îi vad chipul prea bine, pentru ca deja incepuse să imi vorbeasca.

      -Prințesa, mă scuzati, dar eu sunt Mary, fiica unui mic nobil din sud,mi s-a adresat.

      Am analizat-o mai atenta, observând rochia ce îi scotea bustul mult prea mult in evidenta si parul impletit in cateva cozi. Fata îi era machiata, iar atitudinea ei nu o facea să semene deloc cu o fata nobila.

      -Vrei ceva de le mine, Mary?am intrebat-o

     M-a privit acuzator in ochii, de parca eu ar fi trebuit să stiu tot ce gandea si dorea ea. Cu siguranta nu imi placea de ea, mai ales că parea să uite de toate regulile societatii, pe care eu le învățasem greu.

      -Il cunosc pe prințul Alexander,doamna mea. Mă gandeam că ati putea să îi aduceti aminte de mine,a spus aroganta.

      O uram. Uram faptul că imi spusese atat de calma că fusese una dintre miile lui de amante și că acum ar fi vrut să îi intre iar în grații. Împinsă de la spate de familia ei, ce parea că vrea un rol mai important, acum că fiica lor nu mai era un interes pentru Alexander sau din propria inițiativă, nu conta, tot fusese o mare prostie ce imi ceruse.

      -Nu te vreau aici, Mary. Doamnele mele trebuie să fie de încredere, nu am nevoie de una dintre fostele amante ale printului de Edinburg. Poti sa pleci acasa, i-am cerut impasibila.

      M-a privit socata, dar a parasit camera injurand pe infundate si mai nevoasa decat ar fi putut să fie vreodata. Celelalte fete și-au continuat treaba, dar incurand barfa ca Evelyn de Roverbury nu avea la inima fostele amante ale printului urma să se auda peste tot. Nici că mi-ar fi pasat mai putin.

      Am oftat, părăsind castelul cu Ana si Erica langa mine. Am privit din nou lacul imens ce schimba privelistea si am studiat-o pe Erica in timp ce fugea in fata noastra. Pasii mi-au incetinit, pana am ajuns langa Ana, ce privea drept în fata.

      -Nemernicul mai are curaj să o trimita la mine, auzi!am pufnit

      Prietena mea m-a privit, constienta că urma să mă plang putin. Ea stia cat de capricioasă pot fi, mai ales cand Alexander este subiectul principal

      -Poate nu a trimis-o el, pana la urma nu cred ca i-a acordat multa importanta,si-a dat cu presupusul.

      -Cum poti să faci asta, Ana? Cum ai putut reveni in locul asta, unde bărbatul pe care il iubesti te-a parasit, v-a parasit?am intrebat-o

      Și-a impreunat mainile, frecandu-le usor intre ele si avand grija in continuare de fata ei. Ăsta da mod de a evita o intrebare.

      Din fericire, nu mi-a raspuns, chiar daca banuiesc că ar fi facut-o. Erica a ras, încercând să prinda un fluture intre degetele ei micute, dar nereusind mare lucru. Doua mâini mari au prins insecta frumos colorata si au eliberat-o incet in fata ei, amuzand-o.

      Alexander și-a abandonat orice responsabilitate si a repetat inca o data actiunea, primind din partea fetei un zâmbet strengar. Langa el, fratele lui mai mic o analiza pe fetita curios, descoperind ceva ce numai el observase, aparent. Nu credeam că Nikolai era așa interesat de copii.

      -Erica!a mustrat-o mama ei

      Fetita a oftat, dar a sărit pe mama ei imediat, luand-o de mana si ascunzandu-se in spatele său. Din nou, Nikolai s-a uitat ciudat la amandoua, făcându-ma să mă intreb ce observase din nou.

      -E fetita ta?a intrebat bland

      Ana a facut o plecăciune scurta, răspunzând printr-o inclinare a capului. Acesta a zambit, impreunandu-si mainile la spate atotștiutor.

      -Iti plac fluturii, micuțo?a intrebat Alexander

      A zambit, imediat ce a privit cum mai multi fluturi zburau pe langa noi. Alexander i-a mai prins unul, punandu-l in mainile ei micute si invatand-o să il tina bine la adapost. Erica i-a mulțumit entuziasmata si a luat-o la fuga spre castel, prea dornica să îi arate prietenului ei ce descoperise.

      -Cati ani are?a intrebat Nikolai

      Mi-am intors privirea spre el, certandu-l pe cat puteam. Varul meu nu era cel mai in masura să o intrebe despre copil, având în vedere că nu fusese dornic să iubeasca niciodata. Era, la fel ca fratii lui, un cuceritor si atat, nimic in plus. Asta doar de cand ea il părăsise.

      Dar de ce il interesa asa de tare? Aproape m-am dezchilibrat in momentul in care mi-am dat seama de ce se intampla. Erica avea aceasi nuanta de par ca a familiei de Roverbury, pe care o mostenisera si tripletii.

      Oare, într-o variantă ciudata, unul dintre ei ar putea fi tatal micutei? Unul dintre ei ar fi putut să isi abandoneze fiica bastarda asa, fără să spună nimic?

      -Are trei ani, i-a raspuns într-un final.

      Acesta a incuvintat, lasandu-ne să ne bucuram de plimbarea noastra, in timp ce el si Alexander plănuiau reorganizarea unei trupe. Numai de plimbare nu mai aveau eu chef, cand eram sigura că unul dinte ei era tatal Ericăi si, inevitabil, bărbatul ce imi parasise prietena fara vreo remuscare.

      Fratii Edinburg pot să se duca naibii, in frunte cu prințul mincinos!

          ▪"-Du-te dracu! -Eu sunt dracul, scumpo."
   Trei printi, trei povesti speciale. Incerc sa pun un 3 in 1 aici, sa vedem ce iese) Pareri sau presupuneri💞