-11-

      Am lăsat săptămâna sa treaca, rezervand duminica pentru planul meu. Urma sa il fac pe William sa mărturisească in fata tuturor, chiar daca el nu isi dorea asta. In secret stiam ca o iubeste pe Ana si ca o adora pe Erica, dar nu voiam sa il declar nevinovat asa rapid.

      Asa ca duminica eram langa tripleti, ce revendicasera camera armelor, unde o masa imensa trona in mijloc, adapostind hartiile. Ma sprijinisem de ea, analizând o harta si ținând într-o mana un pahar de vin rosu. Alexander tocmai mutase cativa piloni, explicând cu tact cum avea sa fie următorul atac.

      -Mi se pare o strategie buna, arcasii nostri sunt pregătiri de mult pentru un atac aerian, si-a dat parerea Nikolai.

      Nu parea sa ii pese de multe lucruri, refuzand sa ia parte la altceva inafara de antrenamente. Isi petrecuse timpul in camera sa, cel mai probabil cu vreo slujnica si ma refuzase de fiecare data, cand il rugam sa se implice in pregătirile pentru bal. Pana la urma si el urma sa împlinească 17 ani, nu doar eu sau fratii sai. Iarna era acum in toi si nu realizasem cand lasasem rochiile subtiri pentru cele calduroase si mantiile groase.

      Balul urma sa aiba loc in 4 zile, un timp relativ scurt pentru ce mai era de facut. Toate responsabilitatile ma faceau sa injur pe înfundate, decorarea salilor nefiind chiar pe placul meu. Doica statuse langa mine in fiecare secunda, ignorandu-mi protestele si ocupandu-se chiar ea de retusuri. As fi fost pierdută fara ea, iar mulțumirile mele nu aveau sa fie niciodata suficiente.

      -Ar fi si mai bine daca ar avea loc luna asta. Armata regală nu s-ar astepta niciodată sa atacăm dupa ce tocmai semnam un act de logodna, a incercat sa explice mediativ Alexander.

      Privirea pe care i-o aruncase fratelui sau mai mic m-a speriat mai mult pe mine. Toate certurile intre ei fusesera intr-un fel ascunse de mine in copilărie si nu isi dorisera niciodata sa ii impac eu, cum sigur as fi incercat sa fac

      -O sa semnez hartia aia nenorocita imediat dupa bal, iar nunta o puneti cand vreti, prea putin imi pasa, a răspuns Nikolai.

      Am tresarit, pumnul lui Alexander făcuse cunostinta cu masa, iar câteva pahare se rasturnasera. Aveam noroc, pentru ca intre cei doi era o masa, ce tinea loc de scut. Asta nu fusese planul meu inițial, dar Alexander voia sa ia lucrurile in propriile mâini. Mereu o făcuse.

      -Daca nu incetezi cu prostiile nu vom castiga nimic. Stii deja ca ducele nu ne da decat jumătate din soldati, pe motiv ca nu pari incantat de alianța asta. Nu o sa fie niciun atac, daca nu facem rost de mai multi soldati, chiar de mercenari, a strigat printul

      O mana mi-a urcat pe umărul sau, reușind sa ii atrag atenția asupra mea cateva secunde. M-a privit intens pentru cateva secunde, revenind apoi spre fratii sai mai mici, ce pareau prinsi la mijloc. Nu spusese clar ca are in minte ceva, dar imi marturisise ca urma sa isi faca frații mai responsabili.

      Acum nu mai era planul meu. Nu eu eram cea care isi dorea sa ii aduca cu picioarele pe pamant. Alexander se ocupa de asta aici si acum, iar nemultumirile mele ar fi trecut neobservate de el.

      -Ce dracu vrei sa fac? Ma insor cu o necunoscută, pentru jumatate de armata. Ar trebui sa spui multumesc ca nu mi-am luat deja o amanta, stim cu totii ca nu o sa petrec prea mult timp cu viitoarea mea sotie, ai putea sa i-o tragi tu, ar fi mai mult decat incantata, a presupus vulgar Nikolai.

      Probabil eram singura din camera ce stia, macar putin, cum este cu adevarat viitoarea sa sotie. Elisa, viitoare ducesa de Normandia, era extraordinar de vioaie. Stia sa cante la pian, spre deosebire de mine, ce învățasem doar pentru a nu ii dezamagi pe profesori. Apucasem sa o ascult doar o data, insa abia asteptam sa o revad, pentru a o asculta iar.

      Viitorul ei sot era mult prea crud cu ea, cand nici nu o cunoștea bine. In alta situatie probabil i-ar fi furat un dans sau două, nu l-ar fi deranjat cu nimic, insa era complet impotriva idei de a se căsători. Nu era pregatit sa renunte la burlacie.

      -Nu ma intereseaza daca vrei sau nu sa ai copii cu ea. Daca plănuiesti sa iti lasi titlurile si averea pe mana alcuiva e alegrea ta, fratioare, dar eu nu am de gand sa ma leg la cap cu un frate râzgâiat. Pe alta parte, nu l-ai intrecut pe William, i-a raspuns intr-o maniera ceva mai calma.

      Un scaun s-a miscat si cel mentionat anterior ne-a privit ciudat, neînțelegînd  ce stia fratele sau mai mare. Urma sa ne ducem dracului cu toții.

      -Ce vrei sa spui, Alexander? Am fost mereu aici pentru tine, s-a aparat corespunzător, raspunzand sincer.

     Rolul lui Alexander ajunsese la sfarsit, acum imi luam eu personajul in maini. Nu putea sa imi fure tot spectacolul, print afurisit.

      -Stii, cândva ai spus ca nimic nu e mai important decat familia. Aveam vreo 10 ani cand am jurat toti ca o sa ramanem uniti, orice s-ar intampla si o sa marturisim ce am facut, ca sa il rezolvam cumva. Ai uitat asa de repede, William?l-am întrebat încet

      Fierbea in suc propriu, era prea nestiutor, stand in fata noastra. Banuia cu siguranta ce stiam, dar nu avea informații clare si precise.

      -Presupun ca Erica nu era asa de interesantă incat sa ne spui si noua. Cand ai ratat sa mentionezi ca mi-ai lasat prietena însărcinată si ai privit cum pleaca la zeci de kilometri, purtându-ti pruncul?i-am trantit informatia pe care o aveam

      Usile se deschisesera, secretele ieșiseră la iveală, aproape toate, înafară de al meu, ce mi se parea prea important, pentru a fi stiut. Eram pur si simplu o lasa, nu stiam cum sa ascund mai bine faptul ca eu, neinfricata prințesa, cazusem in mrejele iubirii.

      Dar, oare, aveam biletul câștigător? Eram eu si Alexander singurii ce ar fi putut vorbi?

      -Tu ai fost cea care ai uitat asta, Evelyn. Pe dracu, ai petrecut ultimii trei ani într-o scoala privată, facand tot ce te taie capul, mi-a reprosat la rândul său.

       Mi-a aruncat o privire apriga, plina de scântei si, pentru prima data, m-am gandit la altcineva inafara de mine. Am realizat ca suferisem la rândul meu, cand fusesem aruncata pe un pamant necunoscut, dar nu realizasem ca si altii suferisera. Ei au ramas aici, luptând pentru un tron nenorocit si incercand sa para liderii perfecti.

      In tot acest timp ne lipsisera jocurile  copilaresti si antrenamentele comune. Ne lipsise compania celorlalți.

      -Nu o sa mai vorbesti cu mine? Pacat, draga mea, pentru ca eu inca nu am terminat. Erica este primul meu copil, legitim sau nu este fiica mea, nimeni nu poate obiecta. O iubesc mai mult decat pot spune si, la fel ca tine, stiu ca ar fi trebuit sa imi asum consecintele. Am fost un las, am lasat-o pe Ana sa plece, chiar daca o iubeam nespus si inca o fac in secret. Tu, insa, ai facut ceva mult mai grav. Unchiul Leonard te-a adus acasă pentru ca se zvonea ca nu ai fi tocmai...inocenta si, desi nu am crezut asta, o cred cu tarie de cand am văzut cu ochii mei, a continuat accentuat, privindu-ma si ranjind marsav.

      Stia. Era mai clar ca buna-ziua ca cineva ii spusese motivele tatei. Mai grav era ca probabil auzise ca imi petrecusem noaptea cu cineva, ca nu mai eram "inocenta".

      Pumnul lui Alexander a făcut cunostinta cu fata fratelui sau mult prea repede, facandu-ma sa scap un strigat de uimire. Nu a apucat sa dea si a doua lovitură, de oarece deja il tineam strâns de brat, rugandu-l sa se calmeze.

      Am fost târâtă pana afara, unde ne-am pierdut pe coridoare, ajungand cumva in camera lui si sfârșind din nou in bratele sale, facand dragoste in cel mai salbatic mod si gândindu-ma la cat de proasta era situația. Vin, Iadule.

    Imi cer scuze pentru ca nu am mai postat, dar scoala imi răpește prea mult timp si nu mai rezist asa bine, sper ca nu o sa mai iau pauze de la postat. Păreri?

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top