De obicei, poveștile încep cu „A fost o dată ca niciodată".  Dar, povestea ei nu începe așa. Ea este diferită, pățaniile din viața sa sunt diferite, oamenii din jurul său sunt diferiți și încrederea în aceștia se schimbă constant.

             Încă visează ultima clipă din trecutul ei și-ncă rememorează toate momentele petrecute după plecarea de acasă. O necesitate impulsivă, care a împins-o spre libertate, putere, autodepășire și curaj. Dar, să fie oare fapta aceasta de ajuns? Nimeni nu știe. Nici măcar ea.

            Mâinile reci se așează încet peste cana cu ceai, ridicând-o și ducând-o lent către buzele-i rozalii. Ochii cafenii reflectă o oboseală îngrozitoare observabilă în băutura din cana pe care o susține, pe chipu-i palid  citindu-i-se întreaga suferință.

             Este oare de ajuns să fugi, sau pentru a fi pe deplin fericită e nevoie de mai mult? gândi ea atunci, dar în zadar. Căci tot nu reuși să descopere un răspuns întrebării sale.

             Cămașa albastră ce-i acoperă trupul de zeiță, este desfăcută la primii trei nasturi aurii, iar fusta până la genunchi, dintr-un blug închis la culoare, este dreaptă cu șliț pe spate. Dar, în ciuda aparenței de domnișoară respectabilă pe care o arată tânăra Polat, totuși ultimele săptămâni și-au pus dur amprenta asupra ei și-a vieții sale noi.

            Totul a început acum două luni. După o ultimă ceartă avută cu propriul părinte, Merve decide într-un moment critic și impulsiv – la acel moment – să facă pasul gândit vreme de mai multe săptămâni. Așa că, fără să mai spună un cuvânt, fata a ales să plece. Cu ochii în lacrimi, înnecată într-o suferință uriașă și imposibilă și fără să rostească un cuvânt, Merve s-a ridicat rapid de la masă și a făcut stânga-mprejur părăsind bucătăria, urcând apoi scările către dormitorul personal. Loc din care și-a luat geanta cu puținele lucruri pe care și le-a dorit din acea casă, apoi fără să țină cont de vocea mamei care o implora să nu plece, tânăra a părăsit definitiv casa părintească și-apoi țara natală.

            Ca acum, trei luni mai târziu, Merve să devină Seray – în ciuda faptului că mereu a urât să fie strigată astfel, chiar dacă e numele ei – și una dintre cele mai dorite fete de la Red Lion, Sunny Beach, Bulgaria. Frumoasă, mereu îmbrăcată provocator, sexi și gata de orice pentru satisfacerea oricărei plăceri în materie de dans, Ser și-a pus toate speranțele în banii câștigați aici până la găsirea unei locuințe stabile și-a unei vieți normale, departe de orice înseamnă pubbu-ri, cluburi de noapte și așa mai departe.

       — Ser, ești pregătită? 

             Auzi fata brusc, imediat ce abia apucă să soarbă o înghițitură din ceaiul de la gura sa. Așa că, deși știe cui aparține această voce, totuși tânăra înghiți rapid băutura din gura ei și afirmă scurt din cap spusele celei din ușa întredeschisă a camerei. Aceasta din urmă plecă apoi, iar Seray urmă să-și abandoneze din nou planul de-a părăsi pubb-ul pentru următoarele ore.

             Lăsă astfel cana jos, pe blatul cafeniu deschis și părăsi încetișor camera îndreptându-și pașii spre dormitor. Fiecare fată de la Red are o cameră în spatele pubbu-lui, inclusiv patronul. Unul dintre cei mai bogați oameni ai Bulgariei. Apoi, ajunsă în interiorul acesteea, Ser își dezbrăcă fusta și cămașa, apoi deschise ușa șifonierului și-și alese ținuta pentru astăzi. 

            Masca neagră, cu franjuri aleasă astăzi pentru petrecerea din pubb se asortă perfect cu bustiera dintr-un material moale și catifelat, iar chiloței negri completează perfect totul. Zâmbi forțat și parcă pentru a se convinge că face ce trebuie, apoi închise ușile glisante, lăsă produsele pe pat și păși timid în baie, pentru tabieturi.

            Își privi reflexia obosită din oglinda de pe perete și știu. Acest pas este doar temporar, așa că repetându-și asta în minte, Seray intră în duș. Lăsă apa caldă să-i înfierbânte trupul, gândurile ei fugind toate înapoi acasă, întorcându-se în Turcia. Țara care i-a furat totul. De la oamenii dragi, la încredere și de la iubirea lor, la speranța că-ntr-o bună zi totul va fi bine.

            După, își așeză frumos un prosop roz în jurul taliei de viespe și-și reprivi reflexia relaxată acum, din oglindă. Știa perfect ce trebuie să facă pentru a spăla oboseala de pe chip și a înțeles din prima secundă petrecută la Red, că totul e necesar pentru a putea câștiga banii de care are atâta nevoie. Așa că, hotărâtă să nu de-a nici astăzi înapoi, Seray se-ndepărtă de oglinda care reprezenta acum o conștiință murdară pentru ea și părăsi baia.

             În mai puțin de un minut, este gata. Așa că optă pentru un halat mov deasupra ținutei sale și părăsi dormitorul personal, pentru a le vizita pe fetele de la machiaj și coafură. Acolo alese ceva cât mai natural și lejer, apoi păși încrezătoare – ca-ntotdeauna – către scenă.

            Luminile aprinse de la ultimele evenimente petrecute în interiorul pubbu-lui se stinseră de îndată ce tânăra păși pe scenă, iar mulțimea de tineri începu de îndată să aclame prezența dansatoarei lor favorite. Muzica porni, iar Seray își începu numărul, unduindu-și formele pe bara lungă din podea și până-n tavanul clădirii. Și atunci, înțelese din nou că trebuie să facă ceva pentru a ieși din pubb. Ce? Încă nu știe, dar speră și chiar își dorește să poată afla în curând.