Promisiunea

          Curaj. Determinare. Încurajare. Sinan. Și nu în ultimul rând, multă teamă. Simplul gând că ceva rău o să se petreacă în această țară nouă și străină, îi propulsează emoțiile șatenei de la volanul SUV -ului negru la un nivel total necunoscut.

           Dar alege să aibă încredere în ea, deși toate gândurile o îndeamnă să îl asculte pe Dominick. Alege să aibă încredere în Sinan, deși mintea și inima ei se găsesc într-un război teribil de câteva ore bune.

           Conduce, dar e de parcă nici măcar n-ar fi aici. Privește în față, atât de atentă la traficul aglomerat, dar din nou pare atât de adâncită în propriile gânduri. Simte pericolul lovind-o puternic, parcă cu fiecare centimetru parcurs cu mașina, dar nu poate evita să nu-și dorească întâlnirea cu aceasta. Mai ales că Sinan este și singurul care, cumva vrând-nevrând o încurajează parcă tot mai mult să afle adevărul.

***

            Orele sau scurs cu rapiditate, întunericul nopții atingând ușor ferestrele SUV-ului negru ce se îndreaptă tot mai mult către centrul Istanbulului. La volan, Seray cască obosită în timp ce prietenii ei, Sinan și Dominick stau liniștiți pe locurile lor.

             Radioul a intrat deja pe frecvența Turcia-Istanbul, melodiile specifice răsunând într-un ecou dat aproape la minimum de către șatena cu multă energie și dorința de a atinge cu tălpile orașul verde și-atât de încărcat cu lumini stradale. Parfumul Bosforului aproape că pătrunde prin ferestrele mașinii 4x4, emanând mirosuri minunate, florare și nu numai.

        — Parchează în acel Peco și să dormim câteva ore, te rog!

             Rosti vocea joasă și aproape șoptită a brunetului de pe bancheta din dreapta, atrăgându-i atenția fetei cu părul ca scorțișoara.

        — Bine. Oricum nu avem unde să mergem la o oră atât de târzie!

             Răspunde ea, brunetul privind-o cu zâmbetul pe față. Își desfăcu apoi centura de siguranță și lăsă scaunul pe spate astfel încât să se poată întinde liniștit, timp în care Seray făcu exact același lucru cu centrua ei. 

             Dar de îndată ce-l reprivi pe Sinan, un zâmbet jucăuș îi apăru pe buze, iar ea știu. Bărbatul acesta trebuie să fie tare obosit din moment ce a adormit atât de curând, așa că deschise încet portiera și făcu câțiva pași spre spatele mașinii inspirând adânc aerul răcoros al nopții în pieptu-i generos. Închide ochii și-și desfăcu o sticlă de cola din care începu să bea puțin câte puțin.

             Își amintește acest oraș atât de bine, încât se teme de el cu fiecare trecere prin filtrul memoriei sale a momentelor petrecute aici. Știe cine e, cum a plecat de-aici și cine a ajutat-o să facă asta. Dar cumva, tot îi vine destul de greu să-nțeleagă flashu-rile despre acel loc aglomerat de pe Sunny Beach.

             Ca-n secunda în care ochii ei să se ridice spre înainte, Seray să-nțeleagă rapid totul. O femeie de vârsta a treia, împinge un scaun cu rotile pe faleza orașului, părul ei brunet strălucind sub lumina puternică a stelelor de deasupra ei. Ca privind-o și-analizând-o tot mai mult, Seray să o poată vedea pe aceasta cum împinge din ce în ce mai greu scaunul în față. De parcă persoana din el ar cântări cu mult mai mult greutatea respectivei.

             Înghite în sec amintindu-și de familia ei, ca-n secunda în care revede cu ochii minții accidentul de mașină care i-a provocat unchiului ei o stare asemănătoare, fata să-nțeleagă de ce a plecat. Acuzațiile mamei ei, a mătușii și verilor ei au fost cele care au condus-o spre o lume atât de diferită, dură și rea, așa de departe de căminul personal.

             Pumnii ei micuți se strâng atunci în jurul taliei de viespe, sprâncenele ciocolatii și subțiri se unesc într-o linie deloc atractivă, iar ochii ei continuă să analizeze cuplul dinaintea sa. Ca-n secunda în care femeia să privească către mașina Serayei, totul să capete sens, culoare, formă și adevăr pentru șatenă. Femeia din fața ei nu este nimeni alta decât propria-i mamă. Cea care nu a ajutat-o niciodată, ba chiar mereu a împovărat-o cu greșelile ei și acuzațiile privind accidentul.

             Seara dintre 13 spre 14 iulie 2022 începe a se derula sub privirile neputincioase ale Serayei, iar ea revede cearta de la volan dintre unchiul ei aflat pe bancheta din stânga, față și mătușa sa care trage rapid de volan pentru a împiedica ciocnirea de un autocamion. Seray încearcă să-mpiedice dezastrul, țipetele acoperă mașina în care cei patru se află – căci Seray și verișoara sa se află pe bancheta din spate – volanul se rotește spre dreapta, mașina prinde viteză lovindu-se de un copac, iar parbrizul din față se aude făcându-se țăndări la picioarele șoferului și-ale mătușii ei. Apoi întunericul cuprinde din nou mintea șatenei care, scuturându-și capul de această amintire dureroasă, o reprivește pe femeia de cel mult 1,60 din fața ei cum continuă să se holbeze la ea de parcă n-ar recunoaște-o.

             Promisiunea dimineții următoare, când Seray a deschis ochii și a descoperit cele întâmplate în acea seara începe a se auzi din nou în timpanele ei, iar fata scapă din mână, șocată, sticla cu suc. Ochii i se umplu de lacrimi, amalgamul amintirilor privind urmările acelui accident, precum și plecarea ei din Istanbul, lovind-o cu viteza luminii. Strânge pumnii în jurul taliei și tresare atunci când simte cum mâna cuiva se așează brusc pe umărul ei, dar nu-și mută pentru nici măcar o secundă privirea de pe femeia care pare ca o stană din piatră înaintea ei.

        — Ser, e totul bine!?

             Auzi atunci, pentru nici nu știe sigur a câta oară și-și întoarce încet privirea spre bărbatul din spatele ei. Ochii, încă umezi și în așteptarea unui următor rând de lacrimi îl privesc pe Sinan total dezorientați, iar fata se aruncă pur și simplu în brațele celui despre care știe un singur lucru.  Poate că nu-l cunoaște pe bărbat, dar știe ceva destul de important despre el.

            El e singurul care nu a dezamăgit-o niciodată!

             Iată și marele final acestei povești. Sper să vă fi plăcut parcursul, intriga și deznodământul total neașteptat – zic eu, mai ales că niciodată nu am lăsat o poveste așa, în mijlocul unei posibili acțiuni viitoare. Dar, ținând cont că lucrurile sau schimbat, iar ideile mele noi privind această istorisire ce trebuia a fi finalizată deja sunt total schimbate, am decis să nu schimb parcursul poveștii în sine de la ceea ce gândisem inițial. Sper să nu aruncați pentru acest lucru cu roșii în mine și abia aștept să vă citesc părerile cu privire la tot ce prezentarea poveștii lui Seray, Sinan și restul. V-am pupăcit pe toți și fiecare-n parte și abia aștept să ne reîntîlnim în poveștile viitoare!