Privește-te în oglindă

         Crăciunul. Sărbătoarea cu cele mai frumoase, calde și primitoare momente pentru toată lumea. Doar pentru eroii noștri, nu.

         Acceptul unei căsătorii perfecte la o primă vedere, i-a distrus toate speranțele unui viitor liniștit Seray-ey. Asta pe când, Sinan a resimțit întreaga noapte regretul că sora lui nu va putea să-l acompanieze în acest moment important al vieții sale, lipsa ei motivându-l să redevină același bărbat trist, plin de regerete și totuși un luptător și-un câștigător adevărat.

         Luminițile stradale acoperă și lovesc cu putere clădirile orășelului de coastă al Bulgariei, oamenii îmbrăcați în Moș Crăciun, sau Koleda cum îl denumesc ei, fiind din ce în ce mai alerți pe străduțele fiecărui mic, sau mare orășel al acestui stat. Mirosul puternic de pâine tradițională ce reiese din fiecare cuptor al oricărei căsuțe de sărbătoare te îmbie să vizitezi toate locațiile în parte, iar carnea de curcan, sau chiar și a tradiționalului porc împrăștie arome diferite pe străduțele din Bulgaria.

         Sărbătoarea Crăciunului, deci, aduce multă fericire, bucurii și entuziastm pentru fiecare ființă vie din stat. Vocile colindătorilor – sau koledari, cum sunt ei numiți – făcând ecou prin liniștea orașelor bulgare atât de pline de fericire și lumină. Lumina sărbătorilor, a iubirii și-a păcii instalate de-a lungul timpului.

         Aceste raze minunate lovesc în același timp și micul apartament de pe coasta bulgară, pătrunzând timide în fiecare colțișor al camerelor cu vedere la  râul ce se scurge lin către Marea Neagră. Fiecare cameră este lipsită de lumini și asta deoarece nimeni nu a avut timp să pregătească locația pentru sărbătoare. Sinan, proprietarul apartamentului în care cumva plătește încă o chirie destul de impresionantă, neavând timp de nimic în ultimele ore, chiar dacă știa deja la perfecție că în curând va sosi această sărbătoare importantă pentru toți creștinii.

         Așadar, trezită de-a binelea de razele reci ale soarelui de decembrie, Seray se ridică încetișor pe pat, frecându-se la ochi. Zâmbește, deși nu are un motiv clar. Se simte bine, liberă în sfârșit. Și cu toate acestea, imediat ce-și amintește ca prin magie de importanța zilei în care se află, zâmbetul i se șterge rapid de pe față. Conștientizează rapid că toate planurile ei au fost dejucate de ultimele evenimente, iar întâmplările de la Red au contribuit și ele destul de mult la uitare. Lucru pe care ea nu l-a făcut niciodată în ultimii ani, oricât de singură ar fi fost.

         Așa că, ridicându-se în picioare ca arsă și pregătită de sărbătorit, Seray înșfăcă rapid primul obiect vestimentar pe care-l întâlni în cale și profitând de liniștea ce abundă în apartament, păși curajoasă în baia micuță, strâmtă de burlac pe care o găsi surprinzător de curată și frumos mirositoare. Un zâmbet drăgălaș i se impregnă astfel pe chip, iar șatena păși curajoasă către cada din fața ei.

         Tabieturile nu-i luară mai mult de câteva minute. Ca ieșită din cada ce i-a revigorat simțurile, Seray să se simtă ca nouă, aproape la fel de bine ca-n clipele petrecute în dușul ei de la Red. Dar imediat ce realiză comparația făcută, fata își scutură rapid capul. Căci oricât de spațios, luxos și bine structurată ar fi acea baie, totuși aparține unui loc ce nu i-a adus decât singurătate și-un gol imens în suflet. Pe când aceasta îi oferă nu doar libertatea de care a simțit mereu nevoia, ci și căldura unui cămin adevărat.

         Cu un prosop frumos mirositor a flori de lavandă în jurul taliei perfecte, Seray își privi din nou reflexia în oglinda pătată de urmele aburilor din baie și-și zâmbi. Chipul palid, obosit și stresat de acum câteva ore, în aceste secunde pare refăcut aproape în întregime. Inima crezută moartă o dată cu pierderile din viața ei, acum pare mai vie decât niciodată. În timp ce cicatricea de pe arcada superioară a sprâncenei drepte, încă se observă și-o întristează. Amintirea loviturii ce i-a adus-o pe aceasta, făcându-i mintea să se blocheze pe acel moment.

         Și atunci, pașii de dincolo de ușa despărțitoare ce păreau a veni către baie o forțară rapid pe șatenă să-și scuture capul de amintiri. Dintr-o singură mișcare, privirea ei aținti îngrijorată ușa ce o despărțea de trupului oricăruia din cei doi bărbați din apartament, vocea tatălui ei făcându-și rapid simțită prezența în căptușeala memoriei ei, amintindu-i că „fetele și băieții trebuie să locuiască separat, altfel se va interpreta greșit, totul". Așa că plină de frici, gânduri confuze și o îngrijorare inexplicabilă, Seray strânse rapid prosopul cărămiziu în jurul taliei și-și închise ochii așteptând ca ușa să se deschidă.

         — Dacă mi-ar fi spus cineva că dansatoarele de la Red Lion se rușinează, chiar l-aș fi pocnit zdravăn! 

         Auzi ea atunci vocea viitorului soț forțând-o să-și deschidă curajoasă ochii și să-l privească confuză, dar totuși cu zâmbetul pe buze. 

        — Sinan, închide te rog...

         Îndrăzni ea să spună, dar brunetul o întrerupe rapid, încrucișându-și zâmbăreț brațele la piept în timp ce continuă s-o privească analizator.

         — Ce!? Nu am dreptate?

         Zise el din nou, sprijinindu-și spatele de tocul drept al ușii, ignorându-i per total cerința viitoarei soții.

        — Bine, ai dreptate, rosti Seray rușinată maxim. Acum ieși și închide...

        Încercă să spună din nou. Dar bărbatul, conștientizând cerința ei, se dezlipi rapid de toc și păși curajos în baie având grijă să tragă ușa după sine.

        — Înainte de asta, spune-mi, ce faci acoperită de prosopul meu!?

        Spune el, ochii fetei mărindu-se considerabil. Nici măcar nu conștientiză că poartă prosopul lui, dară-mite un prosop masculin și asta din vina atâtor de multe motive. Mirosul de lavandă ce o înconjoară a ademenit-o ca pe un copil mic ce vede pentru prima dată o jucărie nouă și adorabilă, iar puful materialului din care este confecționat și culoarea deschisă a acestuia n-au făcut-o să creadă pentru nici o secundă că i-ar aparține lui. Dar, curajoasă pentru că îl cunoaște bine pe Sinan, fata înțelese jocul bărbatului și hotărâ să nu-i facă pe plac. 

        — O să-ți spun altă dată, rosti ea, curajoasă în timp ce păși spre ieșire. Acum trebuie să mă ocup de luminile pentru crăciun!

         Rosti ea, poziționându-se din doar doi pași lângă brunet. Însă imediat ce apăsă curajoasă mânerul spre a părăsi baia, mâna îi fu cu rapiditate atinsă de cea rece a bărbatului în a cărui privire serioasă văzu rapid ce e de înțeles și anume  faptul că e posibil să fi făcut o gafă. Așa că înghiți în sec, ochii ei ciocolatii înnecându-se astfel în privirea ce emana doar supărare, frustrare și durere acum, a bărbatului de la cei nici câțiva centimetri distanță.

         — Ba nu, nu trebuie!

         Rosti vocea stinsă de durere a lui Sinan, în glasul lui, Seray putând citi două aspecte: suferință multă și durere. O durere pe cât de apăsătoare, pe-atât de vie. Și deși nu cunoaște sursa acestei dureri, totuși se simte vinovată. Vrea să-l poată ajuta pe cel care a ajutat-o pe ea să treacă peste atât de multe lucruri, dar nu știe cum s-o facă.

         Hotărârea din vocea lui Sinan îi amintește de trecut. Privirea întunecată și-aproape plină de ură, îi reamintește ce înseamnă să urăști pe cineva. Iar focul mocnit pe care-l simți în aceasta, o făcea să-și amintească trecutul și motivele pentru care a ajuns unde-a ajuns. Și-și scutură iarăși capul, voitoare fiind a uita și a-l face ea de această dată pe brunet să zâmbească. Dar cumva, tot nu înțelegea cum anume.

        — Nu am vrut să te rănesc, dar...

        Fu tot ceea ce șatena reuși să spună, încercând în acest timp să-și și recupereze mâna de pe clanță. Doar că este rapid luată prin surprindere de gestul pe care-l catalogă ca dur, atunci când mâna lui Sinan îi forță încheietura, strângându-i-o la spate în timp ce-o trase pe fată în brațele sale. Știe că e nevinovată și are dreptate în ce spune. Ba chiar nu a vrut să-l rănească amintindu-i propriile necazuri. Dar chiar și așa, durerea crăciunului, sărbătoare pe care el nu a slăvit-o niciodată după dispariția surorii sale, îi apasă sufletulul, strâgându-i-l ca într-o menghină. Ca inspirând adânc în plămâni mirosul ei de vanilie, bărbatul să conștientizeze fapta sa și să se-ndepărteze rapid.

         — Ai dreptate. E vina mea. Tu nu știi nimic despre asta, de aceea reacționezi așa. Iartă-mă, te rog!

         Rosti Sinan atunci, cuvintele lui făcând-o pe Seray să devină din ce în ce mai confuză. Nu-i vine să creadă atitudinea lui, l-a fel de mult cum e șocată și de scuzele sale. Și cu atât mai mult cu cât până astăzi, nimeni, dar absolut nimeni nu și-a cerut scuze de l-a ea atât de ferm, sigur și convingător. Așa că, fiind o maestră a prefăcătoriilor, tânăra de treizeci de ani îi schiță rapid un zâmbet mincinos bărbatului în ale cărui brațe se află, forțându-l pe acesta să-și rotească ochii, epuizat. Dar nu de minciuna citită pe chipul ei, cât de propriile minciuni rostite și arătate de-a lungul anilor.

         — Cu o condiție!

         Rosti atunci tânăra Polat, ochii brunetului mărindu-se considerabil în timp ce confuzia îi acapară rapid fiecare colțișor al minții sale. Ca neprimind nici măcar șansa de a răspunde vorbelor ei cu dublu sens, strânsoarea lui să se slăbească în timp ce relaxarea trupului zvlet al tinerei, să-l surprindă și mai puternic pe acesta.

         — Tu mă lași să decorez, eu nu întreb nimic și-mi văd de ale mele în liniște și fără să deranjez. Ce spui!?

         — Mă provoci ?

         Întrebă Sinan, înțelegând rapid vorbele iubitei sale. Mâinile ei se desfăcură atunci ca dintr-o legătură de ață, urcând rapid pe umerii lați ai bărbatului de 1,88. Zâmbetul mincinos și prefăcut se schimbă rapid în același surâs atrăgător, sincer și profund de care el s-a îndrăgostit. Ca-n ceea ce privește relaxarea și fericirea ce-i făcea chipul să strălucească, să-l înnebunescă pe bărbat, purtându-l pe culmi din cele mai înalte ale dorinței nebune în a o avea.

          — Uită-te mai întâi în oglindă, apoi vino să-mi spui mie de provocari. Ce spui?

          Rosti ea chicotind amuzată, în timp ce-l împinse ușor pe bărbat părăsind baia micuță și îndreptându-și fericită pașii micuți către dormitor. Și avu grijă să nu fie observată de altcineva, dar și să nu atragă atenția altcuiva în drumul ei de doar câțiva pași spre camera din care a ieșit în această dimineață. Ca intrând înăuntru, pașii s-o conducă rapid spre dulapul de lângă perete, deschizând ușile din lemn maroniu. Confuzia o lovi atunci cu forța unui bumerang, iar ea înțelese rapid că n-ar avea nici o șansă să poarte ceva din garderoba dinaintea ochilor săi. Și oftă, epuizată.  

         Și nu e că nu ar avea ce să poarte, ci cum să îmbrace ținutele frumos aranjate pe umerașele viu colorate dinaintea ei. Fiecare costum în parte împrăștia nu doar demnitatea unui domn, ci și siguranța și duritatea acestuia. Singurele haine ce i se părură Serayei „ceva mai vii", părîndu-i-se cele câteva hanorace gri, negru, maroniu și verde închis pe care le observă chiar în stânga șirului de costume. Așa că alese unul dintre acestea, alegând pentru el o pereche de pantaloni negri cu dungi roșii, chiar dacă-și mușcă nemulțumită obrazul drept, apoi închise ușile.

        Ca imediat ce toate acestea să se fi întâmplat deja, de îndată ce se roti cu spatele către dulap, Seray să scape din mâinile ei delicate atât hanoracul negru, cât și pantalonii lungi pe care se gândi ea să-i răsucească la capete pentru a nu-i călca în picioare, la propriu. Înaintea ei, supărat, vizibil nervos și plin de frustrare, bărbatul de 1,94 s-o privească cu aceeași expresie rece, distantă și goală ca a unui ghețar. Ochii lui, la fel de negri și-nfricoșători ca o noapte plină de pericole – o compară ea – , o fixau atât de furioși, încât roșeața ce-i înconjoară irișii îl fac pe acesta să pară destul de determinat s-o lovească.

         Însă ea, deși își simți gura lipsită de salivă, totuși își dădu rapid două palme mintal. Își închise ochii preț de câteva secunde pentru a potoli bătăile pe care le atribui ca accelerate ale inimii sale nebune, apoi și-i deschide iarăși privindu-l la fel de rece, nepăsătoare și dură cum a făcut-o întotdeauna. Curajul ei poate părea nebunesc, aproape dus către cele mai infinite culmi ale nepăsării. În timp ce siguranța citită în fiecare fibră a corpului ei, îl făcură atunci pe Parker să își alinieze sprâncenele groase, continuând să-ncerce a o intimida pe dansatoarea de la Red Lion, a cărei prezență aici i se păru total nepotrivită.

          — Locul tău nu doar că nu e în acest apartament, dar nici măcar nu-nțeleg ce faci în dormitorul acesta. Ieși!

         Rosti el printre dinți atunci, observând ezitarea fetei de a se da bătută înaintea încercărilor lui intimidante. Însă, păcat. Se pare că, observă el, puterea și curajul acestei fete nu sunt doar de nestăpânit, ci și suficient de mari cât să dărâme fiecare zid al durităților sale.

         — Cred că de fapt cel ce se află în plus aici, ești chiar tu!

         Rosti atunci Seray, curajul ei nemăsurat părîndu-i-se lui Dominick a fi total nepotrivit.

         — Ești doar o dansatoare, Polat. Rămâi în limitele tale.

         Ordonă bărbatul printre dinți, fixând-o și mai tare pe fată cu privirea-i rece și goală. Dar Seray nu părea a ceda deloc înaintea cuvintelor lui, ci dimpotrivă. Curajul ei, presupuse atunci Dominick, creștea din ce în ce mai mult, oferindu-i o aură pe care el nu a observat-o niciodată.

         — Că de nu!?

         Hotărî fata cu părul ca scorțișoara să-l confrunte în sfârșit pe bărbat, ochii lui mici de furie, devenind rapid mari, denotând o confuzie din ce în ce mai uriașă în ceea ce o privește pe fată. Dar nu putea rosti nimic. Era de parcă atitudinea acestei fete, în sfârșit i-a pus capac. Tot ceea ce a gândit el despre ea până acum, părea a fi doar o iluzie. Toate imaginile create în mintea lui despre Seray, în sfârșit păreau a căpăta o formă clară, definită și deloc asemănătoare acelora de dinainte. Ca-n ceea ce privește determinarea ei în a-l înfrunta, în ciuda faptului că e doar o angajată și nu o șefă, îl făcură astfel pe bărbat să înțeleagă în sfârșit cât de mult a greșit catalogând femeia ca pe mai puțin decât ceea ce e. Mai de joasă categorie decât e el, ca bărbat. Mai de puțină putere, caracter și determinare decât oricare alt bărbat.