Pe viață și pe moarte

       Lupta zilelor noastre se dă între viață și moarte. Între bine și rău. Între a ieși câștigător și a nu fi lași. Doar că, nici Seray nu știe să piardă și nici destinul nu știe să-i arate că a fost învins.

        Și cu toate acestea, Ser încă speră. Crede. Visează. Își dorește. Pentru ea, libertatea este sinonimă cu respirația. Iar în ceea ce privește curajul nestăvilit ce-o încearcă, tânăra continuă să aibă mereu puterea de a se încredere în străini. Pentru că, chiar dacă știe că Sinan nu o s-o mintă niciodată, totuși se teme de el. 

         Puterea lui de convingere o sperie, dar o și calmează în același timp. Forța sa de a rămâne demn, puternic și curajos înaintea problemelor, determinând-o pe Seray să ia decizii din ce în ce mai temătoare pentru ea. Cea care nu a cerut niciodată ajutorul altcuiva doar pentru a se adăposti înaintea furtunilor din viața ei.

         Așa că urmându-l într-o tăcere absolută și meditând continuu asupra viitorului ei, Seray reușește performanța de a se împiedica chiar de tocul aproape sfărâmat de carii al ușii despărțitoare ce duce spre ieșirea-n holul strâmt al apartamentului.

         Tresare panicată, dar două brațe subțiri și totuși puternice o împiedică la timp din a cunoaște cât mai îndeaproape podeaua și reușesc cum necum să-i fure un zâmbet tinerei dansatoare de la Red.

         — Fii atentă, te rog! 

         Rosti vocea joasă, aproape șoptită a bărbatului, reușind s-o facă pe Seray să uite totul pentru o clipă.

         — Ești bine?

         Întrebă el atunci când îi întâlni privirea, dar Seray tăcu pentru un moment. Apoi îi răspunse sec și fără nici o jenă că „da" , dar doar printr-o mișcare lentă a capului știind că nu are energia de a vorbi. Șocul în care se află din clipa urcării în mașina lui Sinan o urmărește exact ca vocile trecutului ei, dar e puternică. Își repetă constant asta în minte și îl urmează pe bărbat, știind că poate avea încredere deplină în el.

         Pașii îi conduc pe cei doi tineri prin holul îngust către bucătăria micuță, îmbrăcată în alb și pătată pe ici-colo de diverse mirosuri și substanțe necunoscute Seray-ei. Așa că, deși timidă și plină de îndoieli, fata se sprijini rapid de peretele dinspre ușă și așteptă ca Sinan să se facă comod la rândul lui.

         — Îmi pare rău!

         Îl auzi apoi spunând, scuzele lui părând din ce în ce mai sincere, dar cumva și nepăsătoare și false. Însă chiar și așa, Ser își scutură totuși capul de-amintiri vrând să nu pară învinsă și nici lașă. Apoi își încrucișă brațele la piept și-și forță rapid un zâmbet micuț în colțul buzelor sale rozalii.

         — Ce faci?

         Îndrăzni brunetul să-ntrebe, doar ca să facă conversație și să distrugă cumva zidul de neîncredere pe care îl tot observă între el și dansatoarea preferată de la Red Lion.

         — Bine, mulțumesc! răspunse șatena direct, apoi își lăsă brațele să-i alunece moi pe lângă corp. Dar, ce căutăm aici și de ce simt că-mi tot ascunzi ceva? zise ea din nou, privindu-l și-observându-l pe bărbat cum își îndreaptă spatele, cumva deranjat – gândi ea – de întrebările primite.

         Și deși știe și el că nu are de ce să simtă asta, totuși vrea s-o facă. Își dorește ca Sinan să simtă și el nemulțumirile, josniciile și deranjul pe care îl simte ea. Și nu e pentru că iubește să-i facă pe ceilalți să sufere, dar Sinan i-a arătat mereu că-i pasă de ea. Așa că acum nu vede de ce ar încerca el s-o mintă, cum a făcut-o mai devreme. Când i-a ascuns totul cu privire la străinul din mașină, pe care l-a identificat mult mai târziu ca fiind proprietarul Red.

         — Eu nu-ți ascund nimic, Seray.

         Răspunse bărbatul, meditând puțin asupra întrebării primite și-observând cumva revolta fetei pe care o catalogă ca nedreaptă.

         — Poți avea încredere în mine. Știi, nu?

         Zise el iarăși, fata aruncându-și nervoasă privirea pe tavan.

         — Încredere?!? zise ea vizibil nervoasă, în timp ce se-ndepărtă de perete. Încrederea e un sentiment ce se câștigă și păstrează indiferent de ce va veni. Și tu..., zise ea din nou, dar Sinan o întrerupse rapid, curajos.

         — Și eu nu am știut s-o fac?

         Întrebă el în mod direct, pe chipul Seray-ei putând citi rapid surprinderea. Nu înțelegea la ce se referă cu exactitate, dar știa că acesta e modul ei de autoprotecție. Pentru că a văzut cu ochii lui că nimeni nu a ajutat-o niciodată. Nimeni nu a protejat-o de relele ce au înconjurat-o de-a lungul timpului. Motiv pentru care-și dorește atât de mult s-o facă el, acum.

         — Nu am vrut să spun asta. Îmi pare rău!

         Zise Seray realizând că-l învinovățește degeaba pe bărbatul din fața ei, așa că-și coborâ rușinată privirea. Simpla imagine cu ea învinovățind pe altcineva de greșelile trecutului ei, îi măcina mai puternic sufletul făcut deja bucăți în urmă cu câteva ore, atunci când reîntâlnirea cu trecutul i-a reamintit cine e.

         — Știu, rosti Sinan, depărtându-se curajos de locul unde stătea doar pentru a i se apropia fetei cu părul ca scorțișoara. E în regulă!

         Rosti la final, observând atunci ezitarea fetei de a rămâne aproape de el. Teama o-ndeamnă pe șatenă să păstrez distanța, iar frica de-a fi mințită din nou, o obligă să se îngrijoreze cu privință la tot. Cum să aibă încredere în altcineva, chiar dacă-și dorește asta? Cum să se simtă în siguranță, când știe că trecutul nu-i va da pace niciodată? Când se va termina? Ca acestea, alte multe întrebări se nascură în mintea ei panicată, forțând-o să se teamă.

         — Poate, rosti ea atunci, scuturându-și rapid capul de-atâtea gânduri confuze. Dar totuși, unde pot dormi? Mi-e tare somn și nu am nici un strop de energie ca să mai ascult altceva. Te rog?

         Rosti ea curajoasă, dorindu-și ca brunetul să-i înțeleagă situația, ceea ce se și întâmplă. Căci Sinan, deși ar fi vrut să vorbească mai mult și să afle motivul pentru care ea era pe străzi, totuși acceptă tăcut să-i ofere o cameră. Făcându-i semn din priviri, trecu înaintea ei și-i indică camera sa pentru a dormi, el urmând să-și petreacă restul orelor pe fotoliul din bucătărie, în timp ce știa că și-a lăsat prietenul să doarmă în cea mai bună cameră a locuinței sale.

         Câteva ore mai târziu, razele apusului de soare lovesc timide ferestrele micului apartament din Varna. Și deși acest apus i-ar fi adus un zâmbet pe față bărbatului întins pe fotoliul maroniu, totuși ultimele ore petrecute în singurătate – deși are în casă doi buni prieteni– nu-i dau pace deloc. Știe perfect că e ceva în neregulă cu ambii săi prieteni, însă ce nu știe este ce anume poate fi. Pe Dom l-a ridicat aproape fără viață din fața unui depozit vechi și nefolosit de nimeni, plin de sânge și într-o stare fizică, dar și mentală de neiertat. Asta pe când, Seray, fata căreia i-a și cerut să se căsătorească cu el pentru a o putea proteja de trecut și atacurile oamenilor, a găsit-o aproape dezbrăcată în mijlocul străzilor din apropiere de Varna.

         Și cu toate acestea, nu s-a putut odihni. I s-a părut că orele s-au transformat în ani, iar anii în zile. Că toate percepțiile, obișnuințele și realitățile lui au fost spulberate în secunda întâlnirii lor. Că deși credea că amândoi, Dom și Seray au încredere în el, de fapt ambii i-au demonstrat că nu e așa. Și acest lucru îl frământa îngrozitor. Dar, chiar și așa, el nu va renunța. Nu e genul de prieten care să renunțe la ceilalți doar pentru că aceștia au avut o zi, o oră, ori un moment rău.

         Astfel că, curajos și pregătit să înfrunte orice, Sinan se ridică în picioare. Și deși-și simți picioarele ca de gelatină din cauza oboselii, totuși știa ce are de făcut. Așa că, pentru a-și îndeplini obiectivele, va trebui mai întâi să investigheze totul. De ce a plecat Dom de la pubb, atât de târziu și cu cine? De ce a ajuns într-o astfel de stare și cine l-a adus așa? Dar mai presus de atât, de ce nu l-a luat și pe el? Astfel că, vrând să-nceapă investigațiile pe cont propriu, hotărâ ca mai întâi să se axeze strict pe prietenul lui, urmând ca nici Seray să nu scape de sub umbra cercetărilor sale. 

         Ajuns în dormitorul unde tânăra șatenă dormea profund, vizibil obosită după o noapte destul de încărcată își imagină el, Sinan se strecură înăuntru ca un hoț și își luă de pe suport laptopul și câteva alte obiecte ce au să-l conducă spre răspunsurile de care are atâta nevoie. Apoi, exact ca un profesionist, se strecură înapoi afară profitând de neatenția șatenei și închise încet ușa scârțâindă, înjurând în gând.

         Ca un detectiv adevărat, deschise ecranul laptopului și se opri pentru o clipă. Memoria nu părea a-i fi cel mai bun aliat acum, mai ales că încerca să-și amintească o anume parolă de la site-ul pubbu-lui de pe Sunny Beach, iar acest lucru îl ofusca puternic. Știa că accesând datele din pubb, va putea să găsească multe răspunsuri și mai știa și că l-a observat pe Dom – fără să vrea – tastând parola de care are atâta nevoie. Așa că, hotărâ să se liniștească.

         Capul său se lăsă pe spate, iar el își închise ochii încercând să calmeze bătările accelerate ale unei inimi nebune ce-i lovea pieptul de parc-ar fi vrut să i-l distrugă. Știa că nu are încotro, decât să aștepte. Însă acest lucru îl făcea să devine și mai stresat. Pumnii săi se strânseseră în jurul trupului acoperit de-o cămașă în carouri, în minte derulându-i-se ca un disc stricat evenimentele din ultimele ore cu Dominick. Felul cum a aflat că a plecat, îi crea un film dezgustător în minte. Modul în care a fugit să-l caute, nu a plecat, făcându-l să se înfurie. Asta pe când, modalitatea în care l-a găsit după câteva ore bune de căutat  – și asta doar datorită faptului că Dom l-a sunat, neputincios  – îl făcea să-și amintească trecutul. Locul în care a ajuns din neputință și-a fugit din motive de siguranță.

         Ca corelând în memorie acel moment cu clipa înâlnirii lui Dominick, memoria privind parola site-ului să-i revină cu rapiditate. Un zâmbet ștrengar i se afișă atunci cu rapiditate pe buze, iar Sinan își deschise ochii cu rapiditate. Își îndreptă spatele zâmbind, apoi se-aplecă spre laptop și introduse parola de la Red Lion, începându-și cercetările. Descoperi astfel multe ilegalități, dar și conturi ale unor firme fantomă, conduse de persoane pe care el nu le cunoștea. Ca intrând tot mai în adâncul acestor informații, tot ce găsea pe site îl făcea pe Sinan să se cutremure pe interior. Mai ales că, nu-i vine deloc să creadă faptul că de fapt, în adâncul sufletului său descoperă că nu-l cunoaște pe Dom Parcker deloc.