Salvare cu peripeții

         Amintirile nu-i dau deloc pace tinerei Polat. Cea care, cocoțată pe scena de la Red Lion, danseză tot mai provocator înaintea unei adunări impresionante de așa ziși masculi alpha ai petrecerilor, auruncatului cu bani pe femei și așa mai departe.

        Chipul tânărului Nataliia nu-i iese cu nici un chip din minte, minciunile rostite pentru a-și păstra fiecare dram de demnitate rămas măcinându-i conștiința, suflarea și spiritul puternic, tot mai mult. Știe că e imposibilă rostirea unui adevăr atât de crud ca cel al acestui al doilea job, însă urăște minciuna. Ca mințindu-l pe Todo al ei și acum pe nepotul acestuia, s-o facă să simtă remușcări tot mai puternice.

         Își amintește cât de ușor era la început, atunci când nu avea secrete, trecut și durere. Pe atunci, deși abia se despărțire de fostul, Seray era puternică. Nu trebuia să mintă pe nimeni pentru un dram de respect, ori obținerea unui câștig în plus. Atunci, totul era mult mai ușor. Da, încă resimțea durerea pierderilor din viața personală, familială, dar asta nu însemna și că va ceda. Știa că va reuși să obțină banii necesari întru întoarcerea acasă. Pe când acum, astăzi, tot ce-i trece prin minte e că e o lașă. Nu că va reuși, așa cum își tot propune.

         Aburii alcoolului consumat par în sfârșit a-i încețoșa mintea și privirea, iar Seray se oprește brusc din mișcatul pe ritmurile lente ale unei melodii. Mâna ei subțire și catifelată se proptește rapid în bara din dreapta, huiduielile și strigătele de a nu se opri – ce provin dinspre adunătura de bețivi – forțând-o pe fată să simtă cum va pierde în curând întreg echilibrul fizic și mental. Ca observând starea ei obosită, fetele și puținii bodyguarzi aflați în interiorul Red Lion, să sară rapid în ajutorul ei, înconjurând-o spre a o coborâ mai rapid de pe scenă.

         Deși își simte mintea mai încețoșată decât acum câteva clipe, totuși Seray profită atât de faptul că e jos, cu picioarele pe podeaua pubbului, cât și de neatenția ajutoarelor ei și înșfacă o sticlă de pe bar în drumul ei către cabine. Ascunde bine sticla sub haina cu care e acoperită de fiecare dată când coboară de pe scenă, pășind din ce în ce mai legănat la brațul prietenei ei și al unuia dintre băieți.

         — Ce e cu tine, Seray? Cât, când, dar mai ales de ce ai băut atât de mult?

         O-ntrebă prietena ei în drumul către cabine, aproape târând-o pe fata cu părul ca scorțișoara după ea, în timp ce bărbatul de înălțime apropiată cu a ei o privi scurt și cu zâmbetul pe buze.

         — O fi îndrăgostită!

         Rosti vocea groasă a acestuia, bruneta privindu-l furioasă.

         — Dacă nu ai nimic interesant de zis, mai bine taci, Ryan. Bine?

         Zise ea, vizibil afectată de cuvintele acestuia. Deși îi cunoaște la perfecție trecutul prietenei ei, adusă la Red chiar de către ea după o perioadă destul de încărcată emoțional pentru ambele, totuși Maria nu-și poate imagina motivul beției prietenei ei. Mai ales că nu a văzut-o niciodată în aceste aproape cinci luni într-o stare atât de rea.

         — Iartă-mă că încerc să vă fiu prieten!

         Veni răspunsul defensiv al bărbatului care se opri rapid în fața cabinei fetelor. Loc în care nici un bărbat, membru al Red Lion, sau nu, nu are voie să pășească.

         — Nu avem nevoie de astfel de prieteni. De aici ne vom descurca, mulțumesc!

         Rosti bruneta vizibil nervoasă, privindu-l pe bărbat cum se retrage tăcut. Dar păcat, probabil dac-ar fi știut ea că tăcerea acestuia ascunde o multitudine de injurii aduse la adresa ei și-a prietenei sale, atunci stituația ar fi stat în mod clar diferit.

         Dar ea alese totuși să se ocupe mai întâi de Seray. Tânăra ei soră, nu prietenă, pe și care a ajutat-o atât de mult de când sau cunoscut, încât simte că-i va rămâne datoare o viață întreagă. Căci așa cum familia a îndepărtat-o pe Seray de meleagurile natale, la fel s-a întâmplat și în cazul ei. Cu simpla diferență că părinții ei nu au vrut și-au dus-o la un orfelinat încă din ziua doi de după naștere.

         Ca pășind în cabina micuță și aglomerată de haine, umerașe și altele, Maria să-și scuture rapid capul de propriile amintiri, căutând rapid cu privirea un scaun pe care s-o așeze pe prietena ei. Imediat după, fata se aplecă pe vârfurile călcâielor pentru a o putea descălța de sandale pe Seray știind că nu e nimic rușinos să faci asta. Dimpotrivă, așa îi va demonstra atât Seray-ei cât și restului lumii cât de respectabile, rușinoase, demne și curajoase sunt fetele de la Red Lion.

         — Nu pot să cred că te-ai îmbătat, Ser!

         Rosti ea, certându-și prietena cu scopul de a o face să-și vină rapid în fire. Însă aceasta, dimpotrivă. Părea atât de adormită, că nu dădea nici un semn cum c-ar auzi-o. Ca imediat ce termină cu descălțatul, bruneta s-o ridice ușor pe tânără de pe scaun, pornind către prima canapea din cameră spre a o întinde pe bețivă.

         — O să te las să dormi, acum. Dar după ce te vei trezi din beție, o să avem o discuție foarte serioasă, să știi!

         Rosti printre respirațiile sacadate din cauza oboselii, tânăra Genesis. Apoi își îndreptă spatele și-ncercă să plece. Dar mâna îi fu cu rapiditate prinsă de cineva, ca întorcându-și nedumerită privirea să-și poată observa prietena ținând-o de încheietură.

         — Rămâi!

         Fu tot ceea ce reuși Seray să rostească, bruneta rotindu-și nervoasă privirea. Ca știind că nu o poate lăsa singură, să se aplece rapid lângă ea, așezându-și capul pe marginea canapelei, adormind.

         O oră mai târziu, razele puternice și reci ale soarelui de decembrie, le loviră pe ambele fete din cabina de la Red. Ochii adormiți încă și obosiți datorită lipsei de somn acută ai tinerei Genesis se deschid cu rapiditate, în timp ce murmurul nemulțumit al Seray-ei îi dădu rapid de înțeles acesteia că nu vrea să se trezească. Așa că știind c-are nevoie de banii din acest pubb, Maria se ridică recuperându-și mâna și părăsi încet cabina, lăsând-o pe Seray să doarmă.

         Închise ușa cu încetinitorul spre a nu-și trezi sora, apoi păși încet către intrarea din spate a pubbu-lui. Ca ajunsă la destinație, pașii s-o conducă pe tânără către barul plin de sticle pe jumătate pline, cioburi, mâncare aruncată peste tot și un vizibil semn că e nevoie urgent de o curățenie generală a localului. Așa că, apucându-se de treabă, Maria încerca continuu să uite scena din orele anterioare. 

        Nu-i vine să creadă nici acum modul în care a luat-o pe Seray de pe scenă, ea gândindu-se continuu cum că vinovatul pentru starea acesteia nu e nimeni altul decât el. Bărbatul din vina căruia Seray a suferit atât de mult, în pofida faptului că l-a iubit la fel de mult.

         — Ai nevoie de ajutor?

         Auzi brusc vocea cuiva, fata tresărind rapid fiind scoasă cu viteză din reveria propriilor gânduri. Aproape scăpă un pahar din mână l-a auzul vocii bodyguardului de la Red, care însă îl cuprinse rapid cu mâna sa groasă, forțând-o pe tânără să scape un mic zâmbet drăgălaș.

         — Nu, mulțumesc!

         Rosti ea, recunoscându-i vocea lui Sinan, privindu-l scurt pe acesta.

         — Dar, poți rămâne dacă dorești!

         Zise ea din nou, bărbatul privind-o zâmbind.

         — Fără să te ajut, nu. Vino, dă-mi mie paharul acela!

         Răspunse el, luându-i paharul din mână în timp ce se apropie ușor de ghiuveta din spatele barului. Era relaxat și părea atât de cuminte față de restul, încât acest lucru îi oferă Mariei ideea cum că acesta ar merita în mod clar prietenia ei și-a șatenei ei prietene, în comparație cu cel care le-a ajutat cu câteva ore în urmă. Brusc, pașii cuiva se auziră îndreptându-se către bar. Mâna Mariei se opri rapid din ștersul barului propriu-zis, ochii ei ridicându-se de îndată ce capul ei se răsuci spre trupul încă amețit al fetei ce venea spre ea.

         — Seray, ce cauți aici?

         Rosti ea rapid, forțând-o pe șatenă să-și ridice privirea spre ea și bărbatul de la bar, îmbrăcat în hainele pubbului. Apoi, lăsând totul din mână, bruneta păși în mod alert către Seray. Cea care părea ceva mai bine din punct de vedere fizic, însă mental încă era atât de absorbită în lumea ei încât acest lucru o măcina și mai tare pe Maria.

         — Doar ce m-am trezit și aveam nevoie de apă. Îmi aduci tu, te rog?

         Rosti aceasta în secunda în care Maria îi cuprinse îngrijorată umerii lăsați din cauza oboselii.

         — Nu e nevoie, rosti o voce cunoscută celor două. Poftim! 

         Continuă aceasta din urmă, mâna bărbatului ridicându-se și-ndreptându-se rapid spre fata al cărui chip denota oboseala resimțită. Dar chiar și așa, Seray îi zâmbi. Fals, prefăcut, dar totuși sincer. Din toți tipii de la Red, Sinan îi este cel mai simpatic, sentimentul fiind mai mult decât evident și reciproc.

         — Mulțumesc!

         Șopti fata, luând încrezătoare paharul plin cu apa de care are atâta nevoie. Nu-și amintește cu exactitate ce s-a întâmplat în ultimele ore, însă puținele amintiri din mintea ei persistă în a-i repeta în timpane, ca un disc stricat, cât e de lașă. Mâna ei tremurândă ridică paharul spre buzele-i vineții, în timp ce ochii ei veseli și mereu strălucitori, acum par încețoșați și atât de obosiți că ți se rupe inima privind-o.

         — Te simți mai bine?

         Auzi întrebarea bărbatului, așa că coborâ încet paharul de la buze, forțându-și același zâmbet mincinos de mai devreme, privindu-l.

         — Da, eu...

         Fu tot ceea ce apucă ea să spună, pasul în față făcut de Maria, forțând-o să-și înghită restul cuvintelor.

         — Perfect. Atunci, asta înseamnă că ești trează și poți să ne ajuți!

         Zise fata, hotărâtă s-o țină pe prietena ei aici cu orice preț, doar-doar se va învăța minte să mai bea atât de mult. Și deși urăște s-o pedepsească pe Seray a ei, totuși Maria știe că asta e singura șansă ca fata să o asculte și să nu mai consume atât de multe băuturi fără știrea ei, mai ales.

         — Cred...

         Dădu Seray să-i răspundă, însă mâna dreaptă îi fu rapid cuprinsă de încheietura bărbatului dintre ele, așa că tăcu. Știa că nu se simte în stare de nimic, dar spera și ca Sinan să o ajute.

         — C-ar fi mai bine să se odihnească. Nu-i așa? 

         Zise acesta, fata privindu-l confuză. Și deși cunoaște la perfecței motivul pedepsei surorii ei, totuși Seray nu poate tolera s-o mintă, sau să-i ascundă ceva acesteia.

         — Da, eu...

         Îndrăzni ea să spună, dar Maria îi tăie din nou orice posibilitate de a spune vreun cuvânt.

          — Dar eu nu cred. Arăți destul de bine pentru cineva care a băut atât de mult într-o asemenea seară!

          O certă aceasta, privirea ei încruntată denotând furia ce se prelinda prin ea ca o furtună.

         — De fapt, știi ce? zise atunci șatena, doar ca să-și facă prietena să tacă. Chiar mă simt bine și o să vă ajut. Ce trebuie să fac?

         Reluă ea, forțându-și un zâmbet cât mai sincer și puțin notabil a fi mincinos, atât Maria cât și Sinan privind-o nedumeriți. Ca observând surprinderea ce se citea clar pe fețele lor, tânăra Polat să treacă prin mijlocul acestora, târându-și grăbită picioarele spre barul încă murdar și necurățat. Ziua a început deja, iar ținând cont de felul cum arată totul în jur, în mod clar le va lua ceva timp Mariei și celorlalți să termine toul la timp, pentru petrecerea anunțată diseară. În plus, nu e nici ca și când s-ar simți perfect și ar putea merge la Todor, în celălalt capăt al orașului.