E dimineață, a sosit,
Încă un nou răsărit.
Mi-ai apărut, doar în vis,
Şi zâmbind tu mi-ai promis,

Acel fruct interzis,
Păzit în paradis.

Ardeau trupurile noastre,
De dor,
De pasiune,
De nemurire,
M-ai trezit,
La veşnicie.
Am comis din nou,
Dulcele păcat,
Care ne-a marcat,
Chiar de la-nceput.

Poftele carnale,
Deja infernale,
Iraționale,
Condimentate,
Cu alte păcate.
Mă fac să simt,
Libertate,
Care curge încet,
Din tine,
În mine,
Fără frică sau regret.

Şi eu accept,
Acest pact necurat.
Oferându-ți sufletu-mi,
Care e pătat,
Dintr-o altă viață.
Căci nu am încetat,
Să muşc din păcat.

Dar acum,mai stai,
Mai rămâi,
Mi-e sete de tine,
Mi-e sete de noi,
De un război,în doi
Între buzele noaştre,
Înflăcărate şi moi.

Deja m-ai ucis,
Când mi-ai interzis,
Sã te chem,să te aştept,
Căci rana din piept,
O înveleşti cu un sărut,
Sugând afară veninul,
Şi tot ce a durut.
Adio suflet mut!