Când te-am cunoscut, știam că ești Roxana,
Pe parcurs am înteles doar, ceea ce am făcut.
Iar în momentul în care ți-am mângâiat și blana,
Situația era clară și am și priceput.

Păreai o fată timidă, dar ori de câte ori,
Te-am atins c-un deget, pe gât, pe sfârc, la "buze",
Tremurai ca frunza și aveai fiori,
M-ai zis doar două cuvinte "oprește-te" și "scuze".

Mă lăsai mereu cu pula sculată,
Dar noi în cazul asta, judecăm fără rost,
Te credeam o fată, zeiță întruchipată.
Până mi-am dat seama că m-ai luat de prost.

Mai ieșeai cu unu, mai ieșeai cu altu',
M-a lăsat cam rece, doar ești fată mare,
Dar lumea vorbea, că unu ți-a rupt patu',
Și că ai fi mers chiar și-n deplasare.

A mai trecut timp și când te-am întâlnit,
Plângeai ca o nebună, stăteai afară-n ploaie,
Ziceai că ai găsit și tu pe unu înrăit,
Care ți-o dă peste tot și te fute de te-ndoaie.

N-am băgat de seamă, de ce plângeai atunci,
Erai nesătulă sau chiar săturată?
Până ai început cu vorbe să-mi arunci,
Că voiai cu mine ceva, de lungă durată.

Deja nu-mi pasă, doar atât ți-am zis,
Căci ceea ce a fost, nu se mai repară,
Nu vreau să fac cu tine nici un compromis.
Trecutul cu prezentul, nu se mai compară.

Când ai auzit asta, te-ai oprit din plâns,
M-ai luat de mână, păreai puțin nervoasă,
Am ajuns la tine, la pieptul tău m-ai stăns
Nu mai erai ca pe vremuri, așa de fricoasă.

Ai rupt camașa, și m-ai aruncat în pat,
Mi-ai desfăcut și nasturii de la blugi,
Mă zgâriai ușor pe spate până am cedat,
Și încet încet ai început ca să mi-o sugi.

Aveai îndemanare, dexteritate avansată,
Parcă te jucai cu maciucă, în loc de biberon.
Cu o technică bună, chiar una mai ciudată,
În câteva minute, l-ai făcut beton.