scrie-mi o poezie de pradă ți-am zis într-o noapte târzie de primăvară
o iubire difuză în ochii mei de căprioară obosită
în aria cicatricilor mele ești și tu
nu sunt o persoană publică nu știu despre ce vorbesc ochii tăi lacurilor din împrejurimi
dar mi-ar plăcea să aflu poate voi aduce o plantă carnivoră la ghiveci când
o voi vizita pe mama ta trebuie să-i mănânce cineva lacrimile de dor

astăzi lalelele sunt frumoase caracterul lor de universalitate
vine de la vreme nu de la parfumul tău
rămas pe hainele mele în imaginația
mea totul e așa de viu tare păcat
că asta e o poezie de pradă
scrisă de mine cu gândul
la tine și nu de tine
cu gândul la mine
tare păcat