Dincolo de moarte sunt doar șoapte,

suflete disperate, pierdute-n miazănoapte.

Moartea-i blândă, nemiloasă, amoroasă,
dar niciodată zgomotoasă.

Moartea e începutul unei povești
și sfârșitul chinurilor trupești.
După miezul nopții atipești,
iar într-o grabă trezești.

Nefericirea exprimată
pe inima îți este imprimată.
De gânduri suicide aromată,
dar mereu ești nevătămată.