Lovește-mă, dar nu-mi curma suferința.
Hrănește-mă și lasă-mă să mor.

Citește-mă, visează din a mea dorință,
îneacă-mă în propriul meu amor,
dar lasă-mă, te rog, să mor!
Ai gustat din al meu macabru umor?
De ce mai crezut un scriitor?
Sunt un simplu călător...

În nopții albe tandre și translucide,
în visele dulci-amare și lucide.
Îți cinstesc gândurile suicide,
dar sunt atât de insipide.