Nu mai simt durere,când mă uit la cer,
Sunt deja şi eu,cu caracter de fier,
Totuşi câteodată,când privesc la lună,
Visez în continuare că suntem împreună.

Dar ne-am despărțit,că nu a fost să fie,
De ce s-a întâmplat aşa,nimeni nu mai ştie,
Eram câte-un accent,pierduți ca într-un vers,
Două jumătăți,într-un singur univers.

Iar acum pustiul,mă-nconjoară iar,
Este dureros, dar nici nu ai habar,
Îți mai văd  doar chipul,ce-i în mintea mea.
Căci mi-ai spulberat toată dragostea.

Rapsodia verii nu il mai aud,
Timpul fără tine mi se pare crud.
Doar inima-mi zdrobită,tot ce a rămas,
Şi se apropie încet ultimul meu ceas...