Am fost creați şi ne-am născut,dar care-i rostul vieții?
Căutăm zi de zi ce nu putem avea,
Pierdem ore,zile,nopți şi anii tinereții,
Aşteptând aceea minune ce ne va remarca.

Am ajuns încât ne este frică să iubim,
Şi sufletul are câte o ranã aşa adâncă,
Ajutor pentru semenii noştrii nu mai oferim,
Inima noastră încet se transformă-n stâncă.

Ne dezamăgim prea uşor cãnd viața ne doboară,
Orice supărare ni se pare un chin,
Ne-am aşteptat la o luptă prea uşoară,
Dar şi soarele mai apare când cerul e senin.