De la apus la răsărit
Te-aş iubi mireasa mea,
Chiar şi până la infinit
Şi înc-o oră de aş putea.
Sângele meu fierbe-n mine
Căci port în suflet atâta dor,
Chiar te caut şi-n mulţime
Tu m-ai invățat să zbor.
Fără tine nu mai visez
Şi visele sunt pustii,
Vreau decât să evadez,
Dintre pereţii aştia grii.
Iar poate peste ceva vreme
Am să te strâng în braţele mele,
Dar până atunci iți scriu poeme
Pictându-le printre mii de stele.