Lângă o cascadă,caut vindecare,
Valurile apei îmi dăruiesc o stare,
O stare de speranță şi melancolie,
Visând la amintirea,ce încet încet învie.

Parcă-n mintea mea,te observ in zare,
Cum te apropii şi ai,în mâna ta o floare,
Pe care ți-am dăruit într-o seară când,
Mi-ai sărit în brațe şi m-ai pupat râzând.

Poate-i doar iluzie,poate-i un vis care,
După atâta timp,totuşi simt ca doare,
O rană adâncă în suflet mi s-a deschis,
Cum ai dispărut , tu , visul mi-ai ucis.