Adesea tristețea în suflet te-apasă
Și vezi numai negrul din zorii de zi.
Cu toate acestea, o inimă-aleasă
Îți poate aduce pe chip bucurii.

E inima plină de dragostea lui,
De zâmbet, de farmec – un dar, bunătate...
Ferice de tine că ai cui să-i spui
Durerea din suflet, să mergi mai departe.

În vântul furtunii te clatini ades,
Când nu ai un sprijin, o fermă nădejde,
Dar când, deodată, al inimii-ales
Sosește în zare – furtuna se pierde.

Și brusc, deși-i drumul tot greu înainte,
Te afli zâmbind inocent, liniștită,
La gândul că nu-ți mai trebuiesc cuvinte
Să-i spui „Mulțumesc!” atunci când te-alintă

Și-ți spune blajin că și asta va trece,
Că-n toate pe lume găsi-veți un rost,
Deși parcă nu doar afară e rece,
Ci până și sufletul cere-adăpost...

*

E noapte afară, dar cerul senin
Cu stele micuțe sclipind înadins
Arată că Tatăl, Cel sfânt și divin,
În inimi iubirea din noi a aprins.

24.10.2018