Și parcă fulgii-mi plâng și dorul,
și durerea,
și amorul.

Și parcă sufletu-mi moare,
iar inima-mi în piept suspină lin
la fiecare aplecare.

Căci ei ajung din rai, în iad,
din viață-n moarte,
și-n lume tristețe răsad.

Și pentru tot ce au făcut,
pentru înghețate inimi,
câte unul moare... tăcut.

Și nimeni nu-i ascultă
nici țipetele surde,
nici durerea-i multă.

Și el moare,
și eu mor,
căci s-a născut degeaba,
măritul zburător!