E timpul defect, oare,
sau nu știu eu
când mii de păsări au trecut,
zburătoare.

A trecut și nu va mai veni,
a trecut și totul se va înnegri.
A trecut și nimeni nu va mai știi
că totul, cândva, a fost și alb, și gri.

Nu voi mai auzi pereții,
nu voi mai simți durere,
nu voi mai îndârji
după nici o mică plăcere.

A trecut și tot aici voi fi,
visând în gol spre vise întinse și neatinse,
spre clipele după care în fiecare infinit,
eu mor.